ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 67/P din 12 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul

penal nr. 2167/103/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului T.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174-art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 176 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

a 2 ani.

În temeiul art. 357 alin. (3) C. proc.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1),

alin. (2) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe toată durata

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de

la data de 22 februarie 2013 și până la data pronunțării prezentei sentințe 12

iunie 2013.

S-a constatat că succesorul legal al victimei

T.G.A., respectiv partea vătămată T.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus

ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON, să fie avansat din fondurile

Ministerului de Justiție către Baroul de Avocați Neamț.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 1.400 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și primă instanță de fond.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a

avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț din

9 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului T.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-art. 175 lit.

c) C. pen., aflat în stare de arest preventive, constând în aceea că, în data de

21 februarie 2013, în timp ce se afla cu victima la domiciliul comun din comuna

P., județul Neamț, a lovit cu pumnii și cu picioarele pe tatăl său T.G.A., aplicându-i

mai multe lovituri cauzând astfel acestuia leziuni, care la scurt timp după exercitarea

violențelor au condus la decesul acestuia faptă ce întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174-art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen.

Prin încheierea de ședință din 15 mai 2013,

a fost admisă cererea inculpatului T.G. de judecare a cauzei în procedura simplificată,

conform cadrului legal stabilit prin dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen., acesta, arătând în declarația sa că recunoaște săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, fără a mai solicita administrarea de probe

în cercetarea judecătorească.

Analizând probele administrate în urmărirea

penală, respectiv: - proces-verbal de cercetare la fața locului; - planșă fotografică,

anexă a procesului-verbal; - fișă de constatări preliminare; - raport medico-legal

de necropsie; - planșă fotografică, anexă a raportului medico-legal de necropsie;

- raport medico-legal de expertiză psihiatrică; - declarații martori; - declarațiile

de recunoaștere ale inculpatului în urmărirea penală și în instanță, precum și susținerile

părților, s-a reținut că inculpatul T.G. a locuit în comuna P., județul Neamț, într-un

imobil de locuit al părinților săi, T.G.A. și T.A., împreună cu fratele său T.C.

Ca împrejurări având relevanță în contextul

prealabil care a condus la comiterea faptei de omor de către inculpat, Tribunalul

a reținut că, din căsătoria victimei T.G.A. cu soția sa T.A., au rezultat 6 copii.

La vârsta de 9 ani, inculpatul a fost trimis la un cămin pentru copii, mai precis

o școală ajutătoare la Târgu-Neamț, apoi la Râmnicu-Sărat, unde a rămas până în

clasa a IX-a, împrejurare care l-a determinat pe acesta să aibă o conduită ostilă

față de părinții săi. În mai multe rânduri, inculpatul i-a reproșat tatălui său,

T.G.A. acest fapt că l-a îndepărtat de membrii familiei sale, cu atât mai mult cu

cât acest gest a fost unul singular, adică numai față de persoana sa.

Aceste discuții contradictorii repetate

ale inculpatului cu tatăl său, victima T.G.A., a făcut ca relațiile dintre tată

și fiu să se deterioreze în mod accentuat în timp, cu atât mai mult cu cât inculpatul

după ce a ajuns în perioada adolescenței a început să conștientizeze tot mai mult

gestul părinților săi, ca fiind un gest de ostilitate față de persoana sa.

De asemenea, aceste conflicte repetate

dintre tată și fiu au avut loc ulterior, pe fondul consumului de alcool, iar de

aproximativ 3-4 ani de zile victima a fost cea care îl lovea pe inculpat în urma

discuțiilor contradictorii, astfel încât pentru mamă, T.A., a fost tot mai dificil

să mențină un echilibru în familie.

În același timp, pentru faptul că T.A.

a intervenit în favoarea fiului său, T.G., victima a ajuns la un moment dat, să-i

reproșeze soției sale că întreține relații sexuale cu fiul său, atitudine care a

agravat și a deteriorat în mod ireversibil relațiile dintre victimă și inculpat.

În contextul acestor împrejurări, de nenumărate

ori inculpatul și victima s-au lovit reciproc, această stare conflictuală permanentă

dintre aceștia, fiind confirmată prin declarațiile membrilor familiei.

În data de 2 februarie 2013, T.A., mama

inculpatului a plecat la Sibiu la fiica sa „A.”, care era plecată în Italia, la

rugămintea acesteia din urmă, iar în locuința comună din comuna P., județul Neamț

au rămas victima împreună cu inculpatul și fratele acestuia, T.C.

