ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5858/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 515 din 5 iunie 2009, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.V. împotriva pârâtului Statul Român prin C.N.D.A., a anulat parțial Hotărârile nr. 60/2007 și nr. 74/2007 emise de C.N.D.A.R. - Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Șelimbăr și procesele-verbale nr. X și Y, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite, ca fiind de 14.259 euro sau echivalentul în RON la data plății, pentru terenul de 679 m.p.și, respectiv de 78.120 euro sau echivalentul în RON la data plății pentru terenul de 2 790 m.p.; l-a obligat, totodată pe pârât la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 166 din 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Pentru stabilirea legii aplicabile trebuie să se țină seama de data introducerii acțiunii, or, la data introducerii acțiunii era în vigoare Legea nr. 198/2007, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 184/2008. Art. 9 din legea nemodificată făcea trimitere la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea calculului despăgubirilor. Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor instanța va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de aceleași fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Instanța de fond a stabilit corect legea aplicabilă cauzei, acordând despăgubiri la nivelul valorii de piață a imobilelor la momentul efectuării expertizei. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea deciziei și trimiterea acuzei spre rejudecare la aceeași curte de apel. În motivarea cererii recurentul se limitează la a arăta că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 modificat, atât instanța de judecată cât și experții trebuie să se raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv la data de 9 iulie 2007 și 8 iunie 2007, motiv pentru care se impune refacerea expertizei. Intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este nulă, pentru următoarele considerente: Deși invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei, respectiv de ce instanțele anterioare au procedat legal atunci când au identificat legea aplicabilă ca fiind legea în vigoare la data sesizării instanței. Simpla solicitare de efectuare a unei noi expertize, care să țină seama de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 modificată nu reprezintă o critică de nelegalitate care să se circumscrie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici altui punct din celelalte opt ale art. 304 C. proc. civ. Casarea sau modificarea unei hotărâri în calea de atac a recursului se pot cere numai pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., care reprezintă motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Întrucât recurentul nu a invocat nici prin cererea de recurs și nici ulterior, în termenul de motivare a recursului, vreo critică posibil de încadrat în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. sau vreun motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) și 306 alin. (1) C. proc. civ., să constate nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 166/A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2010. Procesat de GGC - AS