ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 104/2013

Prin decizia penală nr. 738/R din 5

septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 439/828/2012, s-a respins, ca

inadmisibil, recursul formulat de contestatorul Iordache Nicolae împotriva

deciziei penale nr. 212/R din 11 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

penală, în Dosarul nr. 439/828/2012.

A fost obligat recurentul la 50 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie s-au

reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 212 din 11

iunie 2012, Tribunalul Argeș, a respins ca nefondat recursul contestatorului lordache

Nicolae, împotriva sentinței penale nr. 68 din 30 martie 2012, pronunțată de

Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. 439/828/2012.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 68 din 30 martie 2012, pronunțată

de Judecătoria Topoloveni, în temeiul art. 391 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă

ca inadmisibilă contestația în anulare formulata de contestatorul Iordache Nicolae,

în contradictoriu cu intimații Stancu Bogdan, Stancu Alin Ion, Stancu Răzvan Adrian,

Miu Eugenia.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost

obligat contestatorul la 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut următoarele:

Prin contestația in anulare înregistrata

la data de 12 martie 2012 sub nr. 439/828/2012, contestatorul Iordache Nicolae a

contestat sentința penala nr. 39 din 20 februarie 2012 pronunțata de Judecătoria

Topoloveni in Dosarul nr. 2694/828/2011 arătând că în mod greșit s-a respins plângerea

formulată de către contestator și acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare

către stat, respectiv în mod greșit s-a menținut ordonanța procurorului prin care

contestatorul a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea faptelor prev.de

art. 217 alin. (1) C. pen. , art. 192 și art. 193 C. pen. și respectiv art. 217

alin. (1) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., fiind sancționat cu amendă administrativă

în cuantum de 1.000 RON și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

cuantum de 250 RON.

Prima instanță a reținut că potrivit

art. 386 lit. c) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate

face contestație in anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1)

lit. f)-i

1

) cu privire la care existau probe la dosar.

S-a mai arătat că niciunul dintre motivele

pe care contestatorul și-a întemeiat contestația nu se circumscrie ipotezei avută

in vedere de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. care se refera la nepronunțarea

instanței asupra unei cauze de încetare a procesului penal.

S-a mai arătat că potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen. instanța examinează admisibilitatea in principiu a cererii

de contestație prevăzute in art. 386 lit. a)-c) și e) fărăcitarea părților și după

ce constata ca, cererea de contestație este făcuta in termenul prevăzut de lege,

ca motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute in art. 386

C. proc. pen. și ca in sprijinul contestației se depun ori se invoca dovezi care

sunt la dosar , instanța admite in principiu contestația și dispune citarea părților

interesate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

contesta torul.

Analizând hotărârea primei instanțe prin

prisma criticilor invocate precum și din oficiu, potrivit disp.art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 386 C. proc. pen., se poate

face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate de

către instanța de recurs cu excepția cazului prev.la art. 386 lit. d) C. proc.

pen. care prevede că se poate face contestație în anulare în situația în care împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În

cauza de față, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație

în anulare, este o hotărâre pronunțată de către judecătorie în primă instanță, potrivit

disp.art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. , hotărâre ce nu poate

fi atacată cu o cale ordonară de atac, fiind definitivă potrivit dispozițiilor art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen..

Prin urmare, contestația în anulare formulată

de către contestatorul Iordache Nicolae a fost inadmisibilă, însă nu pentru considerentele

reținute de către prima instanță, ci pentru faptul că hotărârea împotriva căreia

s-a formulat contestație nu este pronunțată de către o instanță de recurs și nu

poate fi atacată cu contestație în anulare.

Față de aceste circumstanțe, tribunalul

a apreciat că recursul formulat de contestator este nefondat, motiv pentru care

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins.

Împotriva acestei sentințe a declarat un

nou recurs Iordache Nicolae, arătând că este proprietarul terenului pe care-l ocupă

Stancu Bogdan, Stancu Alin, Stancu Răzvan și Miu Eugenia fără nici un drept, care

nu au nici un fel de acte legale, că a fost obligat la cheltuieli judiciare către

stat fără drept.

Curtea a constatat inadmisibil recursul

contestatorului Iordache Nicolae, reținând următoarele:

La data de 12 martie 2012, sus-numitul

s-a adresat Judecătoriei Topoloveni cu o contestație în anulare, împotriva sentinței

penale nr. 39 din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Topoloveni, fiind înregistrată

pe rolul acestei instanțe sub nr. 439/828/2012.

În

cauză, s-a pronunțat sentința nr. 68 din 30 martie 2012, prin

care s-a respins contestația în anulare formulată de Iordache Nicolae, cu motivarea

că cele invocate de contestator nu se înscriu în niciunul din motivele formulate

expres de legiuitor în art. 386 lit. c) C. proc. pen..

Sentința a fost atacată cu recurs la Tribunalul

Argeș, unde s-a pronunțat decizia penală nr. 212/R din 11 iunie 2012, prin care

a fost respins ca nefondat recursul contestatorului, analizându-se, încă odată,

cazurile de contestație în anulare, între care nu se regăsesc niciuna dintre susținerile

petentului, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată s-a pronunțat în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., ce nu poate fi spusă căii de atac

a contestației în anulare.

Decizia tribunalului a fost definitivă,

în ambele proceduri petentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate

de stat, în cuantumuri minime.

Dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen. detaliază limitativ hotărârile supuse recursului, printre care nu se

regăsesc și deciziile definitive pronunțate de tribunal.

Așadar, legiuitorul, în acest caz concret,

nu a pus la dispoziția părții posibilitatea de a formula recurs împotriva unei hotărâri

definitive, intrată în puterea lucrului judecat, astfel că exercițiul acestei căi

de atac s-a aflat în afara ordinii de drept, fiind, prin urmare, considerat inadmisibil.

În

legătură cu cheltuielile judiciare, obligația de plată a acestora

au revenit, conform art. 192 C. proc. pen., persoanei căreia i-a fost respinsă cererea,

acest lucru datorându-se faptului că ea s-a aflat în culpă procesuală, aducând în

fața instanțelor susțineri nefondate ori apelând în situația de față la exercițiul

unor proceduri neprevăzute de lege.

Împotriva deciziei penale nr. 738/R din

5 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, a declarat recurs contestatorul Iordache

Nicolae, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Recursul contesta torului Iordache Nicolae

este inadmisibil.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate ca instanțe de recurs

de curți de apel.

Decizia penală nr. 738/R din 5 septembrie

2012 împotriva căreia contestatorul a declarat recurs, a fost pronunțată de Curtea

de Apel Pitești ca instanță de recurs, astfel că în raport de dispozițiile legale

enunțate, recursul contestatorului este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., conform

cărora, în cazul declarării recursului, cheltuielile judiciare sunt suportate de

către persoana căreia i s-a respins recursul, contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul Iordache Nicolae împotriva deciziei

penale nr. 738/R din 05 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2013.