ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4270/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4270/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

1.Obiectul acțiunii

și hotărârea primei instanțe.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 6 august 2010, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.G.O., a

solicitat să se dispună anularea Ordinului de salarizare din 2010, emis de

Ministerul Justiției și obligarea acestei autorități la eliberarea unui nou ordin

care să cuprindă gradația de 20% corespunzătoare tranșei de vechime în muncă de

15-20 ani.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu documentația înaintată de

Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, a emis Ordinul de salarizare din 2009, care includea pe

lângă sporurile prevăzute de lege și gradația de 20% corespunzătoare tranșei de

vechime de 15-20 ani, iar ulterior prin Ordinul de salarizare din 26 ianuarie

2010 - în acord cu Legea nr. 330/2009, i-au fost recunoscute aceleași drepturi

salariale.

A mai arătat

reclamantul că, în luna mai 2010 a fost numit Judecător la Judecătoria Rădăuți,

iar Ministerul Justiției - cu depășirea competențelor - a emis Ordinul 2010, a

cărui anulare o solicită, care îi recunoaște o gradație de 15% (în loc de 20% -

potrivit Ordinelor anterior emise) fără a i se lua în calcul perioada anilor

1993-1997, în care a urmat cursurile Academiei de Poliție A.I.C. București,

încălcându-se astfel, prevederile art. 3, 4 anexa 6 Legea nr. 330/2009.

Ministerul Justiției,

prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că perioada anilor 1993-1997, cât

reclamantul a urmat cursurile facultății de Drept din cadrul Academiei de

Poliție A.I.C., nu constituie vechime în muncă în înțelesul art. 16 alin. (3) C.

muncii și ca atare nu poate fi luată în calcul la stabilirea și acordarea

gradației de 20%. - pretinsă de reclamant - Ordinul contestat fiind emis cu

respectarea dispozițiilor Legii nr.  330/2009 și respectiv O.U.G. 1/2010.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrative și fiscal, prin sentința

nr. 183 din 23 septembrie 2010, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente:

a) Cu privire la

competența Ministerului Justiției de a emite ordinul contestat, instanța a

reținut că la data emiterii Ordinului din 2010 din 11 iunie 2010 - era în

vigoare Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fondurile publice (la care se face trimitere și în preambulul

ordinului) aplicabilă și personalului autorității judecătorești (art. 2 alin.

(1) lit. a) din lege) și care statuează că aplicarea prevederilor acestei legi

în ceea ce privește nivelul de salarizare pentru funcțiile prevăzute în anexele

legii se realizează etapizat (art. 29 alin. (1) din lege), că în acest sens se

procedează la o reîncadrare a personalului ce intră sub incidența acestei legi

(art. 30 alin. (3) din lege) iar gestiunea sistemului de salarizare a

personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite (art.

9 alin. (2) din lege).

Constatând că,

potrivit art. 14 coroborat cu art. 5 pct. VII H.G. nr. 652/2009 cu modificările

și completările ulterioare - privind organizarea și funcționarea Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești - Ministrul Justiției este ordonator

principal de credite, cu competențe în materia gestionării resurselor, Curtea a

reținut că ordinul a fost emis cu respectarea normelor privind competența.

b) Pe fondul cauzei,

Curtea a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată, pe motiv că în

perioada 22 septembrie 1993-12 iulie 1997, acesta a fost student al Academiei

de Poliție A.I.C., așa încât, prin raportare la norma de drept comun - art. 16

C. muncii - durata acestor studii nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii

vechimii în muncă a reclamantului.

cauză.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul C.G.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul reclamant a

susținut, în esență, că aplicarea de către Ministerul de Justiție și instanță a

prevederilor legale actuale pentru studenți este nelegală, având în vedere că în

perioada supusă analizei nu a avut calitatea de student și erau aplicabile alte

prevederi legale specifice regimului militarizat al organelor de poliție.

A mai arătat recurentul

că, Ministerul Justiției în mod eronat a procedat la calcularea vechimii în muncă,

aceasta fiind dovedită prin adeverințele eliberate de instituțiile Ministerului

Administrației și Internelor, iar Ministerul Justiției nu avea competența de a recalcula

vechimea în muncă, din cadrul unei alte instituții bugetare.

Totodată recurentul a

precizat faptul că, prevederile Legii nr. 330/2004 și 446/2006 nu sunt aplicabile

retroactiv și că în perioada supusă analizei,1993-1997, organele de poliție erau

militarizate și asimilate forțelor armate.

A învederat că în această

perioadă nu a avut calitatea de student, ci de cadru militar cu gradele aferente,

situație identică cu cea a cadrelor militare din Ministerul Apărării, fiind remunerat

cu soldă, dar fără a exista un contract individual de muncă.

