ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3528/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 891 din 25 octombrie 2012,

Tribunalul Argeș, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata N.M.C.,  la pedeapsa închisorii de 2 ani și în baza art. 65 C. pen. a aplicat acesteia pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata N.M.C. la pedeapsa închisorii de 2 ani și în baza art. 65 C. pen. a aplicat acesteia pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani plus un spor de 3 luni, urmând ca inculpata să execute în final 2 ani și 3 luni de închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, conform programului ce se va stabili, ia Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei. S-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș, cu sediul

În Pitești, jud. Argeș, iar în baza art. 998 și următoarele din vechiul C. civ., raportat la art. 11 și 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către această parte civilă a sumei de 135.167 lei, plus dobânda calculată de la data comiterii faptei.

S-a menținut sechestrul asigurător și inscripția ipotecară asupra apartamentului amplasat în municipiul Pitești, jud. Argeș.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că la data de 28 iunie 2011, a fost înregistrat sub nr. 3174/109/2011, rechizitoriul nr. 231/P/2011 din 24 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei N.M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpata N.M.C., în intervalul 09 septembrie 2009 -26 octombrie 2009, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și în îndeplinirea calității de contabil la SC M.P.S. SRL, a omis să evidențieze, în totalitate, un număr de 42 de operațiuni comerciale ce au avut ca obiect țigări în valoare de 688.196 lei și, ulterior, în scopul îngreunării depistării și generării unei aparențe de legalitate, a evidențiat în aceleași acte contabile un număr de 141 de operațiuni fictive, determinând astfel prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 137.750 lei.

Organele de urmărire penală au reținut vinovăția inculpatei în urma administrării următoarelor mijloace de probă: sesizare Garda Financiară, proces verbal de constatare, fișă de cazier judiciar, declarații învinuiți, declarații martori, măsuri asigurătorii, acte societate, situația facturilor M., proces verbal de ridicare de documente, facturi emise de M., adresă de insolvență, legitimație client M., contract prestări servicii și procură administrare, verificări fiscale privind facturi și societăți comerciale.

În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați inculpata N.M.C. și martorii C.D., N.D., E.I., P.E., Ș.V. și s-a efectuat o expertiză contabilă conținută în raportul de expertiză întocmit de expertul contabil Z.G. și s-a depus la dosar sentința comercială nr. 1380/F din 21 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș.

Instanța de fond a reținut, din actele și lucrările dosarului, că în anul 1994 a luat ființă SC M.P.S. SRL, cu asociat unic în persoana numitului E.I.

Din cauza unor dificultăți financiare, prin sentința comercială nr. 585/F din 10 iunie 2009, Tribunalul Argeș a deschis procedura de reorganizare judiciară fiind desemnat ca administrator judiciar numita P.E., ca reprezentantă a S.C.P. P. Ipurl Pitești. întrucât era lipsit de cunoștințe juridice, numitul E.I. s-a preocupat în vederea contactării administratorului judiciar și în acest scop a fost sprijinit de o mai veche cunoștință în persoana numitului Ș.V., acesta din urmă recomandându-i lui E.I. servicii specializate de contabilitate, făcându-i cunoștință acestuia și cu inculpata N.M.C., expert contabil autorizat în cadrul SC D.S.C. SRL. După stabilirea acestor contacte la data de 31 august 2009 a fost întocmit contractul din 2009, având ca obiect prestări servicii contabilitate în beneficiul SC M. SRL. Cu ocazia întocmirii acestui contract, inculpata N.M.C. a primit de la numitul E.I. toate documentele societății.

Imediat după data de 31 august 2009, inculpata N.C.M. s-a deplasat la magazinul SC M.C.C.R. SRL din Pitești și și-a procurat o legitimație de client, pe numele persoanei juridice SC M.P.S. SRL și al persoanei juridice N.M.C., cu toate că din punct de vedere legal, contractul de prestări servicii contabilitate nu îi conferea acest drept.

În urma constatărilor făcute de organele fiscale, dar și de organele de urmărire penală, s-a stabilit că, prin exercitarea frauduloasă a măsurilor de simplificare a T.V.A. respectiv taxarea inversă prevăzută de art. 160 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.) inculpata N.C.M. a urmărit în mod direct dobândirea de mărfuri la un preț avantajos, care nu includea taxa pe valoarea adăugată.

