ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 486/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta SC S. SA Ploiești, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor -

Agenția Națională de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice

Brazi și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de

Administrarea Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, să

se dispună anularea deciziei din 25 ianuarie 2008 și refacerea raportului de

inspecție fiscală din 24 aprilie 2007, a dispozițiilor privind măsurile

stabilite de inspecție și a deciziei de impunere din 11 mai 2007, în sensul

corectării evidenței din cadrul Administrației Finanțelor Publice Brazi privind

datoriile din fișa plătitorului SC S. SA și să se suspende executarea actelor

administrative atacate până la soluționarea acțiunii pe fond.

Pe parcursul soluționării

cauzei, la 26 mai 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că se contestă

numai suma de 5.882.307 RON, reprezentând cheltuielile ce au influențat pierderea

fiscală pe anii 2005 și 2006.

De asemenea, prin cererea

depusă la termenul din 23 iunie 2008, reclamanta a arătat că renunță la judecarea

cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale.

apel

Prin sentința nr. 85 din

02 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești a admis, în parte, acțiunea precizată de

reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor

- Agenția Națională de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice

Brazi și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrarea

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a anulat în parte

decizia din 25 ianuarie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrație

Fiscală, respectiv în parte pct. 2 și a dispus refacerea raportului de inspecție

fiscală din 24 aprilie 2007 în sensul că suma de 1.148.606 RON este deductibilă

fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență, că suma de 5.882.307 RON reprezentând

pierderea fiscală pe anii 2005-2006, a fost stabilită de organele fiscale, prin

raportul de inspecție fiscală, ca fiind nedeductibilă, însă aceasta nu este în totalitate

nedeductibilă, potrivit concluziilor expertului contabil.

Prin urmare, instanța

de fond, având în vedere atât concluziile raportului de expertiză contabilă, cât

și prevederile C. proc. fisc., a constatat că în mod nelegal organele fiscale au

apreciat ca nedeductibilă suma de 1.148.606 RON - reprezentând contravaloare combustibil,

piese de schimb și materiale, necesare desfășurării activității de producție efectuate

în scopul realizării de venituri, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 21

alin. (1) C. fisc. deoarece aceste cheltuieli au la baza documente justificative.

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și de Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

Împotriva sentinței Curții

de apel au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și de

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,

invocând motivul de modificare prevăzut de art. 30 pct. 9, precum și dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

Ambele recurente susțin

că prima instanță s-a mărginit să preia concluziile expertului contabil în ceea

ce privește deductibilitatea sumei de 1.148.606 RON fără să motiveze care sunt considerațiile

pentru care a înlăturat apărările lor.

În condițiile în care

în etapa administrativă nu s-a putut recunoaște caracterul deductibil al cheltuielilor

respective, în lipsa documentelor justificative, era necesar ca expertul să expună

detaliat, în argumentarea concluziilor sale, care sunt dovezile prezentate de parte.

Or, afirmă recurentele, expertul contabil s-a rezumat la constatări cu caracter

general, verificând numai un număr de 1046 bonuri de consum a căror valoare este

de 444.640 RON.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurente, dar și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate,

în limitele și pentru motivele expuse în continuare.

de drept relevante

Intimata-reclamantă SC

S. SA Ploiești a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal competentă

cu o acțiune având ca obiect anularea parțială a deciziei din 25 ianuarie 2008 emisă

de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, respectiv a pct. 2 al acesteia, solicitând refacerea raportului

de inspecție fiscală din 24 aprilie 2007 în privința cheltuielilor ce au influențat

pierderea fiscală pe anii 2005 și 2006 în cuantum total de 5.882.307 RON.

Soluționând acțiunea,

prima instanță a considerat că este fondată numai în partea privitoare la cheltuielile

reprezentând combustibil, piese de schimb și materiale necesare activității de producție

efectuate în scopul realizării de venituri, în cuantum de 1.148.606 RON, dispunând

refacerea raportului de inspecție fiscală în consecință.

Cum reclamanta SC S.

SA Ploiești nu a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe, rezultă că

în privința cheltuielilor indicate în decizia administrativă atacată, la pct. 2

liniuțele 2-14 există putere de lucru judecat, Înalta Curte neputând examina hotărârea

primei instanțe în partea care le vizează.

