ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3417/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 25 din 9

februarie 2011, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, s-a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București prin Primar

General împotriva pârâtei SC M.D. România SRL, reclamantul fiind obligat la 34.714

RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 3277/2/2011

din 8 aprilie 2011, Municipiul București prin Primar General a formulat, în contradictoriu

cu intimata SC M.D. România SRL, acțiune în anularea sentinței arbitrale invocând

nelegalitatea și temeinicia acesteia, în conformitate cu art. 364 lit. i) C.

proc. civ. din perspectiva modului cum au fost interpretate clauzele contractului,

instanța arbitrală nesocotind voința părților potrivit căreia prin art. 4 s-a convenit

obligația pârâtei de a suporta o plată minimă garantată care se referă la sumele

din încasările nete lunare pe care aceasta le realizează din activitatea desfășurată

conform asocierii, independent de activitatea desfășurată pe terenurile puse la

dispoziție de proprietar.

A mai arătat că prin expertiza

efectuată nu s-a calculat corect suma datorată ținându-se cont de varianta propusă

de pârâtă deși, conform contractului de asociere, suma de 2.000 dolari S.U.A. stabilită

la cursul valutar de la data semnării contractului, respectiv din data de 25 septembrie

1995 „va fi indexată pentru luna în care SC M.D. România SRL deschide restaurantul”,

cu indicele din luna respectivă, luna deschiderii fiecărei locații.

Expertiza efectuată nu

a indexat însă aceste sume și a pornit cu sume calculate la data încheierii contractului,

fără a le indexa.

Așa fiind, a conchis că

hotărârea arbitrală este netemeinică și nelegală, impunându-se modificarea acesteia

în sensul admiterii acțiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale, iar pe fond

admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata sumei de 953.263,9 RON reprezentând

suma minimă garantată aferentă perioadei 26 martie 2007-15 mai 2009 și dobânzi calculate

ce curg în continuare până la plata efectivă a debitului principal.

Prin sentința comercială

nr. 62 din 30 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

acțiunea în anulare, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai pentru

anumite motive limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., niciunul din aceste

motive nereferindu-se la erori de judecată pe fondul cauzei deduse judecății, acțiunea

în anulare neavând caracter devolutiv asemenea căilor de atac de drept comun. Astfel,

niciunul dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ. nu dă instanței

de judecată dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluționat

fondul pricinii, ci numai să vadă dacă nu au fost respectate condițiile de formă

ale arbitrajului și anume cele privind existența unei convenții arbitrale legale

și posibilitatea ca litigiul să fie soluționat pe calea arbitrajului, constituirea

tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare al părților, redactarea hotărârii

arbitrale și respectarea dispozițiilor imperative ale legii și a normelor care asigură

ordinea publică și bunele moravuri.

În speță, petentul reclamant

și-a întemeiat acțiunea arbitrală pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ. care prevăd expres că o hotărâre arbitrală poate fi desființată prin acțiune

în anulare dacă „încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative

ale legii”.

Prin criticile aduse sentinței

arbitrale atacate petentul a invocat însă numai aspecte care vizează fondul pricinii,

respectiv modul de interpretare de către tribunalul arbitral a clauzelor contractului

de asociere încheiat între părți, precum și a probelor administrate pentru soluționarea

fondului cauzei și aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză s-a dispus și efectuarea

unei expertize tehnice de specialitate cu concluziile căreia petentul nu este de

acord ș.a., fapte ce nu echivalează cu încălcarea bunelor moravuri, a ordinii publice,

petentul nefăcând nicio precizare în ce ar consta, de altfel, încălcarea bunelor

moravuri și a ordinii publice, în situațiile învederate și nici care din dispozițiile

imperative ale legii au fost încălcate, acțiunea în anulare nefiind, deci, motivată

în sensul impus de dispozițiile legale ale art. 364 lit. i) C. proc. civ. Normele

de drept indicate de către petent, respectiv dispozițiile art. 978 și art. 982

C. civ., reprezintă motive de drept ale cererii sale, astfel încât la pronunțarea

sentinței arbitrale, arbitrii au avut în vedere și aceste dispoziții, hotărârea

pronunță fiind rezultatul interpretării acestor norme de drept, în urma stabilirii

situației de fapt ce formează litigiul.

S-a concluzionat astfel

că, prin modul cum își argumentează partea acțiunea în anulare, criticile aduse

de aceasta vizează netemeinicia sentinței arbitrale, aspect care nu poate constitui

obiect al acțiunii arbitrale.

Ca urmare, reclamantul

a formulat recurs, în termenul legal, invocând critici circumscrise motivelor de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență,

că interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății în privința limitelor

obligațiilor asumate și încălcarea voinței părților cu raportare la expertiza efectuată

în cauză pentru motivele expuse în acțiunea în anulare și reiterate în cererea de

recurs, se încadrează în cazurile prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ. atât

timp cât s-au încălcat dispozițiile legale imperative precum art. 978 C. civ. și

art. 969 C. civ., acesta fiind obiectul acțiunii în anulare și nu cercetarea fondului

pricinii.

Intimata a formulat întâmpinare

solicitând în principal constatarea nulității recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție respinsă, iar pe fond a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat, pentru motivele invocate în apărare în fața primei instanțe.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

În privința primului motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurentul invocă

acest text de lege din perspectiva greșitei interpretări a obiectului acțiunii în

anulare, deși motivul de nelegalitate reglementat se referă la ipoteza denaturării

actului juridic dedus judecății și nicidecum a obiectului cererii de chemare în

judecată în sens procesual, critica putând fi, însă, circumscrisă celui de al doilea

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În aceste limite, privitor

la al doilea motiv de recurs, se constată că instanța s-a pronunțat în limitele

cadrului procesual stabilit de către recurent cu respectarea principiului disponibilității,

în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., fiind învestită

și soluționând acțiunea în anularea hotărârii arbitrale pentru motivul prevăzut

de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Faptul că instanța a analizat

în ce măsură sunt întrunite condițiile pentru admiterea acțiunii în anulare și desființarea

hotărârii arbitrale pentru acest motiv cu raportare la susținerile părții nu înseamnă

încălcarea limitelor procesuale, ci dimpotrivă respectarea acestui cadru procesual

și a exigențelor legii din punctul de vedere al regimului juridic al acțiunii în

anularea hotărârii arbitrale.

Textul de lege invocat

ca temei al acțiunii în anulare vizează situații de încălcare a normelor de ordine

publică, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative ale legii.

Or, relațiile contractuale

dintre părți sunt guvernate de principiul libertății de voință și vizează raporturi

juridice de drept privat de la care părțile pot deroga, astfel că, nerespectarea

prevederilor contractuale cu raportare la art. 969 C. civ., așa cum au fost ele

interpretate, cu raportare la dispozițiile art. 978 C. civ. și constatările tribunalului

arbitral referitoare la acestea, nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine

publică, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative ale legii, hotărârea

primei instanțe fiind pronunțată cu respectarea exigențelor art. 364 lit. i) C.

proc. civ.

Prin urmare, recursul

este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins, iar în

baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurentul va fi obligat

să plătească

intimatei SC M.D.

România SRL București suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în

loc de 16.523 RON, cât s-a solicitat, reprezentând onorariu de avocat, justificat

de complexitatea cauzei și munca desfășurată de apărătorul părții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Municipiul București prin Primar

,

împotriva deciziei comerciale nr. 62

din 30 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurentul să plătească

intimatei SC M.D. România SRL București suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli

de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2011.