ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6003/2012

HOTĂRÂRE
04.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6003/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 18 mai 2011 la Tribunalul Iași

reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Administrației și Internelor - Casa de pensii sectorială, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța pârâții să fie obligați la anularea deciziei de recalculare a

pensiei, menținerea deciziei de pensie stabilită în temeiul dispozițiilor Legii

nr. 179/2004, suspendarea efectelor deciziei de recalculare emisă în baza Legii

nr. 119/2010 de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor pe durata

soluționării cauzei, obligarea la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită

conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și a

dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1546 din 6 iunie 2011 Tribunalul

Iași

a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că obiectul

cauzei îl constituie contestația împotriva deciziei de pensionare nr. 124438 din

27 decembrie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor privind recalcularea

pensiei reclamantului, în temeiul Legii nr. 119/2010, beneficiar al unei pensii

stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

În speță nu este vorba de o cerere îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau a Casei teritoriale de pensii, ci împotriva intimatului Ministerul

Administrației și Internelor, competența revenind instanței în a cărei rază teritorială

își are sediul intimatul.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010

deoarece această lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia a

fost emisă în decembrie 2010 în baza Legii nr. 1169/2010 și H.G. nr. 735/2010.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 5031 din 28 mai

2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din

oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut

că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii

aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind

că în timp au existat reglementări diferite.

Domiciliul reclamantului este în orașul Iași, Județul

Iași.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și constatare a pensiilor

recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

În accepțiunea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

Casele teritoriale de pensii erau Casele județene înființate în fiecare municipiu

reședință de județ precum și Casa de Pensii a Municipiului București.

Potrivit art. 53-54 din Legea nr. 164/2001 și art. 53-54

din Legea nr. 179/2004 la nivelul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciul Român de Informații erau constituite organe

de pensii și Case de pensii, ca structuri în cadrul acestor instituții, precum și

comisii de contestații.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii ori împotriva Caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul".

Acțiunea a fost introdusă la data de 18 mai 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Împrejurarea că Legea nr. 119/2010 în temeiul căreia a

fost emisă decizia contestată trimite în privința procedurii de contestare la dispozițiile

Legii nr. 19/2000 nu constituie un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale

în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu

se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel

- în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile,

în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de

recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate

expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 18

mai 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora

„(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau

împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul"

.

Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea

în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la

dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului

comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de pensii sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar

care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul

M.D. are domiciliul în județul Iași, competența soluționării acțiunii formulată

de acesta revine Tribunalului Iași.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3843/2012
dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Decizia nr. 123164 din 27 decembrie 201
ÎCCJ 2012-11-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4554/2012
., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Decizia din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Le
ÎCCJ 2012-03-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2012
ilor din Legile nr. 19/2000, nr. 164/2001 și nr. 179/2004, competența aparținea Tribunalului București, fiind dată de cea de-a doua teză a art. 156. În prezent, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform
ÎCCJ 2012-05-03
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2294/2012
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adre
ÎCCJ 2012-12-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7518/2012
”. Dispozițiile celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută de prima teză a aceluiași articol și că în cazul cererilor formulate împotriva unei pârâte alta decât C.N.P.A.S. sau
Sursă