ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5858/2010

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 515 din 5 iunie

2009, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții M.I. și M.V. împotriva pârâtului Statul Român prin C.N.D.A., a

anulat parțial Hotărârile nr. 60/2007 și nr. 74/2007 emise de C.N.D.A.R. -

Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Șelimbăr

și procesele-verbale nr. X și Y, numai în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor stabilite, ca fiind de 14.259 euro sau echivalentul în RON la

data plății, pentru terenul de 679 m.p.și, respectiv de 78.120 euro sau

echivalentul în RON la data plății pentru terenul de 2 790 m.p.; l-a obligat,

totodată pe pârât la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 166 din 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Pentru stabilirea

legii aplicabile trebuie să se țină seama de data introducerii acțiunii, or, la

data introducerii acțiunii era în vigoare Legea nr. 198/2007, în forma

anterioară modificării prin Legea nr. 184/2008.

Art. 9 din legea

nemodificată făcea trimitere la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 pentru

stabilirea calculului despăgubirilor.

Potrivit art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor instanța va

ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de aceleași fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză.

Instanța de fond a

stabilit corect legea aplicabilă cauzei, acordând despăgubiri la nivelul

valorii de piață a imobilelor la momentul efectuării expertizei.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâtul, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând casarea deciziei și trimiterea acuzei spre rejudecare

la aceeași curte de apel.

În motivarea cererii

recurentul se limitează la a arăta că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr.

198/2004 modificat, atât instanța de judecată cât și experții trebuie să se

raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv la data

de 9 iulie 2007 și 8 iunie 2007, motiv pentru care se impune refacerea

expertizei.

Intimații au depus la

dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cererea de

recurs, Înalta Curte constată că aceasta este nulă, pentru următoarele

considerente:

Deși invocă art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei,

respectiv de ce instanțele anterioare au procedat legal atunci când au

identificat legea aplicabilă ca fiind legea în vigoare la data sesizării

instanței.

Simpla solicitare de

efectuare a unei noi expertize, care să țină seama de dispozițiile art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 198/2004 modificată nu reprezintă o critică de nelegalitate

care să se circumscrie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici altui punct din

celelalte opt ale art. 304 C. proc. civ.

Casarea sau

modificarea unei hotărâri în calea de atac a recursului se pot cere numai

pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ., care reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii atacate.

Întrucât recurentul

nu a invocat nici prin cererea de recurs și nici ulterior, în termenul de

motivare a recursului, vreo critică posibil de încadrat în dispozițiile art.

304 C. proc. civ. sau vreun motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte

urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) și 306 alin. (1) C. proc. civ., să

constate nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 166/A

din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - AS