ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 489/2014

Decizia nr. 489/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 134 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul penal nr. x/102/2013, s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare și 8 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat - prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat - prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre: de 16 ani și 8 luni închisoare și de 8 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 (șaisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, astfel că în final inculpatul a executat 21 (douăzeci și unu) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, din data de 30 iunie 2013 la zi și dispune menținerea stării de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și punctul 2 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice și l-a încunoștințat că respectivele probe au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

S-a dispus arhivarea mijloacelor materiale de probă corpuri delicte - coletele nr. 1, nr. 2 și nr. 3 depuse la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate în registrul special la poziția nr. 16/2013.

În temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentanta Ministerului Public pentru partea vătămată B. minor - prin reprezentant legal C. și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate minore suma de 10.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile avocaților din oficiu au fost avansate Baroului Mureș din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul A. locuia împreună cu cei doi fii ai săi, victima D. (în vârstă de 15 ani) și partea vătămată B. (în vârstă de 8 ani) și cu concubina sa, martora C., într-un imobil situat în mun. Târnăveni, jud. Mureș.

La începutul lunii iunie 2013, martora C. a plecat la muncă în Germania, astfel că inculpatul și cei doi fii ai lor au rămas să locuiască în imobil. În data de 29 iunie 2013, după ce în prealabil a consumat aproximativ 1 litru de țuică, 3 flacoane de bere de 2 litri, inculpatul a discutat la telefon, în cursul serii cu fratele său, care era și el plecat la muncă în Germania. Acesta i-a spus că C. concubina inculpatului, s-a mutat din camera lor într-o altă cameră, unde locuiește cu un alt bărbat. Pe fondul acestor vești, inculpatul A. a sunat-o pe concubina sa, iar aceasta i-a confirmat că, într-adevăr, s-a mutat în cameră împreună cu un bărbat din com. Băgaciu, însă nu are o relație cu acesta.

În aceste condiții, inculpatul a hotărât să îi omoare pe cei doi copii minori, după care să se sinucidă, decizia de a-i omorî pe cei doi copii fiind determinată de dorința sa de a o pedepsi pe concubina sa, întrucât inculpatul știa că cei doi copii erau iubiți mult de mama lor.

După ce a luat această decizie, inculpatul care se afla în cea de-a doua încăpere a locuinței și stătea pe pat împreună cu copilul cel mic, B., i-a spus fiului cel mare să vină și el și să stea cu ei în pat, lucru pe care victima, D., l-a făcut. După aceea inculpatul s-a ridicat din pat, a mers în bucătărie de unde a luat un cuțit și a revenit în cameră, spunându-le celor doi copii: "în seara asta murim toți". Cu toate că cei doi copii l-au rugat să nu facă prostia asta, inculpatul a mers cu cuțitul la patul unde stăteau cei doi copii, iar acolo a înjunghiat-o în mai multe rânduri pe victima D., iar după ce acesta nu a mai mișcat, a încercat să îl înjunghie și pe cel de-al doilea fiu, B., însă întrucât acesta se tot zbătea, a reușit să scape din brațele tatălui său, fiind totuși tăiat la gât, la spate și la mână.

La scurt timp, la fața locului au sosit organele de poliție și un echipaj SMURD. Victima D. era deja decedată la sosirea echipajului SMURD. Cealaltă victimă, B., a fost transportată la spital unde i s-a acordat primul ajutor, nefiind internată întrucât leziunile nu i-au pus în pericol viața.

Împotriva hotărârii instanței de fond, inculpatul A. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei invocând starea de ebrietate în care se afla în momentul comiterii faptelor cât și puternica tulburare generată de comportamentul soției sale, mama copiilor săi.

Prin Decizia penală nr. 66/A din 20 decembrie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul inculpatului A.

Împotriva hotărârii sus-menționată inculpatul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 ianuarie 2014 și s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei la data de 02 mai 2014, termen care a fost preschimbat la data de 07 februarie 2014.

În fața instanței de recurs inculpatul a revenit asupra cererii de recurs, solicitând prin apărător admiterea lui.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 07 februarie 2014, era în vigoare noul Cod de procedură penală ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Potrivit art. 385

4

raportat la art. 368 și art. 369 C. proc. pen. anterior după pronunțarea hotărârii și până la expirarea termenului de declarare a recursului părțile pot renunța în mod expres la această cale de atac, iar asupra renunțării se poate reveni, înaintea termenului pentru declararea recursului. În consecință, revenirea asupra cererii de retragere a recursului după expirarea termenului de declarare nu este de natură să producă efecte juridice.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că la data de 23 decembrie 2013 i s-a comunicat inculpatului, aflat în stare de detenție, soluția dispusă în apel și pe dovada de comunicare acesta a menționat că nu declară recurs.

Cu toate acestea, a doua zi după comunicarea hotărârii, Administrația Națională a Penitenciarelor a trimis instanței de apel cererea prin care inculpatul a precizat că înțelege să declare recurs în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel. Termenul de recurs se socotește pe zile libere și curge potrivit dispozițiilor legale privind curgerea termenului de apel.

În raport cu data comunicării către inculpat a deciziei din apel (23 decembrie 2013), termenul de recurs, de 10 zile, s-a împlinit la data de 03 ianuarie 2014.

După expirarea termenului de recurs, respectiv la data de 14 ianuarie 2014, inculpatul a transmis la dosar o cerere de retragere a recursului.

Cu prilejul judecării cauzei inculpatul a revenit asupra declarației de retragere a recursului.

Spre deosebire de renunțarea la recurs, când legea prevede posibilitatea revenirii asupra renunțării înăuntrul termenului pentru declararea recursului, în cazul retragerii recursului legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra acestei manifestări de voință (în același sens, a se vedea Decizia nr. 5429 din 21 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpatul a formulat o cerere de retragere a recursului, manifestare de voință care este irevocabilă potrivit legii, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de poziția procesuală exprimată de acesta, în sensul retragerii recursului formulat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 februarie 2014.

Procesat de GGC - NN