ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1638/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta P.A. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani,

anularea hotărârii din 1 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i

recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c)

Legea nr. 189/2000 modificată, deoarece a făcut dovada faptului că părinții săi

au fost strămutați în luna martie 1944 din cauza ocupației trupelor rusești de

la Pașcani în orașul Turnu Severin, județul Mehedinți, împreună cu tot

personalul atelierelor CFR Pașcani. În urma bombardamentelor, aceștia s-au

refugiat în comuna Vîrciorova, apoi în localitatea Ilovița, iar după încheierea

armistițiului au primit ordin de revenire în Moldova, fiind îmbarcați în

vagoane de marfă, unde în gara Coșoveni, la data de 28 octombrie 1944, s-a

născut contestatoarea. Convoiul a staționat multă vreme în Adjud, până în luna

octombrie 1945, când a ajuns în orașul Pașcani.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 101 din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată

de contestatoarea P.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că astfel cum reiese din extrasul

eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Mehedinți, tatăl contestatoarei B.E., de

profesie montator la Atelierele CFR Pașcani - Vârciorova, a fost detașat la data

de 19 mai 1944 la Atelierele CFR Turnu Severin, detașarea în interesul serviciului

fiind dispusă doar până la data de 21 mai 1944.

În considerarea faptului

că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției impusă de lege, respectiv

a strămutării/refugiului din motive etnice, instanța de fond a apreciat că hotărârea

intimatei este legală și în consecință a respins contestația, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta P.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că din copia extras trimisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană

Mehedinți reiese clar că tabloul cu muncitori a fost emis la 19 mai 1944 de către

Inspectoratul Atel. Pr. CFR Pașcani - Vârciorova și că detașarea încetează pe data

de 21 mai 1944 la Inspectoratul Atel. CFR Turnu Severin, urmând a se prezenta înapoi

la Inspectoratul Pr. CFR Pașcani - Vârciorova - nicidecum la Pașcani.

Recurenta precizează că

tatăl său figurează în extrasul emis de Arhivele Naționale Mehedinți ca muncitor

montator și nu de unul singur, ci dintr-un lot întreg de muncitori, detașarea făcându-se

în cadrul Inspectoratului CFR Turnu Severin la unul din atelierele ce aparțineau

de acesta și nicidecum la Atelierele CFR Pașcani, orașul Pașcani la acea dată având

front deschis sub influența bombardamentelor trupelor rusești.

Pentru completarea dosarului

recurenta a anexat patru declarații de martori a căror familii au fost în aceeași

situație cu a familiei sale, certificat de botez prin care dovedește că acest refugiu

a fost de lungă durată până s-a ajuns în Pașcani.

Recurenta mai susține

că nu este de acord cu motivația Curții de Apel Suceava care preia ideile Casei

Județene de Pensii Botoșani privind evacuarea populației în timp de război ca mijloc

de protecție, și că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recurenta mai arată că

la data de 11 aprilie 1944 orașul Pașcani a fost ocupat de trupele sovietice care

au pătruns prin Nordul Moldovei pe teritoriul României, iar familia sa a primit

ordin să părăsească localitatea de domiciliu și să plece în refugiu în Oltenia de

teama ocupării acestor teritorii de armata rusă.

Dacă n-ar fi existat această

temere de ocupare a teritoriului de etnii străine și a expunerii autorităților locale

și a familiilor la represalii de natură etnică, Statul Român nu ar fi luat măsuri

de strămutare forțată în alte zone ale țării.

Prezentarea împrejurărilor

și condițiilor în care s-a dispus și efectuat strămutarea în convoaie de trenuri

cu vagoane marfă, întărește și dă un incontestabil temei motivului și aspectului

etnic al acestei tragedii.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 1 O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una dintre cele situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui

act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute

la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,

iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege.

Din documentele depuse

de recurenta-reclamantă nu rezultă că acesta și familia sa au fost evacuați din

loc. Pașcani, jud. Iași în loc. Turnu Severin, jud. Mehedinți, datorită persecuțiilor

etnice, în sensul prevederilor art. 1 Legea nr. 189/2000, modificată și completată.

Situațiile prevăzute la

art. 1din lege, modificată și completată, se vor dovedi cu acte oficiale, dispoziție

sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele unități de

jandarmi, sau de instituțiile care au preluat arhivele acestora, sau cu orice alte

mijloace de probă prevăzute de lege.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că mutarea recurentei-reclamante din

localitatea de domiciliu în altă localitate a fost determinată de natura relațiilor

de serviciu ale tatălui său.

Tatăl recurentei-reclamante

era salariat la Atelierele CFR Pașcani care au fost mutate, urmare a înaintării

liniei frontului.

Având în vedere că recurenta-reclamantă

nu a dovedit că evacuarea sa și a familiei sale din loc. Pașcani, jud. Iași în localitatea

T.S., jud. Mehedinți, a avut loc ca urmare a unor persecuții etnice, în mod corect

Casa Județeană de Pensii Suceava, a respins solicitarea acesteia de a beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000, motiv pentru care a emis hotărârea din 11 ianuarie

2010 a Casei Județene de Pensii Suceava.

Așa fiind, cum recurenta-reclamantă

nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi fost refugiată și că acest lucru ar fi

fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect, instanța de fond,

a respins acțiunea pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.A., împotriva

sentinței civile nr. 101 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie

2011.