ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1917/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Iași, anularea hotărârii nr. 3284/R din 29 ianuarie

2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în luna aprilie a anului 1944, el și părinții săi, ca urmare

a apropierii frontului, au fost nevoiți să plece din Pașcani și să se refugieze

la Turnu Severin, însă pârâții au considerat greșit că mutarea tatălui reclamantului

a fost determinată de aplicarea sancțiunii mutării disciplinare în acea localitate.

A mai arătat reclamantul

că, din adresa din 27 martie 2009 a Direcției Județene Dolj a Arhivelor Naționale,

reiese că tatăl său a fost refugiat, nu mutat disciplinar.

Prin întâmpinare, s-a

solicitat respingerea acțiunii, întrucât, din înscrisurile aflate la dosar, reiese

că tatăl reclamantului a fost mutat disciplinar în aprilie 1944 la Atelierele Turnu

Severin.

Prin sentința nr. 165/CA

din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a dovedit că schimbarea

domiciliului, respectiv părăsirea localității de domiciliu, Pașcani, din județul

Iași, împreună cu părinții săi și refugiul în localitatea Turnu Severin, așa cum

rezultă din adresa din 27 martie 2009 a Direcției Județene Dolj a Arhivelor Naționale,

s-ar fi produs din cauza persecuțiilor etnice la care ar fi fost supus.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamantul G.P.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

este expusă situația de fapt potrivit căreia, în luna aprilie a anului 1944, autoritățile

din Pașcani au dispus evacuarea locuitorilor și strămutarea lor în câteva localități

din Oltenia. Printre aceștia, s-a aflat și tatăl reclamantului, I.P., care a fost

repartizat pe un post similar la o unitate din Turnul Severin, ceea ce a determinat

întreaga familie să-și stabilească domiciliul temporar în acea localitate. După

doi ani, tatăl reclamantului a fost încadrat la Direcția Regională C.F.R. Craiova,

fiind necesară schimbarea, din nou, a domiciliului, până în anul 1948, când a obținut

transferul la Direcția Regională C.F.R. Iași, familia revenind în Moldova.

În mod greșit, susține

recurentul, instanța de fond, reținând că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o

localitate aliată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat, de asemenea,

sub autoritatea statului român, a considerat că acțiunea este nefondată, susținând

că statul român nu și-a persecutat niciodată etnic cetățenii, indiferent de etnia

acestora.

Examinând cauza și sentința

atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui

act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute

la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,

iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege.

Recurentul a încercat

să-și dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar ca

cel puțin unul dintre martori să dovedească cu acte că s-a aflat în aceeași situație

cu reclamantul.

Or, simplele declarații

ale martorilor din care rezultă că aceștia cunosc situația recurentul doar din spusele

acestuia, nu pot fi luate în considerare.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că mutarea reclamantului din localitatea

de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relațiilor de serviciu

ale tatălui său.

Tatăl reclamantului era

salariat la Atelierele C.F.R. Turnu Severin care au fost mutate, urmare a înaintării

liniei frontului.

Simpla mutare a recurentului

dintr-o localitate în alta nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții

etnice.

Așa fiind, cum recurentul-reclamant

nu a făcut dovada în niciun fel că ar fi fost refugiat și că acest lucru ar fi fost

consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect, instanța de fond, a

dispus respingerea acțiunii, ca nefondată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.P. împotriva sentinței nr. 165/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2011.