ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2010, reclamanții P.I.M., P.I.M., I.I.M.I., D.E.C.F., M.A., M.D., T.V., T.C., B.I.D.A., T.I. și S.G. au chemat in judecata pe pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R, SA (pe viitor, C.N.A.D.N.R.), solicitând să se dispună anularea dispozițiilor art. 2 din hotărârile nr. 94, 97, 98, 99, 100, 101, 105, 106, 107, 109, 114, 136, 142, 144, 146, 157, 159, 161, 162, 51, 63, 69, 81 din 9 septembrie 2009, ale art. 2 din hotărârile nr. 52, 54, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 75, 76, 80, 82, 83, 93, 153, 32 din 4 septembrie 2009, precum și ale art. 2 din hotărârile nr. 151 și 152 din 1 septembrie 2009 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Recaș.

Prin aceeași cerere, reclamanții au cerut ca pârâtul să fie obligat la plata unor despăgubiri corespunzătoare pentru terenurile expropriate, detaliind în cuprinsul cererii cuantumul estimat al despăgubirilor cuvenite distinct pentru fiecare dintre cele 41 parcele de teren sau, în subsidiar, la plata despăgubirilor ce se vor stabili prin expertiză judiciară, dacă acestea vor fi mai mari decât cele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În drept, reclamanții au invocat incidența prevederilor art. 9 din Legea nr. 184/2008, ale art. 26, 27 și urm. din Legea nr. 33/1994, ale art. 47 C. proc. civ. și, respectiv, pe cele ale art. 480 si 481 C. civ.

În motivarea cererii, reclamanții au susținut că, potrivit prevederilor art. 481 C. civ., o persoană poate fi lipsită de proprietatea sa doar cu plata unei drepte și prealabile despăgubiri și că, în raport de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în caz de expropriere, despăgubirea nu poate fi plafonată și nu se poate limita doar la simpla valoare de circulație a bunurilor expropriate, ci ea trebuie să se aibă în vedere și celelalte prejudicii cauzate proprietarului. Reclamanții au susținut că această concluzie se impune și prin raportare la prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O. potrivit cărora în situația adoptării unor măsuri privative de proprietate trebuie să se păstreze un echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Pe fond, reclamanții au susținut că despăgubirile care le-au fost propuse de expropriator nu sunt juste, câtă vreme, în cuprinsul proceselor-verbale întocmite în acest scop, acesta a susținut că despăgubirea reprezintă doar contravaloarea terenurilor expropriate și tot ce se încorporează și se unește cu acestea la data exproprierii, cu excepția clădirilor, fără a lua în calcul prejudiciile cauzate prin maniera forțată de transfer a terenurilor și fără a avea în vedere că, pe viitor, își pierd în totalitate atributele specifice dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, inclusiv, dreptul de a mai culege fructele.

Potrivit lucrărilor dosarului, în cauză a fost administrată proba cu o expertiză de specialitate, în vederea calculării despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru prejudiciile cauzate prin măsura exproprierii, în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, raportul de expertiză fiind întocmit de experții U.I.R., propus de către expropriator, K.G:, propus de către reclamanți mi B.M., desemnat prin acordul părților, de către instanța de judecată. Concluziile raportului au fost contestate atât de reclamanți, cât și de pârât, obiecțiunile formulate de părți fiind soluționate de experți. La termenul de judecată din 20 mai 2011, pârâtul a solicitat efectuarea unei contraexpertize, proba respinsă de către instanță ca nefiind utilă soluționării cauzei, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință.

Prin sentința civilă nr. 3205 din 3 iunie 2011, Tribunalul Timiș a admis cererea, a anulat dispozițiile art. 2 din hotărârile nr. 94, 97, 98, 99, 100, 101, 105, 106, 107, 109, 114, 136, 142, 144, 146, 157, 159, 161, 162, 51, 63, 69, 81 din 9 septembrie 2009, ale art. 2 din hotărârile nr. 52, 54, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 75, 76, 80, 82, 83, 93, 153, 32 din 4 septembrie 2009 și pe cele ale art. 2 din hotărârile nr. 151 și 152 din 1 septembrie 2009 emise de pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Recaș și a obligat pe pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R., la plata către reclamanți a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză, conform concluziilor experților B.M. și K.G., după cum urmează: 1) - 84302 lei către reclamanții P.I.M.

