ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Soluția instanței de fond.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul N.P.F.V. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații

UM București, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor solicitând anularea Hotărârii

nr. 59 din 20 mai 2009 și, în subsidiar, suspendarea aplicării acestei hotărâri

până la emiterea unei sentințe judecătorești definitive, precum și modificarea în

parte a hotărârii din 20 mai 2009 cu obligarea pârâtei să facă dovada pretenției

și a modului de calcul a sumei pretinse.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a fost angajat ca ofițer al pârâtului Serviciul Român de

Informații în perioada 01 ianuarie 2001 - 17 ianuarie 2008, în anul 2005 participând

la mai multe cursuri de perfecționare profesională.

De asemenea, în anul 2006

a participat la următoarele cursuri de perfecționare profesională: Developing and

Testing 00Aplications with Java Using Eclipse, Struts Application Development în

IBM Websphere Studio, WebServices for J2EE Developer și Continuing Studies in Java

Development.

A mai arătat că a fost

trecut în rezervă în data de 10 ianuarie 2008, prin aplicarea prevederilor art.

43 alin. (1), lit. b), art. 85 alin. (1) lit. h), alin. (2) Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare, iar prin decizia de imputare atacată s-a stabilit în

sarcina sa suma de 28.799,81 RON, reprezentând contravaloarea participării la cursul

de perfecționare profesională Advanced Java Programming with Distributed Objects

organizat de IBM, pentru care a semnat un angajament de plată, obligându-se să lucreze

ca militar activ, în unitățile și garnizoanele S.R.I., timp de minimum 3 ani, iar

dacă va fi trecut în rezervă, înainte de acest termen, la cerere sau prin demisie,

să restituie S.R.I. sumele ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de școlarizare.

Sub aspectul legalității,

reclamantul a criticat actul administrativ atacat pentru considerente referitoare

la majorarea nejustificată a sumei inițiale stabilite prin decizia de imputare,

deși prima contestație a fost admisă și dosarul trimis la UM București pentru a

proceda la efectuarea unei noi cercetări administrative. Altă critică privește nemotivarea

deciziei de imputare în sensul că suma imputată nu a fost defalcată pe cheltuieli

de întreținere și cheltuieli de școlarizare pe fiecare curs de pregătire la care

reclamantul a luat parte, precum și faptul că emiterea unei decizii de imputare

în temeiul O.G. nr. 121/1998 este inadmisibilă, singura cale de recuperare a sumelor

pretinse fiind printr-o acțiune în pretenții. S-a invocat, de asemenea greșita calculare

a sumei, precum și faptul că termenul de soluționare a plângerii a fost depășit

cu mai mult de 50 de zile.

Sub aspectul netemeiniciei

hotărârii din 20 mai 2009, reclamantul a susținut că nu a participat la cursul Advanced

Java Programming with Distributed Objects, nu a semnat niciun angajament de plată

pentru acest curs, pârâta recunoscând că denumirea inițială a cursului menționată

pe angajamentul de plată poate fi o eroare materială datorată organizatorului cursului

IBM, care nu a notificat pârâtul despre schimbarea denumirii, lucru ce nu poate

să-i fie imputat.

Pârâtul a depus întâmpinare,

solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, în sensul menținerii obligației

pentru reclamant de a restitui suma menționată în actele contestate.

Prin sentința civilă

nr. 2711 din 4 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul N.P.F.V., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost încadrat în S.R.I. la data de 01

ianuarie 2001, iar la data de 18 ianuarie 2008, prin Ordinul DP 062 a fost trecut

în rezervă ca urmare a depunerii demisiei.

A mai reținut prima instanță

că, reclamantul a participat la un curs de specializare organizat de firma IBM România

S.R.L., la Chicago, în perioada 06 - 12 iunie 2006, curs ce a fost prins în contractul

din 2004 încheiat de Serviciul Român de Informații cu respectiva societate și care

a suferit o modificare formală a denumirii din „Continuing Studies in Java Development”

în Advanced Java Programming with Distributed Objects”. În legătură cu acest curs

reclamantul a semnat un angajament de plată, obligându-se să lucreze ca militar

activ în unitățile și garnizoanele S.R.I., timp de minimum 3 ani și întrucât nu

și-a respectat această obligație s-a dispus efectuarea cercetării administrative,

în baza art. 22 O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată

prin Legea nr. 25/1999 și art. 91 Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

A mai constatat că reclamantul

avea obligația de a încunoștința, la întoarcerea în țară, despre schimbarea survenită

în denumirea cursului, însă a omis acest fapt, motiv pentru care nu s-a putut lua

decizia rectificării angajamentului, iar modificarea denumirii cursului nu a produs

schimbări în ceea ce privește fondul acestuia, întrucât atât în contractul menționat

cât și în diploma de absolvire se regăsește același indicativ al cursului, respectiv

JA361.

