ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 193/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței

de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.V.

a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. să transmită dosarul 29345/CC la

evaluatorul SC R. SA pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce

privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a

solicitat restituirea imobilului din  Tulcea,  str. 23 August nr. 115.

Prin

Dispoziția nr. 2526 din 31 august 2006 P.T. a propus

acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Dispoziția a fost

comunicată C.C.S.D., fiind constituit dosarul nr. 29345/CC.

Reclamanta

a mai arătat că pârâta a refuzat soluționarea dosarului, motiv pentru

care a formulat cererea

înregistrată sub nr. 11657/2/2009 pe rolul Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr.

2448 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ a obligat pârâta să desemneze un

evaluator în

cauză, rezultând că pârâta a desemnat evaluatorul S.C. R.

S.A., însă până în prezent dosarul nu a fost transmis evaluatorului, motiv

pentru care reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost

formulată.

de fond

Prin Sentința civilă nr.

6873 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea

reclamantei și în consecință a obligat pârâta să transmită dosarul 29345/CC la

evaluatorul S.C. R. S.A., în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei

sentințe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 2448 din 25 mai 2010,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a reținut că

pârâta C.C.S.D. se află în întârziere în privința soluționării dosarului de

despăgubiri, constituit la cererea reclamantei, și în consecință a obligat

pârâta să desemneze un evaluator în cauză.

Sentința civilă

anterior menționată a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1479 din 11 martie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat

de pârâta C.C.S.D..

Deși în cuprinsul

dispozitivului sentinței civile anterior menționate instanța a dispus obligarea

pârâtei la desemnarea evaluatorului și nu face referire la obligația de a

transmitere a dosarului la evaluator, executarea cu bună credință a hotărârii

presupunea și transmiterea dosarului în vederea evaluării, fiind evident că

scopul desemnării evaluatorului nu poate fi decât acela al întocmirii

raportului de evaluare, pentru a se avansa procedura administrativă de

stabilire a despăgubirilor către etapa emiterii deciziei conținând titlul de

despăgubire.

A reținut Curtea că rezultă

din dosarul cauzei că pârâta a desemnat evaluatorul S.C.

R. S.A., însă până în prezent dosarul nu a fost

transmis evaluatorului,

motiv pentru care instanța a constatat

întemeiată acțiunea reclamantei, și constatând refuzul nejustificat de

îndeplinire a obligației de înaintare a dosarului la evaluator, instanța a

dispus admiterea acțiunii.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D. pentru că s-a considerat

că hotărârea este netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că, în speță dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în

favoarea reclamantei face parte din categoria dosarelor transmise anterior

intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007 urmând a respecta ordinea de înregistrare

a dosarelor.

Astfel se arată că

instanța de fond a apreciat în mod incorect și netemeinic faptul că pârâta C.C.S.D.

nu a dat dovadă de bună credință cu privire la punerea în executare a sentinței

nr. 2448 din 25 mai 2010 prin care Curtea de Apel București a obligat C.C. la

desemnarea unui evaluator.

În opinia recurentei C.C.S.D.

a pus în executare sentința amintită desemnând societatea R. SA, iar

transmiterea dosarului la evaluatorul menționat urmează a se face potrivit

ordinii menționate.

Prin urmare a

considerat recurenta că obligațiile care revin C.C.S.D. prin sentința civilă nr.

2448 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București au fost duse la îndeplinire de

către pârâtă astfel că nu se poate reține termenul de 5 zile stabilit potrivit art.

18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta s-a

adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea C.C.S.D. să transmită

dosarul 29345/CC la evaluatorul SC R. SA pentru întocmirea raportului de

evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobil, iar instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâta să

transmită dosarul nr. 29345/CC la evaluatorul SC R. SA în termen de 5 zile de

la comunicarea sentinței atacate.

Prin Notificarea

formulată în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 reclamanta a

solicitat restituirea în natură a imobilului.

Prin Dispoziția nr. 2526

din data de 31 august 2006 emisă de P.O.T. s-a dispus acordarea de despăgubiri

pentru imobilul anterior menționat.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției de fond sub aspectul

nerespectării termenului rezonabil, sunt nefondate.

Legea nr. 247/2005,

în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în

care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, C.C. a

stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor

înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 2526 din 31 august 2006

a P.O.T. cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși

au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din CEDO este principiul celerității procedurilor

judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

În legătură cu

adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 prin care s-a stabilit că

ordinea de soluționare a cauzelor este cea a înregistrării la C.C.S.D. pentru a se respecta principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite,

susținerile recurentei sunt nefondate deoarece nu există discriminare între

reclamantă și celelalte persoane îndreptățite.

Orice persoană aflată

într-o situație identică cu a reclamantei a beneficiat de un tratament egal din

partea instanței naționale, iar oricare dintre persoanele îndreptățite cărora

le-a fost înregistrat dosarul la C.C.S.D. se poate adresa instanței, conform art.

21 din Constituție pentru a sancționa, dacă se apreciază că este cazul,

pasivitatea și tergiversarea soluționării cererilor.

Însă, criticile din

recurs ce vizează termenul stabilit de instanța de fond pentru transmiterea

dosarului la evaluator sunt fondate.

Procedura

administrativă instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este una complexă

și, după etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în

natură, etapă care se susține în cauză, a fost parcursă, urmează etapa

evaluării dar în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII se prevede că

raportul de evaluare trebuie comunicat că se pot face obiecțiuni de către

persoanele îndreptățite (pct. 16.13 din Normele metodologice), iar dacă se fac

obiecțiuni expertul este obligat să răspundă acestora, chiar și C.C. poate cere

efectuarea unei noi expertize și abia ulterior se va emite decizia reprezentând

titlu de despăgubiri.

Din această

prezentare rezultă cu certitudine că termenul de 5 de zile stabilit de instanța

de fond pentru transmiterea dosarului la evaluator este unul nerealist și de

aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în

sensul că se vor înlătura dispozițiile referitoare la termenul de 5 zile, dar

vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 6873 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că înlătură dispozițiile referitoare la termenul de

5 zile.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.