ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 31 august 2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.G., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de la 18 iunie 2012 la zi. în temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. în temeiul art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. în temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. S-a luat act că partea vătămată A.M., nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „S.I.” împotriva inculpatului M.G. A fost obligat inculpatul M.G. la plata, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „S.I.”, a sumei de 2923,99 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 22 iunie 2012 până la achitarea integrală a debitului. S-a dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Ilfov - Oficii a sumei de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, dna av. C.M. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.G. la plata sumei de 1600 de lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1569/P/2012 din data de 13 iulie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-au dispus următoarele:- trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.G., pentru infracțiunea prevăzută de 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.,- neînceperea urmăririi penale față de numitul M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiuni prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția penală sub nr. 1583/93/2012 din data de 13 iulie 2012. S-a reținut că în seara zilei de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, inculpatul M.G. a pătruns în curtea părții vătămate A.M. din com. Glina, sat Glina, jud. Ilfov unde, pe fondul unor discuții contradictorii și al stării de ebrietate a inculpatului-0,83%o alcool în aerul expirat (alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004, testat la ora 03:32 în data de 18 iunie 2012), l-a înjunghiat pe partea vătămată A.M. cu un cuțit, provocându-i două plăgi - plagă înjunghiată fosă iliacă stângă (zonă anatomică vitală) și plagă înjunghiată umăr stâng - după care a plecat de la locul faptei. S-a mai arătat că partea vătămată A.M. a fost internat la Spitalul de Urgență „S.I.” cu diagnosticul la prezentare „plagă înjunghiată regiune inghinală stângă și plagă înjunghiată regiune umăr stâng (față posterioară)”; postoperator i s-a stabilit diagnosticul „plagă înjunghiată fosă iliacă stângă, plagă înjunghiată umăr stâng, intervenție chirurgicală explorarea plăgilor, hemostază”.S-a precizat că, potrivit concluziilor provizorii emise de S.M.L. Ilfov, numitul A.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - înțepător (posibil cuțit sau similar), leziunile putând data din 17 iunie 2012 și necesitând circa 8 zile de îngrijiri medicale”. Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; concluzii provizorii emise de S.M.L. Ilfov; testarea cu aparatul alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004; diagnostic înainte de prezentare și postoperator al părții vătămate A.M.; declarații martori N.C., D.M., M.N., M.G.C.; declarații parte vătămată A.M.; declarații inculpat M.G.; Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că partea vătămată A.M., în declarația dată în fața procurorului data de 11 iulie 2012, a arătat că nu are pretenții de natură civilă față de inculpat. De asemenea, s-a precizat că în cursul urmăririi penale Spitalul Clinic de Urgență „S.I.” a adresat organelor judiciare cu privire la constituirea de parte civilă în cauză

La termenul din 31 august 2012, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar inculpatul M.G. a arătat că solicită judecarea pe baza probelor administrate in timpul urmăririi penale.

Instanța de fond a dispus, conform art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., audierea inculpatului M.G., care a arătat că este de acord sa dea o declarație în cauza, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. Conform art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen. instanța a încuviințat cererea formulată de inculpatul M.G., de judecare a cauzei pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale. Analizând întregul material probator administrat în cauză în timpul urmăririi penale, conform art. 63 alin. (2) și art. 320

1

alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. Din coroborarea declarațiilor date de inculpat cu declarațiile date de martorii M.G.C., N.C. rezultă că pe data de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, inculpatul M.G. zis „I.” a trecut prin fața curții celor doi martori, curte situată în com. Glina, jud. Ilfov, și fiind întrebat de martorul N.C. unde se duce, inculpatul a spus că se duce la partea vătămată A.M., neindicând și motivul. Din declarațiile celor doi martori a rezultat că, în timp ce vorbea cu aceștia, inculpatul și-a ridicat tricoul de culoare albă și Ie-a arătat la șold un cuțit pe care îl avea băgat jumătate în pantaloni.