În acest context, instanța

de fond a reținut o culpă a reclamantului, care nu poate fi invocată în apărarea

sa, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, constatând, în mod corect, că angajamentul

de plată din 13 iunie 2006 își produce efectele, întrucât în ambele denumiri ale

cursului se regăsește codul JA361, acesta desfășurându-se în aceeași perioadă, obligația

de restituire a cheltuielilor de școlarizare pentru acest tip de curs subzistând.

Referitor la aspectele

de nelegalitate invocate de reclamant în legătură cu actul administrativ contestat,

instanța de fond a reținut următoarele:

- majorarea sumei inițiale

din decizia de imputare de la 27.241,78 RON la 28.799,81 RON este justificată de

neincluderea în prima decizie a cheltuielilor de transport, cazare și diurnă suportate

de S.R.I. în vederea școlarizării reclamantului, cheltuieli pe care acesta s-a obligat

să le suporte, prin angajamentul de plată;

- decizia de imputare

este motivată atât în drept cât și în fapt, decizia făcând trimitere la procesul-verbal

de cercetare administrativă, în care sunt calculate sumele imputate;

- în conformitate cu dispozițiile

art. 2 teza a II-a O.G. nr. 121/1998, coroborate cu cele ale art. 91 Legea nr. 80/1995

rezultă că răspunderea reclamantului este materială, potrivit angajamentului asumat,

iar suma solicitată a fi restituită de către petent a fost imputată corespunzător

perioadei neservite (lucrum cessans), nefiind calculate beneficii nerealizate;

- în ceea ce privește

critica formulată în legătură cu depășirea termenului de 15 zile în care trebuie

comunicată hotărârea asupra contestației sau termenul de soluționare a plângerii,

prima instanță a constatat că acest aspect nu atrage nulitatea deciziei de imputare,

câtă vreme nu se dovedește o vătămare suferită de reclamant, acesta având posibilitatea

de a urma procedura prealabilă și de a formula prezenta acțiune, în care a putut

invoca orice aspect de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei de imputare.

II. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul N.P.F.V. invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ..

Prin cererea de recurs

se aduc, în esență, critici sentinței atacate, în sensul că în mod eronat instanța

de fond a confirmat actele contestate prin care în mod nelegal i-a fost inclusă

contravaloarea cursului Advanced Java Programming with Distributed Objects în debitul

imputat.

Se susține că nu a urmat

cursul cu această denumire, nu a semnat un angajament de plată pentru acesta, că

nu există documente justificative privind plata cheltuielilor de școlarizare efectuate

S.R.I.

De asemenea, se menționează

că în mod greșit i s-a imputat faptul că la întoarcerea în țară nu a încunoștințat

instituția despre schimbarea denumirii cursului la care a participat.

O altă critică vizează

greșita apreciere asupra cuantumului sumei imputate.

Se arată că intimata-pârâtă

a folosit un alt curs la stabilirea cheltuielilor datorate decât cel avut în vedere

la data efectivă a plăților, conform OP-urilor de plată atașate, astfel că în sarcina

sa au fost calculate beneficii nerealizate.

Se apreciază că instanța

de fond în mod greșit i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile

pentru stabilirea în concret a pagubei.

Intimatul-pârât Serviciul

Român de Informații a formulat întâmpinare și concluzii scrise, prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată,

combătând criticile recurentului-reclamant prin aceleași argumente expuse și la

instanța de fond.

III. Soluția instanței

de recurs.

Înalta Curte analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica privind includerea

greșită a contravalorii cursului Advanced Java Programming with Distributed Objects

în debitul imputat este nefondată.

Problema care se impune

a fi elucidată în cauză este dacă acest curs este același cu cel denumit „Continuing

Studies in Java Development”.