După plecarea soției sale, victima T.G.A.

a avut o atitudine de respingere a persoanei inculpatului, reproșându-i că nu lucrează

și că nu-și câștigă existența.

În dimineața zilei de 21 februarie 2013,

în jurul orelor 6:00 inculpatul a plecat de acasă într-un sat din apropiere, unde

a vândut un cal cu suma de 550 RON. După aceea, inculpatul s-a întors în localitatea

C., județul Neamț, cu căruța și celălalt cal și s-a oprit la un bar, unde a consumat

băuturi alcoolice și a pierdut toți banii la jocuri de noroc.

Inculpatul s-a întors la domiciliul comun

în jurul orelor 17:30, când a sesizat faptul că, fratele său T.C. împreună cu martorul

P.I. descărcau saci cu rumeguș din mașina acestuia din urmă, în curtea casei. În

același timp, inculpatul a sesizat faptul că tatăl său nu-i ajută la această activitate

gospodărească, a mers în incinta imobilului unde locuiau și i-a reproșat victimei

că nu ajută la această activitate.

Pe fondul acestor discuții și reproșuri

cei doi au început să se certe, și ambii fiind sub influența consumului de alcool,

conflictul dintre ei a degenerat. Inculpatul l-a lovit pe tatăl său, T.G.A. cu pumnul

în figură, iar victima a căzut pe podeaua din bucătărie. În timp ce victima se afla

în această poziție, inculpatul a continuat să lovească pe tatăl său cu pumnii și

picioarele, aplicându-i mai multe lovituri cu o intensitate deosebită.

După exercitarea violențelor, inculpatul

a abandonat victima în poziția în care se afla în bucătăria locuinței și a plecat

de acasă cu căruța cu calul la un bar din apropiere, unde a consumat băuturi alcoolice.

În momentul în care inculpatul s-a întors

acasă, a constatat prezența unei ambulanțe la poarta casei, iar fratele său, T.C.,

i-a adus la cunoștință faptul că victima T.G.A. a decedat.

Astfel, cum rezultă din fișa de constatare

preliminară din 22 februarie 2013 a Serviciului Județean de Medicină Legală Neamț,

precum și a raportului medico-legal de necropsie din 22 februarie 2013, moartea

victimei T.G.A. a fost violentă.

Cauza medicală a morții de fost „traumatismului

toracic, cu fracturi costale multiple bilaterale pe mai multe linii și insuficiență

respiratorie acută consecutivă”.

Leziunile tanato-generatoare s-au produs

în cadrul unui politraumatism, mai precis, traumatism cranio-cerebral și facial,

hemoragie subarahnoidă, traumatism al regiunii cervicale (fractura osului hioid),

fractura corpului vertebrei „6”, fractură de stern, contuzie de pulmon drept, traumatism

al membrelor superioare.

De asemenea, concluziile raportului medico-legal

de necropsie sunt în sensul că între traumatismul toracic și deces există legătură

directă de cauzalitate și necondiționată, iar leziunile cranio-cerebrale și faciale

s-au putut produce prin loviri active multiple cu corp dur, precum și prin lovire

de suprafață dură și comprimare.

În același timp, leziunile de la nivelul

regiunii cervicale s-au putut produce prin comprimare cu mâinile, cădere și lovire

cu corp dur, iar leziunile toracice s-au putut produce prin comprimare sau lovire

cu corp dur în timp ce victima se afla în decubit dorsal; în momentul decesului

victima avea o alcoolemie de 1,80 gr. ‰.

În drept, fapta inculpatului T.G. de a

lovi cu pumnii și picioarele pe tatăl său, T.G.A., aplicându-i mai multe lovituri

cu intensitate deosebită și de a-i crea, astfel, leziuni, care la scurt timp după

exercitarea violențelor au condus la decesul acestuia, constituie infracțiunea de

omor calificat, prevăzut de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În adevăr, sub aspectul laturii obiective

rezultă în mod evident că există raport de cauzalitate directă între agresiunile

comise de către inculpatul T.G. cu pumnii și picioarele asupra tatălui său, T.G.A.,

și leziunile grave cauzate acestuia, care au determinat „traumatismul toracic, cu

fracturi costale multiple bilaterale pe mai multe linii și insuficiență respiratorie

acută consecutivă”, constatate prin raportul medico-legal de necropsie ca fiind

cauza medicală directă a decesului victimei T.G.A., intervenită în scurt timp după

consumarea agresiunilor.