În îndeplinirea acestei rezoluții infracționale, a apreciat instanța de fond, inculpata N.C.M., în intervalul 09 septembrie 2009 - 26 octombrie 2009, s-a prezentat în mai multe rânduri la magazine aparținând rețelei „M." .respectiv Pitești, Militari și Băneasa, unități comerciale la care depunea și o adresă prin care se confirma că SC M.P.S. SRL se află în insolvență și este beneficiară a procedurii simplificate referitoare la T.V.A., aceste adrese fiind întocmite personal de inculpată, după cum rezultă din compararea semnăturilor conținute în acestea, dar și din declarațiile acesteia. La rândul său, Ș.V. identifica persoane interesate să achiziționeze țigări sub prețul pieței și stabilea contactul dintre aceste persoane și inculpata N.C.M.

După realizarea înțelegerii, inculpata se întâlnea cu cumpărătorii la magazinele „M." și împreună se deplasau la standul de țigări, de unde cumpărătorul se aproviziona cu cantitatea de țigări necesară și în sortimentele dorite. Sumele de bani necesare plății țigărilor erau deținute de cumpărători care, după întocmirea facturii pe numele SC M.P.S. SRL achitau la casele de marcat contravaloarea mărfurilor cu bani lichizi. Această procedură de plată a fost aleasă de inculpata N.C.M. tocmai în scopul îngreunării depistării faptei și evitării unui eventual control asupra conturilor societății, care se afla în stare de insolvență tocmai din cauza lipsei disponibilităților bănești.

Inculpata, pe baza cunoștințelor de contabilitate, și-a luat măsuri referitoare la nedepășirea plafonului plăților cu bani lichizi acceptate de magazinele „M.", în acest scop efectuând un număr de 42 de asemenea acte de comerț.

În aceste condiții, inculpata N.C.M., pe perioada 09 septembrie 2009 -26 octombrie 2009 a achiziționat, prin 42 de acte materiale, cantitatea totală de 2.217.800 țigarete, respectiv 110.890 pachete a 20 țigarete, în valoare totală de 68.196 lei, fără T.V.A., marfa precizată intrând în patrimoniul scriptural al SC M.P.S. SRL. Țigările erau de fapt însușite direct de către cumpărătorii subsecvenți, inculpata precizând că le remitea acestora o factură emisă de SC M.C.C.R. SRL pentru ca aceștia să justifice posesia țigărilor, în cazul unui control în timpul transportului.

Deoarece țigările nu au intrat efectiv în posesia SC M.P.S. SRL, inculpata N.C.M. s-a preocupat și de întocmirea de acte fiscale și contabile fictive prin care se atesta în mod fraudulos că țigările respective au fost vândute de SC M.P.S. SRL către mai multe societăți comerciale. în acest scop, inculpata a întocmit în mod direct și fraudulos un nr. de 141 facturi fiscale, către societăți comerciale din Argeș, Dîmbovița, Teleorman, Ilfov și București, pentru întreaga cantitate de țigări.

Aceste societăți pretins cumpărătoare au fost verificate de organele de control financiar, ocazie cu care s-a stabilit că operațiunile comerciale confirmate prin facturi nu au avut loc în realitate. Și în expertiza contabilă depusă la dosar, s-a menționat că cele 141 de operațiuni comerciale au fost evidențiate în mod eronat în documentele financiar contabile în sensul inexistenței unei corelații și concordanțe între jurnalele de vânzări întocmite de către SC M.P.S. SRL și deconturile depuse de aceeași societate la organele fiscale teritoriale.

Prin aplicarea cotei unice a T.V.A. la valoarea țigărilor cumpărare din rețeaua „M.", s-a stabilit că prejudiciul produs bugetului de stat prin neachitarea acestei taxe a fost de 134.590 lei. La aceeași valoare s-a calculat și impozitul datorat pe profitul obținut, în cuantum de 577 lei, conform calculelor din expertiza contabilă, prejudiciul total produs prin săvârșirea faptelor mai sus expuse fiind astfel calculat la valoarea totală de 135.167 lei.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, instanța de fond a considerat, că acesta dovedește atât existența faptelor de evaziune fiscală, cât și vinovăția inculpatei în comiterea acestora, sub forma intenției directe.

