ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1648/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 178 din 8 iulie 2009, Tribunalul Hunedoara a

admis contestația precizată, formulată de contestatoarele A.C. și M.M.E. și a

anulat dispoziția nr. 953/2007 emisă de intimatul Primarul municipiului Deva.

A fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziție prin care să acorde

contestatoarelor, în echivalentul imobilului notificat, situat în Deva,

suprafața de teren de 541 mp, situat în Deva, în zona Ion Creangă/George Coșbuc

în interiorul perimetrului format de blocurile de locuințe: 23, 25, 26, 21,

între vecinii: la nord – alee de acces la blocul 25 și parcare auto amenajată

și acoperită; la est – alee de acces la blocul de locuințe 23 și parcare auto,

la sud - centrală termică de cartier și depozit și la vest - Aleea Neptun,

reprezentată grafic în anexele grafice la raportul de expertiză, marcat prin

culoarea galben citron.

A fost obligat intimatul la plata sumei de 720 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin dispoziția

atacată nr. 953 din 6 aprilie 2007, intimatul Primarul municipiului Deva a

soluționat cererea transmisă cu nr. 41/2001, prin B.E.J. B.E. din Deva, prin

care s-a notificat imobilul situat în Deva, compus din construcții și teren, în

sensul că a constatat că autorul notificării – S.S. – are calitate de persoană

îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 49,63

mp și construcții, în suprafață de 147,50 mp și a propus ca măsurile

reparatorii, în echivalent, prin despăgubiri în condițiile Titlului VII al

Legii nr. 247/2005, să fie acordate moștenitoarelor acestuia, conform

certificatului de moștenitor, respectiv contestatoarelor A.C. și M.M.E.

Totodată, s-a constatat că autoarea notificării, S.E., nu are calitate

de persoană îndreptățită și s-a dispus ca, la stabilirea valorii

despăgubirilor, să fie avute în vedere sumele de bani acordate cu titlu de

despăgubiri la momentul exproprierii.

Prima instanță a reținut că, sub aspectul calității contestatoarelor de

persoane îndreptățite la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001 și în

ceea ce privește situația imobilului notificat de a fi fost preluat abuziv de

Statul Român în perioada regimului comunist, cauza nu impune lămuriri.

Având în vedere că, în speță, nu s-a cerut restituirea imobilului pe

vechiul amplasament, ci compensarea lui cu alt teren pe un alt amplasament,

motivat de faptul înstrăinării lui, în perioada de prohibiție, instituită de art.

45 din Legea nr. 10/2001, către două societăți comerciale, și în raport de

principiul disponibilității părților în procesul civil, la cerere, tribunalul a

dispus efectuarea unei expertize judiciare prin care s-a identificat, pe raza

municipiului Deva, o suprafață de teren liber de construcții, disponibil, care

să facă obiectul unei compensări în natură, în condițiile în care

contestatoarele au achiesat acestei variante de despăgubiri.

Prin decizia nr. 8/A din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia – secția civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Deva și a fost schimbată în tot sentința primei instanțe, în

sensul că a fost respinsă contestația precizată formulată de contestatoarele A.C.

și M.M.E. împotriva dispoziției nr. 953/2007 emisă de pârâtul Primarul

municipiului Deva.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, este de necontestat că

imobilul a fost proprietate tabulară a antecesorului contestatoarelor și

expropriat prin Decretul nr. 492 din 30 noiembrie 1979, iar contestatoarele

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor

Legii nr. 10/2001.

Instanța de apel a arătat că, în mod nelegal și netemeinic prima

instanță a admis contestația și a dispus acordarea contestatoarelor, în

compensare pentru imobilul notificat, a suprafeței de teren de 541 mp situat în

Deva, zona Ion Creangă/George Coșbuc, deoarece, conform raportului de expertiză

efectuat, acest teren se află în interiorul unui perimetru format din blocuri

de locuințe și are categoria de zonă verde a celor 4 blocuri.

De asemenea, pe latura dinspre aleea de acces a blocului 25 există o

conductă subterană de gaz metan, iar pe lângă gardul sudic din vecinătatea

sudică este amplasată conducta de canalizare a blocului de locuințe nr. 23, în

timp ce o suprafața de 99 mp constituie zonă de protecție gaz.

Mai mult, s-a reținut că o porțiune din terenul acordat în compensare a

fost solicitată în baza Legii nr. 10/2001, de către T.M.L.

Față de aceste împrejurări, instanța de apel a constatat că terenul

acordat în compensare nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât

suprafața de 541 mp este afectată unor amenajări de utilitate publică,

poziționată în continuarea unor clădiri (4 blocuri de locuințe, centrale de

termoficare ) și face parte integrantă din ansamblurile de locuințe (în vederea

realizării cărora au fost expropriate), iar acordarea în compensare nu este

posibilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în

termen legal, contestatoarele A.C. și M.M.E., arătând prin declarația de recurs

că motivele în fapt și în drept le vor depune până la primul termen de judecată.

Motivele de recurs formulate de contestatoarea A.C.,

prin care susține că terenul în cauză nu este afectat de amenajări de utilitate

publică și nu există nicio suprafață de 99 mp ce reprezintă protecția de gaz și

nicio conductă de canalizare ce trece peste acest teren, au fost depuse la data

de 22 martie 2010, conform ștampilei și mențiunii prioripost aplicate pe plicul

cu care au fost expediate prin poștă.

Ulterior, la data de 30 martie 2010, contestatoarele A.C.

și M.M.E. au mai depus, prin poștă, o cerere de recurs motivată.

La termenul de judecată din data de 24 februarie 2011

instanța a invocat, din oficiu,

excepția

nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Recursul este nul, pentru considerentele la care ne

vom referi în continuare.

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

În speță, se constată că motivele de recurs nu au fost

depuse în termenul legal.

Astfel, la dosarul instanței de apel (filele 49-50) se

află procesele - verbale încheiate de persoana însărcinată cu înmânarea

deciziei atacate, care cuprind toate datele prevăzute de art. 100 C. proc. civ.

Or, potrivit proceselor – verbale, recurentei A.C. i-a

fost comunicată decizia atacată la data de 24 februarie 2010, iar recurentei M.M.E.

la 25 februarie 2010, și, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Termenul legal pentru motivarea recursului, socotit

conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., a expirat la data de 12 martie 2010,

pentru recurenta A.C. și, respectiv, la 15 martie 2010 pentru recurenta M.M.E.,

iar motivele de recurs formulate de A.C. au fost depuse la poștă la data de 22

martie 2010 și înregistrate la Curtea de Apel Alba Iulia la 23 martie 2010, iar

motivele de recurs formulate de ambele contestatoare au fost depuse la poștă la

30 martie 2010 și înregistrate la Curtea de Apel Alba Iulia la 31 martie 2010.

Așadar, toate motivele de recurs formulate au fost

depuse peste termenul prevăzut de lege, fără a se invoca motive de ordine

publică.

Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de contestatoarele A.C. și

M.M.E.

Constatând culpa procesuală a recurentelor, instanța

va dispune obligarea acestora la plata sumei de 500 lei către intimatul

Primarul municipiului Deva, reprezentând onorariu de avocat micșorat, potrivit art.

274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere proporționalitatea acestuia cu

amplitudinea și complexitatea activității depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de contestatoarele A.C.

și M.M.E. împotriva deciziei nr. 8/A din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă pe recurentele A.C. și M.M.E. la plata sumei de

500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., către intimatul Primarul municipiului Deva.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2011.