În ce privește latura subiectivă, modul

în care inculpatul a acționat în mod material prin lovituri de intensitate repetate

cu pumnii și picioarele asupra victimei, dar și starea puternic emoțională în care

s-a aflat, inclusiv pe fondul consumului de alcool relevă că acesta a acționat sub

forma de vinovăție a intenției indirecte în sensul că nu a urmărit să ucidă victima,

însă față de organele vitale ale victimei care au fost vizate prin agresiunile comise,

rezultă că acesta a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii

lui.

De asemenea, este relevant pentru mecanismul

de formare a rezoluției infracționale a inculpatului că, așa cum rezultă din raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică al Institutului național de Medicină Legală

„M.M.” București, acesta prezintă o tulburare organică de personalitate cu manifestări

antisociale și comițialitate anamnestică, în același timp având discernământul păstrat

în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța

a reținut ca fiind corecte motivele rechizitoriului prin care s-a reținut că din

cuprinsul cazierului judiciar al inculpatului, prin sentința penală nr. 39/1994

din 4 mai 1994, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 793/1994, acesta a

fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor calificat, prevăzută de art. 20, art. 174-art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., infracțiune de violență care a fost săvârșită de către inculpat

în stare de minoritate.

Analizând problema dacă infracțiunea pentru

care a fost trimis în judecată inculpatul în această cauză nu poate fi calificată

ca infracțiune de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen.,

în mod legal rechizitoriul constată că această încadrare juridică nu este justificată,

având în vedere faptul că infracțiunea săvârșită în stare de minoritate nu este

în măsură să constituie o agravantă atâta vreme cât, potrivit dispozițiilor

art. 38 C. pen., condamnările pentru astfel de fapte nu atrag nici măcar starea

de recidivă.

Privind individualizarea judiciară a pedepsei

care s-a aplicat inculpatului pentru fapta de tentativă de omor calificat, în cadrul

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., s-au reținut următoarele elemente: gradul

de pericol social abstract al faptei configurat în principal prin limitele speciale

de pedeapsă prevăzute în textul sancționator, respectiv pedeapsa închisorii de la

15 la 25 de ani, reduse cu o treime prin beneficiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.: gradul de pericol social concret relativ mediu, dacă se are în vedere

intensitatea loviturilor aplicate de inculpat în mod repetat cu pumnii și picioare,

dar și că starea de conflict între părți a fost determinată în principal de puternice

sentimente de frustrare create inculpatului fiind faptului ruperii sale din mediul

familiei la vârsta copilăriri, iar ulterior a fost potențată și de comportamentul

victimei față de inculpat în cadrul domiciliului comun, aspecte confirmate pe deplin

prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Neamț; poziția procesuală constant sinceră a inculpatului de recunoaștere și de

regret; săvârșirea faptei pe fondul consumului exagerat de alcool.

De asemenea, instanța a constatat că există

elemente care justifică reținerea în beneficiul inculpatului circumstanței atenuante

personale în condițiile art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor

art. 76 alin. (2) C. pen., privind reducerea pedepsei sub minimul special, având

în vedere comportamentul și poziția procesuală constant sinceră și corectă a sa

pe tot parcursul procesului penal, iar antecedența penală a inculpatului astfel

cum este consemnată în cazierul judiciar se plasează în perioada minorității inculpatului,

de asemenea, vârsta tânără a inculpatului de 35 ani, implicarea inculpatului în

activități lucrative în regim zilier și suportul material și moral din partea membrilor

familiei, care sunt preocupați de situația cu care se confruntă inculpatul sub aspectul

tratamentului penal, aspecte care sunt stabilite prin referatul de evaluare.

În latură civilă, s-a constatat că succesorul

legal al victimei T.G.A., respectiv partea vătămată T.A., nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul T.G.

Prin decizia penală nr. 194 din 26 noiembrie

2013 Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Neamț

împotriva sentinței

penale nr. 67/P din 12 iunie 2013 pe care a desființat-o, în parte, sub aspectul

laturii penale, precum și încheierea de ședință din 15 mai 2013, cu privire la dispoziția

de admitere a cererii de judecata în procedura simplificată prevăzută de art. 320

C. proc. pen. și, reținând cauza spre rejudecare, a schimbat încadrarea juridică

din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., text

de lege în baza căruia a condamnat inculpatul T.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în condițiile

și pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă

arestarea preventivă de la 22 februarie 2013 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008

a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul art. 113 alin. (1) C. pen. a

obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate, cât și ale încheierii de ședință din data de 15

mai 2013.

