ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4411 din 09
noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.
1156 din 26 septembrie 2007 emisă de pârâtul Guvernul României, invocată de
Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 1035/299/2009 având ca obiect
acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare
Științifică în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC P.S.C. SRL și intervenientul
în interes propriu P.W.L..
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea de Apel a reținut faptul că imobilul în litigiu a fost transmis
din proprietatea privată a statului și din administrarea Regiei Autonome "Administrația
Patrimoniului Protocolului de Stat" în proprietatea publică a statului și în
administrarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, prin H.G. nr.
1156/2007 și a constatat că temeiul de drept al acestei hotărâri de guvern este
art. 8 alin. (1), art. 12 alin. (1) și (2), art. 14 și art. 15 Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și
completările ulterioare.
Examinând dispozițiile
legale incidente în cauză și raportând hotărârea de guvern a cărei nelegalitate
s-a invocat la prevederile art. 14 O.G. nr. 124/1998, instanța de fond a reținut
că nu există nicio contradicție între actul administrativ și ordonanță, deoarece
atât trecerea din domeniul public în domeniul privat, cât și din domeniul privat
în cel public sunt operațiuni permise și reglementate de Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, iar O.G. nr. 124/1998 nu instituie
interdicția ca un bun trecut în domeniul privat al statului să fie ulterior trecut
în domeniul public.
Pe de altă parte, prima
instanță a constatat că art. 14 alin. (4) O.G. nr. 124/1998 prevede concesionarea
bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului ca o posibilitate, iar
nu ca o obligație pentru titularul dreptului, acesta fiind liber să exercite toate
prerogativele dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs atât reclamanta
SC P.S.C. SRL, cât și intervenientul în interes propriu P.W.L., invocând motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ..
În dezvoltarea acestui
motiv de recurs recurenții arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că
excepția de nelegalitate s-ar referi la actul administrativ în integralitatea sa,
obiectul excepției constatându-l doar art. 4 H.G. nr. 1156/2007.
Totodată, instanța de
fond nu a ținut seama de prevederile O.G. nr. 124/1998 care dau dreptul recurenților
la prelungirea contractului de locațiune la spațiul ce îl ocupă și determină nelegalitatea
art. 4 H.G. nr. 1156/2007.
Analizând actele și lucrările
dosarului de fond , cât și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul
este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut
în mod corect obiectul excepției de nelegalitate, astfel cum a fost formulat de
recurenți și cum a fost sesizată de instanța învestită cu judecarea acțiunii principale.
Referitor la legalitatea
H.G. nr. 1156/2007 s-a apreciat, în mod fundamentat, că aceasta nu contravine
art. 14 O.G. nr. 124/1998 care prevede doar posibilitatea, iar nu și obligația statului
de a concesiona spațiile utilizate cu destinația de cabinete medicale, iar trecerea
unui imobil proprietate de stat din domeniul public în cel privat al statului sau
din domeniul privat în cel public sunt acte juridice permise și reglementate de
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În ceea ce privește argumentarea
recurenților în legătură cu modul în care ar trebui interpretate dispozițiile H.G.
nr. 1156/2007 în cadrul litigiului de fond (litigiu de natură civilă), aceasta excede
obiectului excepției de nelegalitate - procedură menită să anuleze total sau parțial
un act administrativ nelegal, iar nu să statueze asupra interpretării acestuia.
Pentru considerentele
menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte,
în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de SC P.S.C.
SRL și de P.W.L. împotriva sentinței civile nr. 4411 din 09 noiembrie 2010 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie
2011.