În declarațiile sale, inculpata a avut o atitudine oscilantă care a mers de la nerecunoașterea vinovăției, la recunoașterea săvârșirii faptelor în declarația dată în fața procurorului, sfârșind ca, în fața instanței să își reia atitudinea de negare adoptată ia începutul cercetărilor. Instanța consideră însă, că doar declarațiile date în fața procurorului de caz corespund adevărului deoarece se coroborează cu materialul probator analizat mai sus.

În drept, a apreciat instanța de fond, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective l-a constituit omisiunea din partea inculpatei de a evidenția în totalitate un număr de 42 de operațiuni comerciale ce au avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de țigarete în valoare de 688.196 lei.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond a reținut, că elementul material al laturii obiective l-a constituit activitatea inculpatei de evidențiere în actele contabile ale SC M.P.S. SRL a unui număr de 141 de operațiuni fictive, făcută în scopul

îngreunării depistării și generării unei aparențe de legalitate a celor 42 de operațiuni comerciale mai sus amintite.

Urmarea imediată în cazul ambelor infracțiuni a constat în prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 135.167 lei, iar între elementul material și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă.

Instanța de fond a constatat, că ambele infracțiuni au fost comise cu intenție directă ce a rezultat din materialitatea faptelor, prin mai multe acte materiale și înainte de a surveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele.

Deși prin rechizitoriu s-a solicitat și confiscarea specială a sumei de 2.000 de lei primită de inculpată de la martorul Ș.V., instanța de fond a considerat că nu se poate dispune o asemenea măsură deoarece primirea acelei sume este insuficient probată. Astfel, despre primirea sumei în acest cuantum și în scopul arătat de organele de urmărire penală, relatează inculpata doar în declarația dată în fața procurorului, în vreme ce, în fața instanței inculpata a declarat că a primit de la numitul Ș. doar suma de 350 de lei constituind onorariul acesteia de contabil. în declarațiile sale numitul Ș.V. nu a amintit despre această împrejurare în nici un fel, iar alte probe care să ateste primirea acestei sume de către inculpată nu mai există. în aceste condiții, în care despre existența acestei operațiuni nu se amintește decât într-o declarație retractată ulterior și care nu se coroborează, sub acest aspect, cu nici o altă probă din dosar, instanța consideră că nu se poate dispune confiscarea sumei de 2.000 de lei din patrimoniul inculpatei.

La individualizarea judiciară a pedepselor Ia care a fost condamnată inculpata, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social concret reliefat de modul și mijloacele folosite, împrejurările în care au fost comise, respectiv numărul relativ mare al actelor materiale, urmările produse ce au constat în prejudicierea bugetului consolidat al statului; persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, dar care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare, față de criteriile anterior expuse și apreciind că scopul și funcțiile pedepsei vor putea fi atinse și fără executarea acesteia în condiții de detenție, în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere enunțate mai sus cu ocazia redării dispozitivului sentinței.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș s-a constituit parte civilă cu suma de 168.191 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere, și apreciind că există un prejudiciu produs părții civile prin faptele ilicite mai sus prezentate, într-un cuantum ce a fost calculat în urma

coroborării constatărilor făcute de organele fiscale și a celor făcute de expertul contabil numit în cauză, de 135.167 lei, din care T.V.A. de 134.590 lei și 577 lei impozit pe profit între faptele ilicite și prejudiciu există o legătură de cauzalitate directă. Urmare a celor de mai sus, instanța a admis în parte acțiunea civilă a părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș, iar în baza art. 998 și următoarele din vechiul C. civ., raportat la art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 135.167 lei plus dobânda calculată de la data comiterii faptei.

Instanța de fond a menținut sechestrul asigurător și inscripția ipotecară asupra apartamentului amplasat în municipiul Pitești, jud. Argeș, proprietatea inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 353 C. proc. pen. rap. la art. 163 C. proc. pen.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpata N.M.C. și partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Argeș.

Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate, având în vedere gravitatea faptelor și forma lor continuată.

Inculpata N.M.C. a arătat că nu se face vinovată de infracțiunile pentru care a fost condamnată, pentru că nu avea ca obligație verificarea corectitudinii activităților înregistrate în contabilitate ori a existenței societăților comerciale.

Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Argeș a invocat netemeinicia sentinței, criticând cuantumul despăgubirilor civile stabilit de către instanța de fond. în opinia acesteia, prejudiciul este de 168.191 lei, la care se adaugă dobânzi și majorări de întârziere aferente, calculate până în ziua achitării integrale a acestora.

Prin Decizia penală nr. 10/A din 07 februarie 2013,

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Argeș și inculpata N.M.C. împotriva sentinței penale nr. 891 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 3174/109/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că situația de fapt în baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatei este fundamentată pe probele administrate în cauză.

Din perspectiva probatoriului administrat, inculpata a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 135.167 lei, acesta fiind rezultatul omisiunii de evidențiere în totalitate a unui număr de 42 de operațiuni comerciale ce au avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de țigarete în valoare de 678.196 lei, precum și rezultatul de evidențiere în actele contabile a unui număr de 141 de operațiuni fictive, realizate în scopul îngreunării depistării și generării unei aparențe de legalitate a celor 42 de operațiuni comerciale menționate mai sus.

La suma de 134.590 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, prin neachitarea T.V.A.-ului la valoarea țigărilor cumpărate din rețeaua M. s-a calculat și impozitul datorat pe profitul obținut, în raport de aceeași valoare, impozitul fiind de 577 lei, așa cum rezultă din expertiza contabilă.

Aceste aspecte referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată au fost relevate pentru a se dovedi netemeinicia motivelor de apel invocate de către partea civilă, curtea de apel apreciind ca fiind irelevantă modalitatea de calcul aplicată de partea civilă în stabilirea prejudiciului. Aceasta deoarece numai prin administrarea de probe, cum este cazul expertizei contabile, probă obiectivă, se dovedește situația sau împrejurare invocată. Or, modalitatea de calcul rezultând dintr-un înscris al părții civile, necoroborat cu alte probe administrate în cauză, nu are valoare probatorie și nu va fi luat în considerare la stabilirea cuantumului prejudiciului.

Revenind la situația de fapt, așa cum rezultă din probele administrate, curtea de apel a apreciat că nu există probe care să dovedească lipsa de temeinicie a acuzației aduse inculpatei, iar activitatea sa se circumscrie infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 241/2005, săvârșite de inculpată în formă continuată și în concurs.

Din perspectiva individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare, curtea de apel a considerat că au fost valorificate corespunzător atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și cele ale art. 86

1

C. pen. pentru realizarea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. și anume prevenția specială, dar și prevenția generală.

În aceste condiții, curtea de apel a apreciat că ar fi împovărătoare majorarea pedepsei și în vădită contradicție cu dispozițiile legale sus menționate, dincolo de faptul că s-ar încălca și principiul proporționalității, care trebuie să guverneze raportul existent între gravitatea faptei și periculozitatea inculpatei pe de o parte și cuantumul sancțiunii, pe de altă parte.

Curtea de apel a considerat că nici schimbarea modalității de executarea pedepsei ori majorarea cuantumului termenului de încercare nu ar fi adecvate, ci dimpotrivă ar compromite scopul preventiv educativ al pedepsei.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat recurs

partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș și inculpata D. (fostă N.) M.C.

Prin recursul promovat, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș a criticat decizia sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel au aplicat greșit legea obligând inculpata la plata debitului fără a o obliga și la plata dobânzilor și accesoriilor prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională, critică ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Recurenta inculpată, prin motivele de recurs formulate a solicita achitarea, învederând instanței că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și în ceea ce privește latura subiectivă, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct,12 și 17

2

C. proc. pen.

Examinând recursurile formulate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, înalta Curte apreciază că recursul părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș este fondat, în timp ce recursul

formulat de inculpata D. (fostă N.) M.C. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatei, stabilind fără dubiu existența faptelor și vinovăția acesteia.

Deși critica formulată de recurenta inculpată D. (fostă N.) M.C., potrivit căreia omisiunea de a evidenția un număr de 42 de operațiuni comerciale ce au avut ca obiect țigări în valoare de 688.196 lei, în intervalul 09 septembrie 2009 - 26 octombrie 2009, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, nu a fost săvârșită de către aceasta, nu se încadrează în cazurile de casare invocate, Înalta Curte analizând lucrările dosarului constată că operațiunile de cumpărare de țigarete au fost efectuate de către inculpată.