În temeiul art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat T.G. împotriva

aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel instanța de prim

control judiciar a reținut că prin încheierea de ședință din data de 24

septembrie 2013 instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice a

faptei deduse judecății din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-art.

175 lit. c) C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174-art.

175 lit. c), art. 176 lit. c) C. pen.

Pentru a proceda astfel instanța de apel

a avut în vedere că prin sentința penală nr. 39 din 4 mai 1994 a Tribunalului Neamț,

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar pentru aplicarea agravantei

prevăzute de art. 176 lit. c) C. pen. „omorul săvârșit de o persoană care a mai

comis un omor” nu este necesar ca omorul anterior să fie un omor consumat, antecedentul

putând să fie și o tentativă de omor.

Ca o consecință a acestei schimbări de

încadrare juridică, instanța a reținut că nu mai pot fi aplicate dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în raport de faptul că infracțiunea

de omor deosebit de grav este pedepsită cu detențiunea pe viață, alternativ cu pedeapsa

închisorii. S-a impus astfel administrarea de probatorii și practic, pronunțarea

unei noi soluții pe latura penală, procedându-se la audierea inculpatului, a martorilor

din lucrări și a martorilor propuși în apărare de către inculpat.

În urma analizei întreg probatoriului administrat,

atât în faza de urmărire penală cât și în mod nemijlocit de către instanța de apel

a reținut că în seara zilei de 21 februarie 2013, la domiciliul comun din comuna

P., județul Neamț, pe fondul unor stări conflictuale anterioare și a consumului

de alcool, inculpatul T.G. și-a lovit în mod repetat tatăl, victima T.G.A., cu pumnii

și picioarele în zone vitale ale corpului, producând victimei leziuni care au condus

la decesul acesteia.

S-a invocat de către inculpat împrejurarea

că victima obișnuia să aibă o atitudine agresivă față de membrii familiei, în special

față de el și de mama sa, respectiv soția victimei, împrejurarea care a contribuit

la escaladarea conflictului. A fost menționată și împrejurarea că de la vârsta de

9 ani inculpatul a fost îndepărtat de familie de către părinții săi, fiind trimis

la un cămin de copii din Târgu-Neamț, apoi la o școală din Râmnicu-Sărat, aspect

de natură să producă inculpatului o animozitate profundă față de tată și care a

fost confirmat de probele administrate.

Instanța de apel a stabilirea, în drept,

fapta inculpatului T.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-art. 175 lit. c), art. 176 lit. c)

C. pen.

La individualizarea pedepsei ținând cont

de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele personale ale

inculpatului, poziția procesuală sinceră a acestuia pe întreg parcursul procesului

penal, precum și împrejurările legate de modul în care a fost tratat în copilărie

de către părinți, împrejurare de natură să constituie o circumstanță atenuantă,

potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii

în cuantum sub minimul special, însă mai mare decât cea stabilită de către prima

instanță, având în vedere agravarea încadrării juridice a faptei.

Pe cale de consecință, având în vedere

considerentele în urma cărora a fost reținută în defavoarea inculpatului agravanta

prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., aspect care a determinat și aplicarea unei

pedepse mai mari decât cea stabilită de prima instanță, apelul inculpatului, prin

care se solicita diminuarea pedepsei, a fost respins și obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, solicitând, în temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., casarea deciziei penale recurate, menținerea încadrării juridice dată infracțiunii

de prima instanță și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor

legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de

declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C.

proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale

prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., se apreciază

că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la primul caz de casare invocat,

cel prevăzut de art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, instanța reține

că recurentul a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei schimbări

a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa și, recunoscută de el, apreciind

că nu se impunea reținerea agravantei prevăzute de art. 176 lit. c) C. pen. întrucât

condamnarea anterioară fusese pentru tentativă la omor, or agravanta se reține numai

în situația infracțiunii în formă consumată și nicidecum în forma tentativei. Instanța

de recurs va analiza critica formulată, în raport de împrejurarea că ceea se tinde

a fi modificat nu este situația de fapt reținută în speță, ci norma de incriminare

aplicabilă.

Astfel, se reține că prevederile art. 176

lit. c) C. pen. se aplică în două situații și anume: când există o hotărâre definitivă

de condamnare anterioară pentru infracțiunea de omor în formă consumată sau de tentativă

sau, când inculpatul este judecat în același dosar pentru infracțiuni de omor concurente,

indiferent dacă prima este în formă consumată sau tentativă, inculpatul aflându-se

în prima situație.

