ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2013

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4149/2011

din 14 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2571/30/2010,

a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta N.M. împotriva pârâtului

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș.

Pentru a dispune

astfel, instanța a avut în vedere faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului

la restituirea sumei de 363.016 D.M., în echivalent euro, preluată abuziv, fără

titlu valabil, prin confiscare în anul 1989, potrivit înscrisurilor emise de organele

Ministerului de Interne - Inspectoratul General al Miliției - Inspectoratul de Miliție

Județean Timiș, organe represive ale statului la aceea data, (respectiv procesul-verbal

din 22 august 1989), cu dobânzi de 0.5% pe zi de întârziere de la data depunerii

cererii de restituire, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta D.G.F.P.

Timiș, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a formulat întâmpinare,

solicitând: pe cale de excepție, obligarea reclamantei la timbrarea cererii de chemare

în judecată la valoare, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru; pe cale de excepție, constatarea prescripției

dreptului la acțiune potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat,

privitor la prescripția extinctivă; pe cale de excepție, constatarea lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, calitate procesuală pasivă

având doar deținătoarea acestor sume în valută; în subsidiar, respingerea acțiunii

ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

Analizând acțiunea

prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a dispozițiilor legale

aplicabile, instanța a reținut că cererea reclamantei a fost timbrată potrivit cerințelor

instanței, astfel că excepția de netimbrare nu este incidență în speță și a fost

respinsă.

A fost respinsă

și excepția prescripției dreptului la acțiune față de faptul că acțiunea dedusă

judecății este una în revendicare mobiliară, fiind astfel incidente dispozițiile

art. 1890 C. civ. care stabilește un termen special de prescripție de 30 de ani,

neîmplinit în speță.

Instanța a respins

și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice,

constatând că pârât în cauză este Statul Român prin reprezentantul său Ministerul

Finanțelor și nu această entitate juridică în nume propriu.

Pe fond, instanța

a concluzionat că pe baza probelor administrate nu este posibil a se constata că

de la antecesorul reclamantei s-a preluat în mod abuziv valuta din litigiu, în condițiile

în care la dosar s-a depus un singur înscris, nesusținut de nici un fel de alte

probe care să ateste starea de fapt invocată. Acest înscris nu este de natură a

face singur dovada susținerilor reclamantei, întrucât nu poartă nici un fel de sigiliu,

nici un număr de înregistrare și nu este însoțit de acte care să ateste predarea

valutei afirmativ confiscate către bugetul statului sau către Banca Națională a

României.

În plus, reclamanta

nu a făcut dovada faptului că a deținut o asemenea sumă importantă de bani în valută

și nu a reușit să identifice martorul consemnat a fi fost prezent cu ocazia încheierii

procesului verbal de confiscare, pentru ca acesta să-i susțină afirmațiile, astfel

cum nu a reușit să dovedească nici caracterul abuziv al măsurii pe care o contestă.

Împotriva sentinței

a declarat apel în termen reclamanta.

Prin decizia civilă

nr. 28/A din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția l-a civilă, a respins

apelul declarat de reclamanta N.M., născută D., împotriva sentinței civile nr.

4149 din 14 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Timiș.

Examinând sentința

prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța

a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că preluarea sumei de bani din patrimoniul

proprietarului în perioada 1945 - 1989 poate fi calificată drept abuzivă prin raportarea

titlului în baza căruia aceasta a avut loc la dispozițiile Constituției din 1965,

ale C. civ. și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului și nici că procesul

verbal din 22 august 1989 invocat de aceasta ca fiind înscrisul constatator al abuzivei

preluări a sumei de bani de la defunctul său soț, provine de la o fostă instituție

a statului.

Contrar susținerilor

reclamantei, nu s-a putut reține nici încălcarea dispozițiilor art. 129 C.

proc. civ., privind rolul activ al primei instanțe, în condițiile în care pe parcursul

derulării procesului nu a făcut dovada susținerilor sale, fiind irelevante referirile

reclamantei la legislația europeană și la practica instanței europene a drepturilor

omului, referiri ce nu sunt de natură a atrage schimbarea hotărârii apelate.

Împotriva deciziei

civile nr. 28/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I

civilă, reclamanta N.M. a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în

sensul admiterii apelului și respectiv admiterea acțiunii sale astfel cum a fost

formulată și motivată.

În criticile formulate,

după o prezentare amănunțită a situației de fapt, recurenta reclamantă susține în

esență că, confiscarea a fost abuzivă și că cele menționate în actul de confiscare

nu corespund realității, nici ca mod de operare și nici ca descriere a stării de

fapt, apreciind că i-au fost încălcate drepturile fundamentale, în special dreptul

de proprietate, în condițiile în care sumele de bani menționate au trecut în mod

forțat în proprietatea statului român comunist, fără temei legal.

Recurenta susține

că în condițiile în care Decretul nr. 210/1960, în baza căruia i-a fost confiscată

valuta, a fost declarat abuziv, instanța nu putea să mai ceară administrarea altor

dovezi în susținerea cererii sale cu atât mai mult cu cât, dovada deținerii sumei

de bani confiscate rezultă din chiar procesul verbal, prin care în mod abuziv banii

au fost confiscați.

A făcut referire

la practica judecătorească în materie.

Înalta Curte,

analizând decizia civilă nr. 28/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția

I

civilă, în raport de criticile

formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de

legalitate, constată că recursul este fondat avându-se în vedere următoarele considerente:

Este de observat

că, în cauză, recurenta reclamantă a depus în recurs înscrisul care poartă denumirea

de „inventar", care dovedește o împrejurare esențială pentru soluționarea cauzei.

înscrisul nou,

indicat ca inventar, aflat la fila din dosar recurs, din 22 august 1989, descoperit

ulterior pronunțării deciziei din apel, tinde să facă dovada confiscării abuzive

a sumei în valută, ce face obiectul acțiunii de față și existența identității între

persoana trecută pe inventar și soțul recurentei, N.M.

Cu ocazia rejudecării

apelului, instanța urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situația

de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor

și apărărilor lor, și să ceară părților să administreze probele pe care !e consideră

necesare, potrivit art. 129 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

În consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită recursul

declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei civile nr. 28/A din 15 februarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I

civilă,

să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei civile nr. 28/A din 15 februarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I

civilă,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.