ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1917/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Iași, anularea hotărârii nr. 3284/R din 29 ianuarie 2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în luna aprilie a anului 1944, el și părinții săi, ca urmare a apropierii frontului, au fost nevoiți să plece din Pașcani și să se refugieze la Turnu Severin, însă pârâții au considerat greșit că mutarea tatălui reclamantului a fost determinată de aplicarea sancțiunii mutării disciplinare în acea localitate.

A mai arătat reclamantul că, din adresa din 27 martie 2009 a Direcției Județene Dolj a Arhivelor Naționale, reiese că tatăl său a fost refugiat, nu mutat disciplinar. Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, din înscrisurile aflate la dosar, reiese că tatăl reclamantului a fost mutat disciplinar în aprilie 1944 la Atelierele Turnu Severin. Prin sentința nr. 165/CA din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de domiciliu, Pașcani, din județul Iași, împreună cu părinții săi și refugiul în localitatea Turnu Severin, așa cum rezultă din adresa din 27 martie 2009 a Direcției Județene Dolj a Arhivelor Naționale, s-ar fi produs din cauza persecuțiilor etnice la care ar fi fost supus.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul G.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, este expusă situația de fapt potrivit căreia, în luna aprilie a anului 1944, autoritățile din Pașcani au dispus evacuarea locuitorilor și strămutarea lor în câteva localități din Oltenia. Printre aceștia, s-a aflat și tatăl reclamantului, I.P., care a fost repartizat pe un post similar la o unitate din Turnul Severin, ceea ce a determinat întreaga familie să-și stabilească domiciliul temporar în acea localitate. După doi ani, tatăl reclamantului a fost încadrat la Direcția Regională C.F.R. Craiova, fiind necesară schimbarea, din nou, a domiciliului, până în anul 1948, când a obținut transferul la Direcția Regională C.F.R.

Iași, familia revenind în Moldova. În mod greșit, susține recurentul, instanța de fond, reținând că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aliată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat, de asemenea, sub autoritatea statului român, a considerat că acțiunea este nefondată, susținând că statul român nu și-a persecutat niciodată etnic cetățenii, indiferent de etnia acestora. Examinând cauza și sentința atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Recurentul a încercat să-și dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale. În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar ca cel puțin unul dintre martori să dovedească cu acte că s-a aflat în aceeași situație cu reclamantul. Or, simplele declarații ale martorilor din care rezultă că aceștia cunosc situația recurentul doar din spusele acestuia, nu pot fi luate în considerare. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că mutarea reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relațiilor de serviciu ale tatălui său. Tatăl reclamantului era salariat la Atelierele C.F.R.

Turnu Severin care au fost mutate, urmare a înaintării liniei frontului. Simpla mutare a recurentului dintr-o localitate în alta nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice. Așa fiind, cum recurentul-reclamant nu a făcut dovada în niciun fel că ar fi fost refugiat și că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect, instanța de fond, a dispus respingerea acțiunii, ca nefondată. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.P. împotriva sentinței nr. 165/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.