În speța de față, se reține că, inculpatul

T.G., în data de 21 februarie 2013, în timp ce se afla cu tatăl său, T.G.A., la

domiciliul comun din comuna P., județul Neamț, l-a lovit pe acesta din urmă cu pumnii

și cu picioarele, cauzându-i leziuni, care la scurt timp după exercitarea violențelor

au condus la decesul acestuia.

De asemenea, instanța mai are în vedere

și împrejurarea că prin sentința penală nr. 39 din 4 mai 1994 a Tribunalului Neamț,

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit doctrinei penale, precum și practicii

judiciare a instanței supreme, dispozițiile art. 176 lit. c) C. pen. anterior sunt

aplicabile și în cazul în care inculpatul a mai săvârșit o tentativă la infracțiunea

de omor, soluție care se impune, pe de o parte, având în vedere dispozițiile

art. 144 C. pen. anterior, care arată că prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege

săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată

sau tentativă (decizia penală nr. 552/1999 Curtea de Apel București), precum și

participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice, iar, pe de

altă parte, din punct de vedere al periculozității sociale a făptuitorului, nu există

deosebiri esențiale între cel ce comite o tentativă de omor, moartea persoanei neproducându-se

datorită unor împrejurări independente de voința acestuia și cel ce săvârșește un

omor consumat, din moment ce, în ambele cazuri, sunt lezate relațiile sociale ce

ocrotesc dreptul la viață, ca valoare socială.

Chiar dacă prima condamnare pentru infracțiunea

de tentativă de omor calificat a avut loc în timpul minorității, instanța constată

că dispozițiile art. 176 lit. c) C. pen. sunt incidente, întrucât prima condamnare,

chiar dacă nu atrage recidiva, fiind incidente dispozițiile art. 38 lit. a) C.

pen. anterior, reprezintă un element circumstanțial care se referă la un antecedent

al făptuitorului și îl caracterizează ca deosebit de periculos.

Sub aceste aspecte se constată că instanța

de apel, având în vedere starea de fapt astfel cum a fost recunoscută de inculpat,

precum și circumstanțele personale ale acestuia, a făcut o corectă încadrare juridică

a faptei reținută în sarcina inculpatului.

În această situație solicitarea acestuia

de a fi judecat în porcedura simplificată prevăzută de art 320

1

C. proc.

pen. nu mai este posibilă, având în vedere împrejurarea că această procedură nu

este incidență în cazul infracțiunilor sancționate cu detențiunea pe viață, conform

art. 320

1

alin. (7) teza ultimă C. proc. pen.

Față de cele arătate anterior, critica

inculpatului este apreciată ca nefondată.

În ceea ce privește aplicarea legii mai

favorabile, instanța de recurs constată că sub aspectul incriminării, infracțiunea

de omor calificată, prevăzută de art. 174-art. 175 lit. c) raportat la art. 176

lit. c) C. pen., în noul C. pen., se regăsește în dispozițiile art. 188 raportat

art. 199 C. pen., sub aspect sancționator limitele de pedeapsă fiind aceleași, ținând

cont de regimul sancționator impus de art. 199 alin. (1) noul C. pen., respectiv

majorarea maximului special al pedepsei cu o pătrime, adică maximul de 20 ani, stabilit

pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., se majorează cu o pătrime,

ajungându-se, astfel, tot la un maxim de 25 ani.

Pe de altă parte, circumstanțele atenuante

reținute de instanța de apel în favoarea inculpatului, potrivit dispozițiilor

art. 74 alin. (2) C. pen. anterior nu se mai regăsesc în noua incriminare. Cum circumstanțele

fie atenuante, fie agravante nu pot fi analizate separat de incriminare și sancțiune,

instanța constată că legea penală mai favorabilă o constituie C. pen. anterior,

care, deși, sub aspect sancționator prevede, pentru această infracțiune, o pedeapsă

cu închisoarea între 15-25 ani, prin reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa

poate fi coborâtă până la 3 ani închisoare, conform art. 76 lit. a) C. pen. anterior,

astfel că, sub aspectul minimului special al pedepsei, legea penală mai favorabilă

este C. pen. anterior.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. pen. anterior, urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 194 din 26 noiembrie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze de minori și familie și, va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 22 februarie 2013 la 1 aprilie 2014.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul

T.G. împotriva deciziei penale nr. 194 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze de minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2013 la 1 aprilie2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie

2014.