A mai arătat recurentul

că

prin Ordinul

de salarizare din 2010 s-a stabilit că beneficiază de o gradație de 15% corespunzătoare

vechimii în munca, deși, conform Legii nr. 330/2009, art. 16 alin. (1) se încadrează

în tranșa de vechime de 15-20 de ani și ar fi trebuit să beneficieze de o gradație

de 20%.

Totodată, a susținut că,

în mod eronat s-a procedat la calcularea vechimii în muncă, aceasta fiind dovedită

prin adeverințele eliberate de instituțiile Ministerului Administrației și Internelor,

respectiv adeverința din 23 iunie 2010 iar Ministerul Justiției nu avea competența

de a recalcula vechimea în muncă din cadrul unei alte instituții bugetare.

Recurentul a mai precizat

că la începutul acestui an era tot magistrat - procuror în cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Botoșani și conform art. 5 din Anexa 6 a Legii nr. 330/2009,

i s-au calculat drepturile salariale și a fost emis un ordin de salarizare conform

legii, motiv pentru care i se pare absurd ca ocupând o funcție similară cu cea de

magistrat, conform grilei de salarizare să-i fie diminuate drepturile salariale.

II.Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate

și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Prin Ordinul din 2010

emis de ministrul justiției la data de 11 iunie 2010,

reclamantul C.G.O. a fost

numit în funcția de judecător la Judecătoria Rădăuți, începând cu data de 07

mai 2010, beneficiind de următoarele drepturi salariale:

- o indemnizație de încadrare

brută lunară de 5913 RON;

- un spor de 15% calculat

la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare

sau periculoase, corespunzător timpului lucrat în acele condiții, în sumă de 887

RON;

- un cuantum al sporului

de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru asigurarea confidențialității

de 886 RON;

- o sumă compensatorie

cu caracter tranzitoriu de 591 RON care să acopere diferența, în raport de drepturile

salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru funcția deținută,

pentru luna decembrie 2009. Această sumă se include în indemnizația de încadrare

brută lunară dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură

salarială care se stabilesc în funcție de aceasta.

Înalta Curte reține că,

î

n perioada

12 iulie 1997-16 iunie 2009, reclamantul a îndeplinit funcția de ofițer în cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, iar începând cu data de 16 iunie 2009

a fost numit în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani,

prin Ordinul din 29 iunie 2009 emis de procurorul general al Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiind de un spor de vechime în muncă

de 20%, conform tranșei de vechime de la 15 la 20 de ani.

Ulterior, reclamantului

i s-a emis ordinul din 26 ianuarie 2010 al procurorului general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiind de o indemnizație de încadrare

brută lunară și de o valoare nominală a cuantumului sporului pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică și al sporului de confidențialitate trecute în dreptul fiecăruia, precum

și de un spor pentru condiții deosebite de muncă de 15%, calculat la indemnizația

de încadrare lunară. Prin același ordin reclamantului i s-a acordat un spor de vechime

în muncă de 20%, ajungând la o indemnizație brută lunară la 01 ianuarie 2010 în

cuantum de 6.110 RON.

Înalta Curte constată

că textul art. 4

1

O.U.G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi

ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției

a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fonduri publice.

În ceea ce privește stabilirea

tranșelor de salarizare și a gradațiilor corespunzătoare, art. 13 alin. (3) Legea

nr. 330/2009 prevede: „în cadrul fiecărui grad sau al fiecărei trepte profesionale,

diferențierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare

celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art. 16, cu excepția funcțiilor

publice, unde se utilizează 3 grade profesionale și 3 trepte de salarizare".

De asemenea, potrivit

art. 16 din aceeași lege, „Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă

cele 5 gradații sunt următoarele: - de la 3 la 5 ani; de la 5 la 10 ani; de la 10

la 15 ani; de la 15 la 20 ani; peste 20 ani.

Gradația corespunzătoare

tranșei de vechime se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare

celei în care s-a împlinit vechimea în muncă prevăzută la tranșa respectivă;

Pentru acordarea gradației

corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral

și perioadele lucrate anterior în alte domenii decât cele bugetare".

La Anexa VI/1 din Lege

sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare și gradațiile corespunzătoare pentru

fiecare categorie profesională din sistemul justiției, în funcție de vechimea în

muncă și în specialitate.

Pentru aplicarea dispozițiilor

din Legea-cadru nr. 330/2009 în ceea ce privește stabilirea salariilor personalului

din sectorul bugetar, a fost emisă O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare

în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor

acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

În ceea ce privește modul

de stabilire a salariilor personalului din domeniul justiției, Înalta Curte constată

că art. 5 alin. (2) O.U.G nr. 1/2010 stabilește că: „Personalului salarizat în conformitate

cu anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 i se va aplica modul de calcul reglementat

în cuprinsul acestei anexe".

