ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4384/2012

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 8079/3/2010, reclamanta A.G.C.G.E. a chemat în judecată pârâta SC S.I. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata debitului în cuantum de 216.784,78 euro și la penalități de întârziere, calculate conform art. 7 din Clauzele Generale ale Vânzării, până la plata efectivă, estimate provizoriu până la 1 februarie 2010, la 74.361,94 euro, precum și la cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Prin sentința comercială nr. 9277 din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, acțiunea fiind respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 22 iulie 2007 s-a încheiat contractul între SC G.R. SRL, în calitate de vânzător, reprezentată de D.M. și SC S.I. SRL, în calitate de cumpărătoare, reprezentată de S.I. Prima instanță a constatat că, ulterior, vânzătoarea SC G.R. SRL și-a schimbat denumirea în SC A.G.C.F.G. SRL România. Reclamanta SC A.G.C.G.E. SRL a rezultat în urma fuziunii prin absorbție de către SC A.G.C.F.G.E.

SRL, a SC A.G.C.F.G.C. SRL. Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu există identitate între cocontractantul pârâtei, vânzătoarea SC A.G.C.F.G. SA România și reclamanta SC A.G.C.G.E. SA și societățile care au fuzionat. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A.G.C.G.E. SRL a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 402 din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis, a fost anulată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că pârâta SC S.I. SRL prin adresa emisă în data de 18 ianuarie 2010, către reclamanta SC A.G.C.G.E.

SRL - Bruxelles, Belgia (anexa 9, filele 157, 158, vol. I, dosar fond) a recunoscut debitul pretins de reclamantă, „ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți este de 268.352,08 euro” din care pârâta „a achitat în data de 28 decembrie 2009 suma de 51.567,13 euro ” . De asemenea, pârâta a arătat că i s-au livrat în mod repetat cantități de sticlă de către SC A.G.C.G.E. SRL - reclamanta, prin intermediarul SC G. SRL România (actualmente SC A.G.C.F.G. SRL România), unele dintre livrări fiind însă neconforme. În raport de recunoașterea pârâtei în mod direct, fără nici un dubiu, a existenței raporturilor comerciale derulate cu reclamanta, instanța de apel a apreciat că aceasta din urmă are calitate procesuală activă în cauză.

În consecință, constatând că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și, văzând solicitarea expresă a apelantei de a trimite cauza pentru soluționarea fondului, instanța de control judiciar, dând eficiență dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., a admis apelul, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza tribunalului. În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC S.I. SRL București a declarat recurs, criticând decizia atacată sub următoarele aspecte: - Raportul juridic contractual invocat de intimată s-a stabilit exclusiv între G. România și S., conform voinței reale a părților, așa cum rezultă din probele de la dosar; - SC A.G.C. SRL România nu a acționat în calitate de reprezentant (mandatar) al SC A.G.C.E.

SRL la încheierea și/ sau executarea Contractului din 22 iulie 2007, nu există nicio mențiune în cuprinsul contractului din 22 iulie 2007 că ar fi acționat în această calitate; - Există un raport comercial distinct între SC A.G.C.E. SRL și SC A.G.C.

SRL România, în raport de care S. este, prin excelență, terț beneficiar; acțiunea (și apelul formulat) nu se întemeiază pe acest raport comercial distinct; - Instanța de fond a soluționat în mod corect cauza în raport de temeiul juridic (cauza) acțiunii - contractul din 22 iulie 2007, încheiat între G. România și S.; - În soluționarea apelului, verificarea legalității sentinței se face exclusiv prin raportare la cauza cererii de chemare in judecată, respectiv contractul din 22 iulie 2007. - Instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu încălcarea legii procesual civile, respectiv principiul disponibilității părților; - Decizia pronunțată de instanța de apel este nemotivată; pe de o parte, în cuprinsul deciziei atacate nu se regăsesc elemente de raționament juridic, care să argumenteze existența unui contract încheiat între recurentă și intimată iar pe de altă parte, din cuprinsul deciziei atacate lipsesc în totalitate temeiurile de drept material avute în vedere de către instanța de apel în soluționarea acestei cauze; În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta - pârâtă prezintă considerente cu privire la raporturile juridice incidente în cauză (considerente cu privire la raportul juridic stabilit între SC A.G.C.

SRL România și SC A.G.C.E. SRL, considerente cu privire la raportul obligațional născut între SC A.G.C.E. SRL și S., ca urmare a relațiilor existente între SC A.G.C.E. SRL și SC A.G.C. SRL România). Recurenta susține, în esență, că acțiunea introductivă formulată de intimată are ca temei contractul din 22 iulie 2007 încheiat între G. România și S., instanța fiind astfel învestită cu o acțiune decurgând din acesta. Constatând existența unui raport juridic distinct între părțile care stau în proces, pronunțarea unei soluții în raport de art. 294 C. proc. civ. echivalează, pe de o parte, cu modificarea în apel a cauzei cererii de chemare în judecată, iar pe de altă parte, cu încălcarea principiului disponibilității (tantum devolutum quantum apellatum), respectiv obligația instanței de apel de a soluționa cauza în raport de modul în care a fost investită prima instanță.

