ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 340/F din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, a

fost condamnat inculpatul F.M., la pedeapsa de 14 ani închisoare și 2

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 ultim. teza a II-a lit. b) din C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) din C. proc. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-art. 175

lit. i) din C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal prin împăcarea părților pentru infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (2) din C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 din C. pen. și s-a interzis inculpatului, pe durata executării

pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) din C. pen.

În baza art. 350

din C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat.

În baza art. 88

din C. pen., s-a scăzut din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului,

de la 25 august 2012 la zi.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat,

după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a luat act că

partea vătămată T.N. nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă

cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.G.P. și a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile către aceasta.

În baza art. 118

lit. b) din C. pen., s-a confiscat de la inculpat o bâtă/coadă de sapă, aflată la

camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.200 RON reprezentând cheltuieli judiciare, din care

onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, a fost avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligată

partea vătămată T.N. la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Ialomița din 18 septembrie 2012, înregistrat sub nr. 3714/98/2012

din 19 septembrie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzute de

art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) din C. pen. și lovire sau alte violențe prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., reținându-se

că, în noaptea de 24 din 25 august 2012, acesta a aplicat victimei C.G.P. mai multe

lovituri cu o coadă de sapă, cauzându-i decesul, precum și părții vătămate T.N.,

cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Din probele dosarului,

instanța de fond a reținut că, la data de 24 august 2012, atât inculpatul F.M.,

cât și martorii T.I. și N.I., precum și partea vătămată T.N. și defunctul C.G.P.,

din comuna C., județul Ialomița, au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei

19, în mod separat.

După ora 19, aceștia

s-au întâlnit la un local denumit „S.", unde au continuat să consume bere și

vin.

În jurul orei

1,00, în noaptea de 24 din 25 august 2012, aceștia se aflau în punctul denumit "L.T.",

situat la intersecția dintre DN 2A și drumul către localitatea B., când, pe fondul

consumului de alcool, între inculpat și victimă a avut loc o altercație verbală

și fizică, mai întâi inculpatul adresându-i insulte defunctului, spunându-i că este

"un pușcăriaș și un poponar".

După adresarea

acestor insulte, victima a început să-l lovească pe inculpat, la un moment dat inculpatul

căzând la pământ.

Pentru a se evita

un scandal mai mare, martorul N.I. și partea vătămată T.N. au intervenit între cei

doi și i-au despărțit, urmând ca, la stăruința lor, inculpatul să plece acasă.

Ajuns la domiciliul

său, inculpatul a luat un băț, pe care-l pregătise drept coadă de sapă și a mers

în întâmpinarea victimei, în dreptul unei fântâni unde știa că acesta va merge către

casă, cu gândul "să-l tăbăcească" pe C.G.P.

Când victima a

apărut în stradă, inculpatul i-a ieșit în față și a început să-l lovească cu coada

de sapă în zona șalelor, a capului și a picioarelor, în urma loviturilor victima

prăbușind-se la pământ. După căderea victimei, inculpatul a continuat să-l mai lovească

cu picioarele, după care a plecat acasă.

În timp ce se

îndrepta către casă, a auzit când cineva alerga după el, recunoscându-l pe T.N.

Fără să poarte vreo discuție cu acesta, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu același

băț, în urma căreia partea vătămată a căzut. După prăbușirea la pământ a părții

vătămate, inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele, cauzându-i vătămări

pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale.

După lovirea părții

vătămate, inculpatul a ajuns acasă, iar coada de sapă a ascuns-o sub patul din camera

unde dormea.

În dimineața zilei

de 25 august 2012, victima a fost găsită decedată în interiorul curții tatălui său.

Faptele astfel

reținute au rezultat din raportul de necropsie medico-legală din 27 august 2012

al Serviciului de Medicină Legală Ialomița, raportul de constatare medico-legală

nr. 2686/A/348/2012 al aceluiași serviciu, proces-verbal de cercetare la fața locului

întocmit de procuror, planșe foto, declarațiile martorilor G.A., N.G., T.I., N.I.

și B.A.N., coroborate cu recunoașterea inculpatului.