Din declarația dată de martorul M.G.C. rezultă că inculpatul avea în mână o sticlă de vin marca „J.” și o bere marca „B.”, părea sub influența băuturilor alcoolice și, deși martorul i-a spus inculpatului să meargă acasă întrucât a băut, acesta și-a continuat drumul. Din coroborarea declarațiilor date de partea vătămată A.M., martorul M.N. (concubina părții vătămate A.M.) și, în parte, declarațiile date de inculpat în timpul urmăririi penale rezultă că inculpatul M.G., după ce s-a despărțit de martorii N.C. și M.G.C., având în continuare asupra sa o sticlă de bere și una de vin, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate A.M.- locuință situată în com. Glina, jud. Ilfov, unde se aflau partea vătămată și concubina acestuia, a început să facă scandal, a început să-i reproșeze părții vătămate că din cauza lui nu mai este primit la muncă. Din coroborarea acelorași mijloace de probă a rezultat că partea vătămată a trimis-o pe martoră la o vecină pe nume G. pentru a-l calma pe inculpat și a-i spune că nu are nici o vină că nu mai este primit la muncă. Din coroborarea declarațiilor date de partea vătămată cu declarația martorului ocular D.M., raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/231/2012 întocmit de S.M.L. Ilfov, procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de I.P.J. Ilfov la 17 iunie 2012 și planșele fotografice aferente, declarațiile inculpatului (în parte) rezultă că în timp ce partea vătămată se uita după concubina sa, ca să vadă dacă a plecat, inculpatul l-a lovit din spate în omoplatul stâng cu un cuțit care era destul de mare și avea dimensiunea totală de aproximativ 35- 40 cm. Din coroborarea acelorași mijloace de probă a rezultat că, atunci când partea vătămată s-a întors și a reacționat în sensul că l-a lovit pe inculpat cu un pumn, cei doi au căzut la pământ și, în timp ce partea vătămată și inculpatul se aflau jos, inculpatul M.G. l-a atacat din nou pe partea vătămată, înjunghiindu-l încă o dată în abdomen în partea stângă, pe parcursul derulării conflictului în curte intrând martorul D.M.

Din coroborarea declarațiilor date de partea vătămată cu declarațiile date de martorii D.M. și M.N., declarațiile date de inculpat a rezultat că, imediat după consumarea conflictului, inculpatul a ieșit din curtea părții vătămate, având în mâna dreaptă cuțitul și fiind plin de sânge pe mâna dreaptă. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/231/2012 întocmit de S.M.L. Ilfov rezultă că partea vătămată A.M. a prezentat leziuni: plagă înjunghiată fosa iliacă stângă (zonă anatomică vitală) și umăr stâng, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor (posibil cuțit sau similar), puteau data din 17 iunie 2012, necesitau circa opt zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate. Susținerile inculpatului, în sensul existenței unei provocări a părții vătămate, urmează a fi înlăturate ca nesincere. Astfel, aceste susțineri nu s-au coroborat cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, conform exigențelor art. 69 C. proc. pen. ci, dimpotrivă, sunt infirmate prin acestea (declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză).

În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului M.G. care, în seara zilei de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, a pătruns în curtea părții vătămate A.M. și, pe fondul unor discuții contradictorii și a stării de ebrietate a inculpatului - 0,83%o alcool în aerul expirat (alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004,

testat la ora 03:32 în data de 18 iunie 2012)-, l-a înjunghiat pe partea vătămată

A.M. cu un cuțit, provocându-i două plăgi - plagă înjunghiată fosă iliacă

stângă (zonă anatomică vitală) și plagă înjunghiată umăr stâng - după care a

plecat de la faptei, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv (intenție indirectă),

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de

omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

În opinia instanței, fapta prezintă un pericol social concret sporit in sensul

art. 18 C. pen.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut vedere modalitatea de

săvârșire a faptei, inculpatul lovindu-l de două ori pe partea vătămată în zone anatomice vitale (omoplat stâng, fosa iliacă stângă), chiar dacă partea vătămată

se afla căzut la pământ. S-a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului

care, pe de o parte, a încercat în permanență să își minimizeze vinovăția, să îl inculpe pe partea vătămată (susțineri infirmate prin restul mijloacelor de probă

administrate în cauză) și, pe de altă parte, în faza inițială a anchetei, a dat

dovadă de o conduită necooperantă, chiar recalcitrantă (eg: procesul verbal

încheiat de I.P.J. Ilfov – S.I.C. la 18 iunie 2012).De asemenea, s-au mai avut în vedere de instanța de fond și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși nu se

află în stare de recidivă față de exigențele art. 38 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni, inclusiv infracțiuni comise cu

violență (ultraj, tâlhărie). A fost avut în vedere și faptul că acțiunea inculpatului a îmbrăcat forma unui act de „justiție privată”, prin acțiunea sa inculpatul încercând

să se răzbune pentru diverse dificultăți întâmpinate în activitatea profesională,

dificultăți pentru care îl considera responsabil pe partea vătămată.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., au fost avute în vedere și criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen., reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul se afla în stare de

beție, stare ce, deși nu întrunește exigențele art. 49 alin. (1) C. pen. pentru a înlătura vinovăția, nefiind o stare voluntară preordinată, este de natură, în opinia

instanței, să atenueze răspunderea inculpatului. Instanța de fond a reținut în

sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante judiciare prevăzute de

art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținut, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

În raport cu acestea, văzând dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanța

de fond a dispus coborârea pedepsei spre minimul permis prin dispozițiile art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., urmând să aplice inculpatului pedeapsa închisorii de 4

ani, pedeapsa apreciată de instanța ca fiind corespunzătoare gradului concret de

pericol social concret al infracțiunii și al inculpatului. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen.

, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b)

C. pen., drepturi apreciate de instanța ca incompatibile cu fapta reținută în sarcina acestuia.

Astfel, în privința interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., instanța de fond a apreciat că exercitarea dreptului de a alege și a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat nu sunt posibile, având în vedere antecedentul penal creat. De asemenea, pentru a decide astfel cu privire la drepturile care au fost interzise pe durata executării pedepsei principale, instanța de fond a avut în vedere faptul ca dreptul de a alege constituie un drept politic fundamental pentru un cetățean roman, interzicerea sa fiind condiționată de comiterea unor fapte grave - ipoteza incidența în cauza de față. In privința dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a constatat că nu se impune interzicerea acestuia de vreme ce infracțiunea nu a fost săvârșită de inculpat în timpul sau în legătura cu exercitarea ocupației sale.

Au fost avute în vedere Decizia CEDO în cauza S. și P. contra României și Decizia 74/2007 data de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii. În temeiul art. 65 alin. (1) și 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a si lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale a închisorii, termen apreciat corespunzător de instanță.

În raport cu modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținut, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (antecedentele sale penale ce relevă o predispoziție a inculpatului la comiterea unor acte de o violență crescândă),atitudinea procesuală a inculpatului (acesta neasumându-și, pe parcursul urmăririi penale, în mod sincer și real răspunderea pentru fapta comisă), dar și atitudinea subiectivă a inculpatului fața de valorile sociale - acesta ignorând în mod constant valorile sociale, apelând la o formă de „justiție privată” pentru a se răzbuna pentru dificultățile pe care Ie-a întâmpinat în activitatea profesională - instanța de fond a reținut că scopul pedepsei - orientate, de altfel, spre minimul special, astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia in regim de detenție.

Instanța de fond a apreciat că o altă soluție ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activității infracționale. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,apreciind ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nu s-au modificat, apreciind că starea de arest preventiv este, in continuare, singura măsură preventivă de natură să răspundă scopului general al masurilor preventive astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 136

alin. (1) C. proc. pen.,a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicata, reținerea și

arestarea preventivă, de la 18 iunie 2012 la zi, în temeiul art. 7 alin. (1) raportat la art.

4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare. S-a luat act că partea vătămată A.M. nu s-

a constituit parte civilă. Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului M.G. care, pe data de 17 iunie 2012, l-a agresat fizic pe partea vătămată A.M., provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat acordarea de îngrijiri medicale, îngrijiri medicale acordate de Spitalul Clinic de Urgență „S.I.

”,producându-i acestei unități sanitare un prejudiciu material reprezentat de

contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate A.M.

în perioada 17- 22 iunie 2012 întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv,

condițiile răspunderii civile delictuale. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului,

s-a constatat că acesta este dovedit prin actele depuse la dosar de Spitalul Clinic

de Urgență „S.I.” (decont). în consecință, în temeiul art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată a fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „S.I.”

împotriva inculpatului M.G. A fost obligat inculpatul M.G.

la plata, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „S.I.”, a sumei de

2923,99 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 22 iunie 2012 până la

achitarea integrală a debitului. S-a dispus avansarea și plata, din fondul special

al Ministerului Justiției către Baroul Ilfov - Oficii a sumei de 200 de lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.G.,

solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și reducerea

cuantumului pedepsei aplicate către minimul special prevăzut de legea penală,

iar ca modalitate de executarea, a cerut să se aplice dispozițiile art. 86

1

C. pen.

În motivarea orală a apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare în raport cu fapta săvârșită, după aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond putând da o mai mare eficiență

prevederilor art. 76 C. pen.

Apelantul a mai solicitat a se avea în vedere că are o vârstă matură,

respectiv 54 de ani și suferă de anumite afecțiuni cronice cardiace.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 371 C. proc. pen.