Procedând astfel, susține recurenta, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și limitele apelului. Contractul încheiat între G. România și S. produce efecte, susține recurenta, conform art. 973 C. civ., numai față de părțile contractante, iar nu și față de SC A.G.C.E. SRL, si, pe cale de consecință, consideră că SC A.G.C.E. SRL nu poate pretinde drepturi care decurg din acest contract, aspect reținut în mod corect de prima instanță, aceasta fiind terț, în raport de temeiul invocat. Totodată, recurenta aduce în discuție necesitatea analizei întregului material probator în raport de natura comercială a cauzei și de susținerile părților (contractul încheiat între G. România (actuala SC A.G.C.

SRL România) și S. din 22 iulie 2007; contractul comercial încheiat între societăți din grupul G. și G. România SRL; Clauzele Generale ale Vânzării ale SC A.G.C.F.G.E. SRL, semnate de S.; facturi emise de SC A.G.C.E. SRL fără ștampila și semnătura S.; comenzile efectuate de S. direct către SC A.G.C. SRL România, semnate și ștampilate de reprezentantul S.; comenzile efectuate subsecvent de către SC A.G.C. SRL România către SC A.G.C.E. SRL; procesele verbale de constatare a defectelor; Corespondența depusă de S.; plăți efectuate direct de către S. către SC A.G.C.E. SRL; note de credit emise de SC A.G.C.F.G.C. SRL, asumate prin semnătură și ștampilă de către SC A.G.C.SRL - F.G.C.). În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. Intimata - reclamantă SC A.G.C.G.E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Cu titlu preliminar, este de reținut că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Din interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) la care se face trimitere prin motivul de nelegalitate mai sus enunțat se constată că pentru a opera nulitatea se cere ca: 1. actele de procedură să fie îndeplinite cu neobservarea formelor legale și 2. să se fi pricinuit părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lor.

Aceleași dispoziții prevăd că vătămarea se presupune până la dovada contrarie în cazul nulităților prevăzute expres de lege. Este de observat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat numai formal, din examinarea criticilor invocate constatându-se că recurenta nu a demonstrat faptul că se află în ipotezele art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât, pe de o parte nu s-a arătat care au fost dispozițiile legale încălcate sau îndeplinite cu neobservarea formelor legale iar, pe de altă parte nu s-a demonstrat vătămarea care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actelor respective. Criticile formulate de către recurentă se circumscriu pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., dar se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care succed. Este de necontestat că instanțele au datoria de a se pronunța numai asupra a ceea ce s-a cerut, potrivit art. 129 C. proc. civ., principiul disponibilității fiind respectat în cauză, în raport de voința reală a apelantei - reclamante și scopul urmărit prin promovarea apelului, față de limitele în care aceasta a înțeles să învestească instanța de control judiciar, și prin urmare, criticile formulate sub acest aspect se rețin a fi nefondate. Este adevărat că dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

consacră o limită a devoluțiunii apelului exprimată prin regula tantum devolutum quantum judicatum, statuând că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, dar este de necontestat că, instanța de apel, în temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat în limitele cererii de apel, cu respectarea principiului disponibilității părților, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de control judiciar, în mod legal și temeinic a constatat, cu respectarea cerințelor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu garantarea principiului instituit de textul de lege evocat „tantum devolutum, tantum judicatum”, că reclamanta are calitate procesuală activă, urmare a raporturilor juridice comerciale derulate între părțile din litigiu.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea este nelegală când „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”. Textul de lege evocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat, instanța nefiind ținută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate apărările invocate.

De asemenea, nu se poate reține existența unor contradicții și nici a unor considerente străine de natura pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, soluția instanței de apel fiind perfect legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De altfel, criticile invocate reprezintă în realitate un pretext pentru a pune în discuție judecata în fond printr-o reanalizare devolutivă a împrejurărilor cauzei, or, greșita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestora, nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Susținerile recurentei vizând probatoriul administrat în cauză, exced controlului de legalitate al instanței de recurs, aceasta întrucât nemulțumirea părții cu privire la administrarea și interpretarea probelor, „necesitatea analizei întregului material probator în raport de natura comercială a cauzei și de susținerile părților” nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304, recursul fiind o cale de atac nedevolutivă care nu-și propune o reapreciere a probelor, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Față de corecta soluționare a apelului pe excepția calității procesuale active și legala aplicare a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate aprecia asupra celorlalte critici aduse de către recurentă deciziei atacate prin care se antamează fondul pricinii. Înalta Curte, constată că, instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speța de față, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică. Pentru toate considerentele anterior reținute, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București împotriva deciziei civile nr. 402 din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București împotriva deciziei civile nr. 402 din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.