În drept, s-a

reținut că activitatea infracțională a inculpatului de a aplica, în loc public,

mai multe lovituri cu o coadă de sapă, ce au produs ruptură de splină și hemoperitoneu

consecutiv, ce au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-art. 175 alin. (1) lit.

i) din C. pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia inculpatul

a fost condamnat.

Cu privire la

infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din C.

pen., s-a luat act de împăcarea părților și s-a dispus încetarea procesului penal,

conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) din C. proc. pen.

În fața instanței,

inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

din C.

proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Ca atare, instanța

de fond a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 320

1

din C. proc.

pen.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 din C. pen., reținându-se, pe de o parte, modalitatea de exercitare

a violențelor ce au condus la suprimarea vieții unei persoane, ecoul nefavorabil

produs în comunitate, agresarea succesivă a două persoane, ce denotă creșterea pericolului

social al faptelor, chiar dacă pentru fapta de lovire a intervenit împăcarea, dezinteresul

pentru starea victimei după comiterea agresiunii, dar și atitudinea de recunoaștere

a faptelor, încât orientarea către o pedeapsă privativă de libertate va fi de natură

a atinge scopul pedepsei, de sancționare și prevenire a săvârșirii altor fapte penale.

S-a luat act că

partea vătămată T.N. nu s-a constituit parte civilă.

În fața instanței,

partea civilă C.G.P. a arătat că valoarea pretențiilor sale sunt în sumă de 150

milioane ROL vechi, despăgubiri civile, iar inculpatul F.M. a fost de acord cu plata

acestei sume.

Instanța de fond

la obligat pe inculpat, către partea civilă, la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri

civile.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul F.M., criticând-o ca fiind netemeinică și a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei, invocând circumstanțele reale în care

a comis fapta.

Prin decizia penală

nr. 398/A din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat,

apelul formulat de inculpatul F.M. împotriva sentinței penale nr. 340/F din 17

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 27198/3/2012.

S-a menținut starea

de arest a apelantului inculpat. în baza art. 381 din C. proc. pen., s-a dedus prevenția

la zi.

În baza art. 192

alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata a 400 RON

cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul apărătorului din oficiu,

în cuantum de 200 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Curtea de apel,

examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de

critica formulată, dar și din oficiu conform dispozițiilor 371 alin. (2) din C.

proc. pen., a constatat că, în raport de poziția procesuală adoptată de inculpat

în fața instanței de fond înainte de citirea actului de sesizare, în mod legal prima

instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

din C. proc. pen.

și pe baza probatoriului administrat în cauză în cursul urmăririi penale a dispus

condamnarea acestuia.

S-a reținut că

la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen., inclusiv circumstanțele

reale în care a comis fapta, cât și persoana acestuia, astfel că pedeapsa aplicată

este de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art. 52 din

C. pen.

S-a constatat,

de asemenea, că față de circumstanțele reale în care inculpatul a comis fapta reținută

în sarcina sa și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, nu se justifică reducerea cuar turnului pedepsei aplicate de prima instanță.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.M., solicitând

admiterea căii de atac promovate și, pe fond, reducerea pedepsei.

Criticile au fost

circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 din C. proc.

pen.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen., pe baza lucrărilor și

a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele

care urmează.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în

deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu,

că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând

comiterea faptei în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile

art. 320

1

din C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate,

Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei,

prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii

celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

din C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale

prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului de către

instanța de fond și menținută de instanța de apel pentru infracțiunea prevăzută

de art. 174-175 lit. i) din C. pen., a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale

ale recurentului inculpat.

Chiar dacă individualizarea

pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși

un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui

examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și

criterii precis determinate.

Înscrierea în

lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită

a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este

obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca

să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere

și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia

îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile

socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic

că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social; sporit, dovadă fiind limitele

de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările

în care a fost comisă și modul de acționare.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute

de art. 72 din C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de

executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului

preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 din C. pen.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului

va fi respins, ca nefondat, în baza art 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen.

În temeiul

art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 din C.

proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

a arestării preventive de la 25 august 2012 la 18 martie 2013.

În temeiul

art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru

apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 398/A din 14

decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 25 august

2012 la 18 martie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2013.