Astfel, inculpata D. (fostă N.) M.C. cunoscând faptul că SC M.P.S. SRL se afla în procedura insolvenței și folosindu-se de procedura simplificată a T.V.A. prevăzută de art. 160 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.), a obținut o legitimație de la SC M.C.C.R. SRL în numele SC M.P.S. SRL, în baza căreia, în intervalul 09 septembrie 2009 - 26 octombrie 2009 a efectuat un număr de 42 de acte materiale constând în achiziționarea a 110.890 de pachete a 20 țigarete în sumă de 688196 lei fără T.V.A., țigarete pe care Ie-a revândut, sub prețul pieței, unor terțe persoane identificate de către numitul Ș.V. În dovedirea acestei situații de fapt elocvente sunt procesul verbal de constatare al Gărzii Financiare Argeș (filele 81-93, vol. 1 dup), facturile emise de SC M.C.C.R. SRL pentru clientul SC M.P.S. SRL, facturi având înscris numărul legitimației de client (filele 113-173, vol. 1 dup), adresa de insolvența a SC M.P.S. SRL (fila 174, vol. 1 dup) și legitimația de client M. emisă pentru clientul SC M.P.S. SRL prin reprezentant N.M. (fila 178, vol. 1 dup).

În scopul îngreunării depistării acestor operațiuni și al generării unei aparențe de legalitate, inculpata D. (fostă N.) M.C., în calitate de contabilă a SC M.P.S. SRL, a evidențiat, în mod fictiv, în contabilitatea acestei societății, un număr de 141 de operațiuni, determinând astfel un prejudiciu total de 135.167 lei, activitate ce constituie latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. Această situație de fapt rezultă cu certitudine din actele contabile ale societății, deconturile de T.V.A. (filele 18-25, vol. 2 dup), facturile emise de inculpată în numele SC M.P.S. SRL către mai multe societăți comerciale privind operațiunile fictive (filele 30-43, 45-71, 74-101, 103-127, 130-154 și 157-179 vol. 2 dup) și adresele Gărzii Financiare din care rezultă că în urma verificărilor efectuate a constatat că societățile evidențiate de către inculpată nu au efectuat operațiuni comerciale cu SC M.P.S. SRL (filele 72, 128, 155 și 180 vol. 2 dup).

Înalta Curte consideră nefondată apărarea inculpatei potrivit căreia aceasta a înregistrat în contabilitate doar documentele puse la dispoziție de către administratorul firmei, în condițiile în care inculpata a avut o procură de administrare cu puteri depline a SC M.P.S. SRL (fila 183 vol. 1 dup), astfel încât toate actele și operațiunile comerciale au fost desfășurate de către inculpată, în baza propriei sale rezoluții infracționale. De asemenea, este de remarcat faptul că operațiunile economice situate în sfera ilicitului penal au intervenit imediat după încheierii contractului de prestări servicii între inculpata D. (fostă N.) M.C. și SC M.P.S. SRL, aspect ce rezultă din actele contabile ale societății și din procesele verbale de verificare efectuate de Garda Financiară șio conduc la concluzia că rezoluția infracțională a aparținut inculpatei.

În raport cu mijloacele de probă evidențiate mai sus, Înalta Curte apreciază că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că faptele au fost săvârșite de către inculpata D. (fostă N.) M.C. și sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceasta a fost cercetată și condamnată, astfel încât criticile formulate prin motivele de recurs și susținute în fața instanței de recurs sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul pății civile,

Înalta Curte constată că potrivit art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere", astfel încât Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpatei doar la plata sumei de 135.167 și a dobânzilor fără a acorda și majorările de întârziere aferente acestei sume.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 07 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa în parte decizia menționată și sentința penală nr. 891 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș și în fond, rejudecând va obliga inculpata D. (fostă N.) M.C. și la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 135.167 lei, calculate până în ziua achitării integrale a acesteia către partea civilă și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. (fostă N.) M.C. împotriva aceleiași decizii penale și va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeș împotriva Deciziei penale

nr. 10/A din 07 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia menționată și sentința penală nr. 891 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș și în fond, rejudecând:

Obligă inculpata D. (fostă N.) M.C. și la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 135.167 lei, calculate până în ziua achitării integrale a acesteia către partea civilă.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. (fostă N.) M.C. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013,