Rrecurentul-reclamant

susține că a participat în perioada 6 - 12 iunie 2006 la cursul de specializare

cu denumirea „Continuing Studies in Java Development”, la Chicago, organizat de

firma I.B.M. România SRL, ce a fost cuprins în contractul din 2004 încheiat de S.R.I.

cu respectiva societate.

Din înscrisurile de la

dosarul cauzei, respectiv actul adițional din 2 decembrie 2005 la contractul din

2004, Anexa 3 la acesta, unde sunt descrise serviciile și lista cursurilor propuse

a se desfășura în cadrul contractului menționat, rezultă că atât cursul cu denumirea

„Continuing Studies in Java Development”, cât și cel cu denumirea „Advanced Java

Programming with Distributed Objects”, poartă același cod, respectiv JA361.

Prin urmare, menționarea

aceluiași cod conduce la concluzia că este vorba de același curs indiferent că a

fost schimbată formal denumirea acestuia, acest fapt neproducând schimbări în cea

ce privește fondul, cu atât mai mult cu cât este consimțit faptul că în contractul

menționat cât și în diploma de absolvire se regăsește același indicativ al cursului,

respectiv JA361.

Pentru cursurile contractate,

printre care și cel în discuție în cauza de față, a fost emisă factura din 22

iunie 2006 ce a fost achitată conform înscrisurilor care există la dosarul cauzei,

astfel că este nefondată susținerea recurentului-reclamant potrivit căruia cursul

a fost gratuit.

Prin urmare, din înscrisurile

de la dosarul cauzei rezultă că pentru participarea recurentului-reclamant la acest

curs organizat și desfășurat în perioada 6 - 12 iunie 2006 la Chicago, S.R.I. a

achitat cheltuielile în integralitate, dovadă în acest sens fiind și deconturile

în ceea ce-l privește pe reclamant.

Necontestat este și faptul

că pentru respectivul curs recurentul-reclamant a semnat angajamentul de plată la

5 iunie 2006 înregistrat din 13 iunie 2006, neavând relevanță denumirea acestuia

cât timp, așa cum s-a reținut anterior, indiferent de denumire, este vorba de același

curs cu indicativul JA361.

În consecință, angajamentul

de plată își produce efectele, obligația de restituire cheltuielilor de școlarizare

pentru acest tip de curs existând, în raport de perioada neservită, urmare a încetării

calității de cadru militar prin nerespectarea termenului de 3 ani în activitate

după efectuarea cursului, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În ceea ce privește critica

ce vizează cuantumul sumei imputate, instanța de recurs apreciază că aceasta este

nefondată.

Concluziile instanței

de fond în ceea ce privește corectitudinea stabilirii cuantumului sumei imputate

sunt corecte întrucât potrivit dispozițiilor art. 11 coroborate cu art. 50 O.G.

nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, „evaluarea pagubelor

se face, potrivit dispozițiilor legale, la data constatării acestora”.

Este evident că data constatării

și evaluării pagubelor nu poate fi data la care a fost făcută plata contravalorii

cursului de către intimata-pârâtă, astfel cum eronat susține recurentul-reclamant,

întrucât evaluarea acestora intervine la momentul aprobării demisiei, aceasta fiind

data la care se naște obligația restituirii sumelor ce reprezintă contravaloarea

cheltuielilor de școlarizare, astfel cum au fost stabilite în contract și în angajamentul

de plată, cu transformarea în moneda națională, în situația în care persoana în

cauză nu a lucrat ca militar activ timp de 3 ani în cadrul S.R.I..

Din înscrisul prezentat,

respectiv baza de calcul aferentă cursurilor, rezultă că recurentului-reclamant

i-a fost imputată aceeași sumă stabilită în contract, astfel că expertiza contabilă

solicitată era irelevantă în cauză.

Nu prezintă relevanță

înscrisurile depuse de recurentul-reclamant la dosarul cauzei privind modul de calcul

al sumelor imputate altor persoane, întrucât acestea nu sunt izvoare de drept.

Avându-se în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte apreciază că este corectă sentința recurată prin care au fost

confirmate ca legale și temeinice actele contestate de recurentul-reclamant.

În temeiul art. 20 Legea

nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.P.F.V., împotriva

sentinței civile nr. 2711 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie

2011.