ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3421/2012

Asupra

contestației în anulare de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația formulată,

condamnatul T.V.A. a solicitat admiterea ei, desființarea deciziei penale nr.

894 din 08 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și

rejudecănd recursul declarat împotriva deciziei penale 276 din 27 octombrie

2011 a Curții de Apel București, să i se aplice dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. cu consecința redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia cu

1/3.

Acesta a mai

arătat că nu a fost prezent în fața instanței de recurs întrucât a fost privat

de libertate și a fost în imposibilitate de a încunoștinta instanța de această

împrejurare.

Analizând

contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată

că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a

părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii.

Din analiza

actelor dosarului în care s-a judecat recursul declarat de contestatorul T.V.A.

se constată că a fost citat la domiciliul său, procedura constatându-se

îndeplinită prin afișare, instanța necunoscând împrejurarea legată de

încarcerarea sa.

Dispozițiile

art. 385

11

alin. (2) C. proc. pen. impun prezența inculpatului la

judecarea recursului atunci când acesta se află în stare de detenție ca o

garanție a respectării drepturilor procesuale, în special a dreptului la

apărare și la un proces echitabil.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștinta instanța despre această

împiedicare.

Acest caz

este dublu condiționat așadar, textul de lege impunând pe de o parte dovedirea

împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și pe de altă

parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a

încunoștinta instanța despre această împiedicare.

Or, din

examinarea actelor dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei

desființare se cere, Înalta Curte reține că într-adevăr partea a fost în

imposibilitate de a se prezenta fiind încarcerat într-un penitenciar, privarea

de liberate ducând automat și la îngrădirea anumitor drepturi și libertăți.

Totodată, din

verificările efectuate de instanță se constată că la data soluționării

recursului contestatorul condamnat se afla în executarea unei pedepse conform M.E.P.I.

din 06 decembrie 2011 emis de Judecătoria Sector 2 București.

Ca atare,

constându-se incidente în cauză dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc.

pen., Înalta Curte, în temeiul art. 392 alin. (1) C. proc. pen. urmează a

admite contestația în anulare, desființa decizia penală nr. 894 din 08 mai 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 48852/3/2009 și dispune formarea unui nou dosar în vederea rejudecării

recursului declarat de T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 276 din 21

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

contestația în anulare formulată de condamnatul T.V.A. împotriva deciziei

penale nr. 849 din data de 21 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 48852/3/2009.

Desființează

decizia penală contestată, dispune rejudecarea recursului și formarea unui nou

dosar.

Fixează

termen pentru soluționarea recursului la data de 23 octombrie 2012.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 octombrie 2012.