ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.V. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. să transmită dosarul 29345/CC la evaluatorul SC R. SA pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea imobilului din Tulcea, str. 23 August nr. 115. Prin Dispoziția nr. 2526 din 31 august 2006 P.T. a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Dispoziția a fost comunicată C.C.S.D., fiind constituit dosarul nr. 29345/CC. Reclamanta a mai arătat că pârâta a refuzat soluționarea dosarului, motiv pentru care a formulat cererea înregistrată sub nr. 11657/2/2009 pe rolul Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 2448 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a obligat pârâta să desemneze un evaluator în cauză, rezultând că pârâta a desemnat evaluatorul S.C. R. S.A., însă până în prezent dosarul nu a fost transmis evaluatorului, motiv pentru care reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6873 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâta să transmită dosarul 29345/CC la evaluatorul S.C.

R. S.A., în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 2448 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a reținut că pârâta C.C.S.D. se află în întârziere în privința soluționării dosarului de despăgubiri, constituit la cererea reclamantei, și în consecință a obligat pârâta să desemneze un evaluator în cauză. Sentința civilă anterior menționată a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1479 din 11 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de pârâta C.C.S.D..

Deși în cuprinsul dispozitivului sentinței civile anterior menționate instanța a dispus obligarea pârâtei la desemnarea evaluatorului și nu face referire la obligația de a transmitere a dosarului la evaluator, executarea cu bună credință a hotărârii presupunea și transmiterea dosarului în vederea evaluării, fiind evident că scopul desemnării evaluatorului nu poate fi decât acela al întocmirii raportului de evaluare, pentru a se avansa procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor către etapa emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. A reținut Curtea că rezultă din dosarul cauzei că pârâta a desemnat evaluatorul S.C. R. S.A., însă până în prezent dosarul nu a fost transmis evaluatorului, motiv pentru care instanța a constatat întemeiată acțiunea reclamantei, și constatând refuzul nejustificat de îndeplinire a obligației de înaintare a dosarului la evaluator, instanța a dispus admiterea acțiunii.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D. pentru că s-a considerat că hotărârea este netemeinică. În motivele de recurs se arată că, în speță dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei face parte din categoria dosarelor transmise anterior intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007 urmând a respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. Astfel se arată că instanța de fond a apreciat în mod incorect și netemeinic faptul că pârâta C.C.S.D. nu a dat dovadă de bună credință cu privire la punerea în executare a sentinței nr. 2448 din 25 mai 2010 prin care Curtea de Apel București a obligat C.C. la desemnarea unui evaluator.

În opinia recurentei C.C.S.D. a pus în executare sentința amintită desemnând societatea R. SA, iar transmiterea dosarului la evaluatorul menționat urmează a se face potrivit ordinii menționate. Prin urmare a considerat recurenta că obligațiile care revin C.C.S.D. prin sentința civilă nr. 2448 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București au fost duse la îndeplinire de către pârâtă astfel că nu se poate reține termenul de 5 zile stabilit potrivit art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea C.C.S.D.

să transmită dosarul 29345/CC la evaluatorul SC R. SA pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil, iar instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâta să transmită dosarul nr. 29345/CC la evaluatorul SC R. SA în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței atacate. Prin Notificarea formulată în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului. Prin Dispoziția nr. 2526 din data de 31 august 2006 emisă de P.O.T. s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul anterior menționat. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției de fond sub aspectul nerespectării termenului rezonabil, sunt nefondate.

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, C.C. a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 2526 din 31 august 2006 a P.O.T. cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO este principiul celerității procedurilor judiciare. Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

În legătură cu adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 prin care s-a stabilit că ordinea de soluționare a cauzelor este cea a înregistrării la C.C.S.D. pentru a se respecta principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite, susținerile recurentei sunt nefondate deoarece nu există discriminare între reclamantă și celelalte persoane îndreptățite. Orice persoană aflată într-o situație identică cu a reclamantei a beneficiat de un tratament egal din partea instanței naționale, iar oricare dintre persoanele îndreptățite cărora le-a fost înregistrat dosarul la C.C.S.D. se poate adresa instanței, conform art. 21 din Constituție pentru a sancționa, dacă se apreciază că este cazul, pasivitatea și tergiversarea soluționării cererilor.

Însă, criticile din recurs ce vizează termenul stabilit de instanța de fond pentru transmiterea dosarului la evaluator sunt fondate. Procedura administrativă instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este una complexă și, după etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, etapă care se susține în cauză, a fost parcursă, urmează etapa evaluării dar în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII se prevede că raportul de evaluare trebuie comunicat că se pot face obiecțiuni de către persoanele îndreptățite (pct. 16.13 din Normele metodologice), iar dacă se fac obiecțiuni expertul este obligat să răspundă acestora, chiar și C.C. poate cere efectuarea unei noi expertize și abia ulterior se va emite decizia reprezentând titlu de despăgubiri.

Din această prezentare rezultă cu certitudine că termenul de 5 de zile stabilit de instanța de fond pentru transmiterea dosarului la evaluator este unul nerealist și de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că se vor înlătura dispozițiile referitoare la termenul de 5 zile, dar vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 6873 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură dispozițiile referitoare la termenul de 5 zile. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.