, a apreciat apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoarele:

În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate a

rezultat că fapta inculpatului care în seara zilei de 17 iunie 2012, în jurul orelor 17:30, a pătruns în curtea părții vătămate A.M.,  și, pe fondul unor discuții contradictorii și a stării de ebrietate a inculpatului - 0,83%o alcool în aerul expirat (alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004, testat la ora 03:32 în data de 18 iunie 2012)-, a înjunghiat-o pe partea vătămată A.M. cu un cuțit, provocându-i două plăgi - plagă înjunghiată fosă iliacă stângă (zonă anatomică vitală) și plagă înjunghiată umăr stâng, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv (intenție indirectă), elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. Săvârșirea faptei rezultă din declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața primei instanțe, coroborată cu proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; raportul de expertiză medico-legală; testarea cu aparatul alcooltest Drager nr. ARZXC - 0004; diagnostic înainte de prezentare și postoperator al părții vătămate A.M.; declarații martori N.C., D.M., M.N., M.G.C.; declarații parte vătămată A.M.

Art. 72 C. pen. stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. În cauza de față,instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 4 ani, puțin peste minimul special de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea aceasta, ca urmare a reducerii limitelor cu o treime în baza art. 320

1

C. proc. pen., reținându-se atât circumstanțe atenuante, cât și agravante.

Curtea, a apreciat că în raport de circumstanțele faptei: în curtea părții vătămate, pe fondul unor discuții contradictorii, ca urmare a unei stări conflictuale preexistente între inculpat și victimă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a inculpatului, aspect de natură a diminua posibilitățile de autocontrol și de corectă evaluare a atitudinii victimei și a consecințelor lovirii acesteia, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a înțeles să își rezolve nemulțumirile personale printr-o acțiune agresivă față de persoana pe care o învinovățea pentru nereușitele sale profesionale, nu are ocupație, are antecedente penale săvârșite cu violență, deși în fața primei instanțe a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine oscilantă, încercând să transfere o parte din vinovăție asupra victimei, nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a avut în vedere că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este un mijloc de individualizare a executării pedepsei, o măsură de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului și pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

În vederea aplicării acestei instituții, instanța trebuie să cerceteze și să cunoască cât mai amănunțit personalitatea infractorului și numai dacă în urma acestei analize și-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunțarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracționale, va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Elementul esențial pentru aplicarea acestor dispoziții este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanța de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar și la comportarea după săvârșirea faptei, la atitudinea față de muncă, față de regulile de conviețuire în generai.

Curtea, a apreciat că în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă, încercând să transfere asupra părții vătămate o parte din vină, luând în considerare și modalitatea și mijloacele de săvârșire a faptelor: prin lovituri repetate aplicate inclusiv când partea vătămată se afla căzută la pământ, fără nici o posibilitate de apărare, precum și antecedentele săvârșite cu violență, nu se poate afirma că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpat și că acesta nu va mai săvârși infracțiuni, chiar și în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefiind suficientă o libertate supravegheată.

În raport de aceste considerente, în lipsa altor elemente pozitive care să caracterizeze persoana inculpatului, Curtea, a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G..în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului. În baza art. 383 alin. (1)

1

raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a acestuia și că detenția inculpatului se bazează pe o condamnare, chiar nedefinitivă, între cele două elemente existând legătură de cauzalitate. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului prevenția de la 18 iunie 2012 la zi. Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticile formulate prin

apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la

individualizarea judiciară a pedepselor stabilite și modalității de executare a

pedepsei principale aplicate.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul

declarat în cauză,pentru următoarele considerente:

În urma aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. privind

reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de

fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpat,

modalitatea concretă de săvârșire a faptelor.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.G.

, Înalta Curte, apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte, adaugă analizei instanței de apel pe aspectul individualizării

judiciare a pedepsei, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei

și al făptuitorului, acesta trebuie apreciat ca fiind unul deosebit de ridicat, având

în vedere modul de operare, descris anterior, și rezultă din natura faptei, modul

de operare caracterizat printr-o violență extremă, inculpatul continuând să aplice

lovituri părții vătămate și după momentul în care aceasta era căzută la pământ.

în plus, se reține perseverența infracțională a inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, unele cu violență, atitudinea

acestuia după incident de a părăsi locul faptei și a încerca să transfere

consecințele faptei sale asupra victimei, și nu în ultimul rând conduita oscilantă a

inculpatului care a încercat inițial să transfere parte din vinovăție asupra părții

vătămate, însă ulterior în fața primei instanțe a recunoscut și a uzat de dispozițiile art. 320/1 cooperând cu organele judiciare.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, cât și pedeapsa

accesorie, sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și

educative ale sancțiunii. Înalta Curte, nu a identificat circumstanțe reale sau

personale care să fie apte pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la schimbarea modalității de executare a acesteia.

De altfel, prin jurisprudența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este cazul în speța de față.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 351/A din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a penală.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.G., durata reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 27 februarie 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, seva avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 351/A din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.G., durata reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2012 la 27 februarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.