ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6003/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2011 la Tribunalul Iași reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Casa de pensii sectorială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la anularea deciziei de recalculare a pensiei, menținerea deciziei de pensie stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 179/2004, suspendarea efectelor deciziei de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010 de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor pe durata soluționării cauzei, obligarea la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1546 din 6 iunie 2011 Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că obiectul cauzei îl constituie contestația împotriva deciziei de pensionare nr. 124438 din 27 decembrie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor privind recalcularea pensiei reclamantului, în temeiul Legii nr. 119/2010, beneficiar al unei pensii stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000. Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". În speță nu este vorba de o cerere îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a Casei teritoriale de pensii, ci împotriva intimatului Ministerul Administrației și Internelor, competența revenind instanței în a cărei rază teritorială își are sediul intimatul. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 deoarece această lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia a fost emisă în decembrie 2010 în baza Legii nr. 1169/2010 și H.G.

nr. 735/2010. Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 5031 din 28 mai 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.

Domiciliul reclamantului este în orașul Iași, Județul Iași. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și constatare a pensiilor recalculate este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000. Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". În accepțiunea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 Casele teritoriale de pensii erau Casele județene înființate în fiecare municipiu reședință de județ precum și Casa de Pensii a Municipiului București.

Potrivit art. 53-54 din Legea nr. 164/2001 și art. 53-54 din Legea nr. 179/2004 la nivelul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciul Român de Informații erau constituite organe de pensii și Case de pensii, ca structuri în cadrul acestor instituții, precum și comisii de contestații. Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii ori împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul". Acțiunea a fost introdusă la data de 18 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Împrejurarea că Legea nr. 119/2010 în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată trimite în privința procedurii de contestare la dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu constituie un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru considerentele ce succed: În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 18 mai 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" . Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul M.D. are domiciliul în județul Iași, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012.