De asemenea, alin. (3)

al textului prevede că „ în salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale

funcțiilor de conducere este cuprins și sporul de vechime în muncă în cuantumul

avut în luna decembrie 2009. În situația în care în cursul anului personalul de

conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă

de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare prin aplicarea procentului la salariul

de bază aferent funcției din luna decembrie 2009".

Potrivit art. 6 din această

ordonanță „(1) în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate

cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât

cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru

luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care

să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași

condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de

bază sau indemnizației lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul

la determinarea altor drepturi de natură salarială sare se stabilesc în funcție

de acestea".

De asemenea, alin. (3)

al aceluiași text prevede: „Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv

sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie

2010 în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 nu va depăși nivelul

acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară

activitatea în aceleași condiții".

În concluzie, Înalta Curte

reține, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, că pentru stabilirea

gradației pentru sporul de vechime cuvenită reclamantului, s-a avut în vedere tranșa

corespunzătoare prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției

din luna decembrie 2009, și anume aceea de judecător cu grad de judecătorie și o

vechime în muncă de până la 15 ani, așa cum a rezultat din carnetul de muncă al

acestuia.

Faptul că în luna decembrie

2009 reclamantul a beneficiat în mod greșit de un spor de 20% pentru vechimea în

muncă, prin luarea în calcul și a perioadei cât acesta a urmat cursurile Academiei

de Poliție nu prezintă relevanță, întrucât Ministerul Justiției a stabilit salarizarea

acestuia în raport cu vechimea în muncă efectivă a reclamantului, având în vedere

dispozițiile art. 16 C. muncii. Rezultă, așadar că, la stabilirea indemnizației

de bază a reclamantului s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege pentru

funcția deținută de acesta.

Cât privește încadrarea

reclamantului în tranșa de vechime în muncă de la 10 la 15 ani, se reține că p

otrivit art. 16 alin.

(3) C. muncii, „Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă

salariatului vechime în muncă".

Așadar, prin vechime în

muncă se înțelege totalitatea perioadelor în care o persoană a desfășurat activitatea

în temeiul unui contract de muncă, în această situația, sporul de vechime se acordă

pentru toate aceste perioade și nu doar pentru perioada în care salariatul a lucrat

în cadrul instituției/societății care îi acordă sporul.

La baza vechimii în muncă

stă activitatea desfășurată în cadrul unui raport juridic de muncă, adică în baza

unui contract individual de muncă, indiferent de natura lui (pe durată nedeterminată

sau determinată), de modul de retribuire sau de unitatea în care se prestează munca.

Activitatea desfășurată în baza unui contract civil nu dă dreptul însă decât la

remunerarea pentru munca prestată. Timpul lucrat astfel nu se consideră vechime

în muncă.

Cu privire la competența

Ministerului Justiției de a emite ordinul contestat, Înalta Curte reține că în mod

corect prima instanță a dezlegat pricina sub acest aspect, având în vedere că la

data emiterii Ordinului din 2010 din 11 iunie 2010 - era în vigoare Legea cadru

nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice

(la care se face trimitere și în preambulul ordinului) aplicabilă și personalului

autorității judecătorești (art. 2 alin. (1) lit. a) din lege) și care statuează

că aplicarea prevederilor acestei legi în ceea ce privește nivelul de salarizare

pentru funcțiile prevăzute în anexele legii se realizează etapizat (art. 29

alin. (1) din lege), că în acest sens se procedează la o reîncadrare a personalului

ce intră sub incidența acestei legi (art. 30 alin. (3) din lege) iar gestiunea sistemului

de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de

credite (art. 9 alin. (2) din lege).

Constatând că, potrivit

art. 14 coroborat cu art. 5 pct. VII H.G. nr. 652/2009 cu modificările și completările

ulterioare - privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești - Ministrul Justiției este ordonator principal de credite, cu competențe

în materia gestionării resurselor, se reține că ordinul a fost emis cu respectarea

normelor privind competența.

În concluzie, pentru considerentele

susmenționate, Înalta Curte constată că, în mod corect a apreciat atât Ministerul

Justiției, în calitate de angajator cât și instanța de fond, că perioada 1993-1997,

nu constituie vechime în muncă în înțelesul art. 16 alin. (3) C. muncii și, ca atare,

nu poate fi luată în calcul la stabilirea tranșelor de vechime în muncă și a gradațiilor

corespunzătoare acestor tranșe.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G.O. împotriva

sentinței nr. 183 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2011.