ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4568/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: Prin sentința nr. 599 din 29 septembrie 2011, pronunțată

de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.Ș. SRL în

contradictoriu cu pârâtele O.T.P. SA și O.B. SA, sucursala București, instanța

de fond reținând, în esență, că problema restituirii/predării unor bilete la

ordin ține de regimul juridic al circulației titlurilor de credit, iar pentru

acestea regimul juridic este cel prevăzut de Legea nr. 58/1934, reclamanta

neinvocând niciun temei juridic prevăzut de această lege ca fundament legal al

dreptului său de a deține aceste bilete la ordin, ci doar faptul că ea este

proprietara respectivelor bilete, iar pârâta nu a respectat înțelegerile dintre

părți cu privire la utilizarea acestora.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta SC C.Ș. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în

judecată, ca neîntemeiată, pe motiv că nu a indicat nici un temei de drept, că

în mod greșit s-a apreciat că pârâtele au intrat în mod legitim în posesia

celor trei bilete la ordin, că instanța a făcut o greșită aplicare a legii,

motivând hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 58/1934, nicidecum pe obligația de

face, temeiul de drept fiind art. 1073 și urm. C. civ., că motivarea soluției

instanței de fond este vădit contradictorie în condițiile în care susține că

apelanta este proprietara.

Curtea de Apel Ploiești, secția a

Il-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 8 din 25 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de control judiciar a reținut că beneficiar al biletelor la ordin ce

se solicită a fi restituite este intimata-pârâtă O.T.P., că suma pentru care

s-au emis acestea reprezintă garanția pentru restituirea creditului acordat

pentru contractul de credit și că în mod legal intimata-pârâtă a procedat la

executarea biletelor la ordin, dată fiind neîndeplinirea în totalitate de către

apelantă a obligației de restituire a creditului contractat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC C.Ș. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de

Insolvență O.R.G. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate și a sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, admiterea

cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă își subsumează

global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., reproșând instanței de control judiciar faptul că în mod

greșit a apreciat că intimatele-pârâte au intrat în mod legitim în posesia

celor trei bilete la ordin, întrucât acest aspect nu a fost contestat, că a

făcut o greșită aplicare a legii, motivând hotărârea pe dispozițiile Legii nr.

58/1934 și nu pe obligația de a face, temeiul invocat de recurentă fiind art.

1073 și urm. C. civ.

Arată recurenta că în mod nelegal

ambele instanțe au stabilit că nu rezultă niciun temei pentru care biletele la

ordin să nu-i fie predate în condițiile în care a demonstrat că numai din rea

credință O.T.P. a procedat la introducerea la plată a celor două bilete la

ordin lăsate de recurentă drept garanție.

Recurenta-reclamantă punctează asupra

faptului că, pe de-o parte, contractul încheiat era încă în derulare, data

scadenței fiind 31 ianuarie 2011 iar, pe de altă parte, că suma celor două

bilete la ordin introduse la plată este dublă față de suma celor 7 bilete la

ordin cesionate.

Precizează recurenta că instanța de

apel recunoaște că cele două bilete reprezintă garanții pentru creditul acordat

recurentei dar nu un instrument de plată, că cele două titluri trebuie

restituite întrucât există deja titluri executorii puse în executare silită

pentru sumele datorate către bancă, că nu este legal ca pentru aceeași sumă, să

existe mai multe titluri executorii întrucât ar avea loc o îmbogățire fără

justă cauză în patrimoniul intimatelor-pârâte.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

Cele două bilete la ordin a căror

restituire a fost solicitată prin acțiune au fost constituite pentru a garanta

restituirea creditului contractat de recurentă de la intimata-pârâtă O.T.P. SA

în condițiile convenite prin contractul de credit cu scadență la 31 ianuarie

2011.

Întrucât reclamanta nu și-a onorat

decât în parte obligațiile contractuale, de restituire a împrumutului,

beneficiara celor două bilete la ordin prezentând mențiunea „fără protest”,

intimata-pârâtă O.T.P., a procedat la începerea executării silite a acestora.

Odată începută executarea silită,

aceste bilete la ordin care aveau rolul de a garanta restituirea creditului, nu

mai puteau fi restituite recurentei-reclamante, aceasta neprobând îndeplinirea

în totalitate a obligației asumată convențional.

Prin motivarea soluției instanța de

control judiciar nu a schimbat cu nimic temeiul de drept al cererii de chemare

în judecată, ci a analizat în raport de obiectul cauzei, de temeiurile de drept

invocate și de conținutul contractului de credit, regimul juridic al celor două

titluri de credit din perspectiva finalității pentru care au fost emise, raporturile

juridice dintre părți corect analizate fiind în funcție de tipul titlurilor de

credit emise în garantarea îndeplinirii obligației de restituire contractată de

recurentă.

În considerarea celor ce preced, Înalta

Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată

din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta-reclamantă SC C.Ș. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual

de Insolvență O.R.G. împotriva deciziei nr. 8 din 25 ianuarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

20 noiembrie 2012.