ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2294/2012

Ședința Camerei de Consiliu din 3 mai 2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11 februarie 2011,

contestatorul L.V., a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale solicitând anularea deciziei nr. 82437 din 31

octombrie 2010 emisă de aceasta, menținerea cuantumului pensiei stabilit

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 și

obligarea pârâtei la plata sumelor reținute nelegal în baza deciziei

contestate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin sentința

civilă nr. 3663 din 20 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 2633/95/2011,

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția necompetenței teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, în baza

dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat la dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 7

alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit

prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și

completările ulterioare."

Art. 156 din

Legea nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul."

Raportat la

normele legale precitate, Tribunalul Gorj a apreciat că în această materie

operează o competența teritorială exclusivă, de ordine publică, ce revine

instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, pentru

contestațiile împotriva deciziilor sectoriale de pensii (cazul de față), iar

numai în cazul contestațiilor îndreptate împotriva deciziilor emise de casele

teritoriale de pensii instanța competentă este cea de la domiciliul

reclamantului.

In același sens

s-a reținut că stabilirea competenței teritoriale la domiciliul reclamantului

este o excepție de la regula de drept comun instituită de art. 5 C. proc. civ.

privind competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului, care

urmând regimul juridic al excepțiilor, este de strictă interpretare.

În concluzie s-a

reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din

Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii,

făcând distincție între acțiunile introduse împotriva CNPAS/case teritoriale de

pensii și cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența

revenind în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul pârâtul.

Urmare a

declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 49745/3/2011, la data

de 04 iulie 2011 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 11377 din 15

decembrie 2011, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale a

Tribunalului București, declinării competenței în favoarea Tribunalului Gorj, constatării

ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a reținut următoarele:

Art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în

vigoare la data sesizării Tribunalului Gorj, reglementează din punct de vedere

teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată,

potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin.

(1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din

momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Aliniatul (2) al

articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile Codului de procedură

civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și

în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind

dispoziții potrivnice.

Având în vedere

dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat competența în

favoarea Tribunalului Gorj, reținând că sunt incidente pentru stabilirea

competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării

instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la

data de 23 octombrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin

art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o.

In raport de

dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul

negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (

5) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în

favoarea Tribunalului Gorj, pentru următoarele considerente:

Decizia de

recalculare a pensiei nr. 82437 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31

octombrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156

din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul"

La data de 01

ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr.

19/2000 a fost abrogată.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: (1)"Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Prin urmare,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a

cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la

domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea

nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Având în vedere

că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 octombrie 2010,

în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la

instanța de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogării Legii

nr. 1

9/2000, se pune problema, în contextul în

care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea

nr. 1

9/2000, deja abrogată,

dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul

pârâtului.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000

și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură

referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000),

cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010)

și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la

normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența

fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din

Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727 C. proc.

civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Deși Legea nr. 119/2010

nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, acestea

constituind norma generală în materie de procedură civilă, înalta Curte

apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o

normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de

procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de

procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre

contestatorul, L.V. și intimata CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII

NAȚIONALE, având ca obiect anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea

Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 mai 2012.