Ca urmare, în limitele

fixate prin recursurile de față, Înalta Curte reține că este învestită cu verificarea

legalității soluției în privința pct. 2, prima liniuță din decizia din 25 ianuarie

2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, care se referă la „respingerea ca nemotivată a contestației administrative

pentru cheltuielile care au influențat pierderea fiscală pe anii 2005 și 2006, reprezentând

cheltuieli înregistrate fără a avea la bază documente justificative în sumă de 1.148.606

RON”.

Potrivit dispozițiilor

art. 21 alin. (1) și (4) lit. f) C. fisc.:

„(1) Pentru determinarea

profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile

efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate

prin acte normative în vigoare.

(4) Următoarele cheltuieli

nu sunt deductibile:

f) cheltuielile înregistrate

în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin

care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz,

potrivit normelor”.

Din raportul de inspecție

fiscală încheiat la data de 24 aprilie 2007 de către Direcția Generală a Finanțelor

Publice Prahova rezultă că suma de 1.148.606 RON înregistrată pe costuri în luna

noiembrie 2005 se compune din:

- 200.000 RON, suma cu

care a fost afectat rulajul lunar al contului contabil 6022 „Cheltuieli privind

combustibilul”;

- 310.000 RON, suma cu

care a fost afectat rulajul lunar al contului contabil 6024 „Cheltuieli privind

piesele de schimb”;

- 638.606 RON, suma cu

care a fost afectat rulajul lunar al contului contabil, „Cheltuieli cu materiale

consumabile”.

Pentru clarificarea împrejurărilor

în care sumele indicate au fost înregistrate pe costuri, în conturile contabile

specifice, prima instanță a dispus în mod legal în temeiul art. 201 C. proc. civ.,

administrarea probei cu expertiza contabilă, lucrarea fiind efectuată de expertul

M.C. care a concluzionat în sensul că întreaga sumă de 1.148.606 RON este deductibilă

fiscal.

Preluând necritic concluzia

expertului, prima instanță nu a observat însă că raportul de expertiză contabilă

este sumar și abordează superficial obiectivele fixate de instanță, neputând fi

considerat o probă științifică, după cum în mod justificat arată recurentele.

Astfel, expertul își argumentează

concluzia pe împrejurarea că: „volumul mare de muncă necesitat de căutările în arhivă

și copierea documentelor din perioadele trecute au făcut imposibilă prezentarea

acestora până la data încheierii expertizei contabile. Au fost verificate un număr

de 1046 bonuri de consum a căror valoare este de 444.640 RON, iar din analiza acestora

rezultă faptul că acestea reprezintă consumuri necesare activității societății”.

Prin urmare, expertul

a identificat efectiv documente justificative numai pentru cheltuieli în valoare

de 444.640 RON, pentru diferență presupunând doar că reclamanta le deține.

Or, în contextul în care

nici în etapa administrativă a litigiului și nici în cea judiciară, intimata-reclamantă

nu a prezentat dovezi care să justifice deductibilitatea tuturor cheltuielilor reținute,

Înalta Curte va modifica în mod corespunzător soluția atacată, pentru suma pentru

care o astfel de dovadă s-a făcut pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță:

444.640 RON.

Pentru diferență, Înalta

Curte reține că SC S. SA Ploiești nu și-a îndeplinit obligația păstrării (arhivării)

documentelor justificative, clasării și sistematizării lor într-o manieră care să

permită controlul situației desfășurate, așa încât nu există temei legal pentru

valorificarea vreunei prezumții de corectitudine a înregistrărilor contabile în

favoarea sa și, deci, pentru recunoașterea întregii sume contestate ca fiind deductibilă

fiscal.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse în decizie, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Prahova și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor în sensul modificării parțiale a sentinței

atacate dispunându-se refacerea raportului de inspecție fiscală din 24 aprilie 2007

în privința sumei de 444.460 RON care este deductibilă fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și de Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței

nr. 85 din 02 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că dispune refacerea raportului de inspecție fiscală din 24 aprilie

2007 în privința sumei de 444.460 RON care este deductibilă fiscal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie

2011.