și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 3657 m.p. din C.F. 400678 Recaș, top A2969/2/2; 2) - 34535 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1498 m.p. din C.F. 401292 Recaș, top A2969/5/2; 3) - 34396 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1492 m.p. din C.F. 401181 Recaș, top A2969/6/2; 4) - 34141 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1481 m.p. din C.F. 401180 Recaș, top A2969/7/2; 5) - 48271 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 2094 m.p. din C.F. 400680 Recaș, top A2969/8/2; 6) - 32599 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1414 m.p.

din C.F. 400672 Recaș, top A2969/9/2; 7) - 28916 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1254 m.p. din C.F. 400685 Recaș, top A2969/12/2; 8) - 44533 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1932 m.p. din C.F. 400734 Recaș, top A2969/13/2; 9) - 28471 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1235 m.p. din C.F. 401170 Recaș, top A2969/14/2; 10) - 63235 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 2737 m.p. din C.F. 400733 Recaș, top A2969/16/2; 11) - 26483 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1149 m.p. din C.F. 400715 Recaș, top A2969/20/2; 12) - 28017 lei către reclamanții P.I.M.

și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 10699 m.p. din C.F. 402300 Recaș, top A2888/1/22/2; 13) - 155797 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 6437 m.p. din C.F. 400719 Recaș, top A2888/1/16/2; 14) - 96283 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 4338 m.p. din C.F. 400863 Recaș, top A2888/1/14/2; 15) - 44546 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 2007 m.p. din C.F. 400692 Recaș, top A2888/1/12/2; 16) - 36298 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 1385 m.p. din C.F. 400769 Recaș, top A2888/1/1/2; 17)-13329 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 579 m.p.

din C.F. 401225 Recaș, top A2892/16/2; 18) - 11443 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 458 m.p. din C.F. 401226 Recaș, top A2892/18/2; 19) - 17223 lei către reclamanții P.I.M. și P.I.M., despăgubiri pentru suprafața de 747 m.p. din C.F. 401221 Recaș, top A2892/19/2; 20) - 60879 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 2755 m.p. din C.F. 401322 Recaș, top A3118/2/2; 21) - 64570 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 2922 m.p. din C.F. 402322 Recaș, top A3118/14/2; 22) - 40439 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1829 m.p. din C.F. 401318 Recaș, top A3118/19/1/2; 23) - 40698 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1925 m.p.

din C.F. 402241 Recaș, top A3118/28/2; 24) - 39668 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1795 m.p. din C.F. 402040 Recaș, top A3118/3/2; 25) - 12375 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 561 m.p. din C.F. 401919 Recaș, top A3118/5/2; 26) - 37862 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1713 m.p. din C.F. 401901 Recaș, top A3118/6/2; 27) - 64057 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 2899 m.p. din C.F. 402141 Recaș, top A3118/7/2; 28) - 36129 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1635 m.p. din C.F. 401930 Recaș, top A3118/9/2; 29) - 27119 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1183 m.p.

din C.F. 402001 Recaș, top A3118/10/2; 30) - 32463 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1469 m.p. din C.F. 402404 Recaș, top A3118/12/2; 31) - 41503 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1878 m.p. din C.F. 402124 Recaș, top A3118/13/2; 32) - 163502 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 6737 m.p. din C.F. 402235 Recaș, top A3118/23/1/2; 33) - 29200 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1381 m.p. din C.F. 401916 Recaș, top A3118/23/2/2; 34) - 61167 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 2893 m.p. din C.F. 401908 Recaș, top A3118/27/2; 35) - 25559 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1209 m.p.

din C.F. 401933 Recaș, top A3118/29/1/2; 36) - 17482 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 827 m.p. din C.F. 401324 Recaș, top A3118/29/2/2; 37) - 37307 lei către reclamantul I.I.M.I., despăgubiri pentru suprafața de 1857 m.p. din C.F. 402381 Recaș, top A3114/12/2/2; 38) - 41354 lei către reclamantul M.A., despăgubiri pentru suprafața de 1783 m.p. din C.F. 401373 Recaș, top A2888/1/6/2; 39) - 22810,33 lei către reclamanta D.E.C.F.; 22810,33 lei către reclamanta M.D.; 5702,58 lei către reclamantul T.I.I.; 5702,58 lei către reclamantul T.I.C.; 5702,58 lei către reclamantul T.IV.; 5702,58 lei către reclamanta B.I.D.A., despăgubiri echivalente cotelor-părți din suprafața de 2950 m.p.

din C.F. 402159 Recaș, top A2888/1/5/2; 40) - 41384 lei către reclamanta D.E.C.F., despăgubiri pentru suprafața de 1784 m.p. din C.F. 402255 Recaș, top A2888/1/7/2; 41) - 329805 lei către reclamantul S.Gh.G., despăgubiri pentru suprafața de 15600 m.p. din C.F. 400922 Recaș, top A3524/1/16. Prin aceeași sentință au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți și pârâtul a fost obligat, în funcție de actele justificative depuse la dosar, la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamanții P.I.M., T.IV., M.D., D.E., C.F., T.I.I., T.I.C., B.I.D.A., M.A. și I.I.M.I.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea cuvenită în caz de expropriere se compune din valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile prezentate în acest sens.

Așa fiind, instanța a statuat că în vederea stabilirii despăgubirilor cuvenite reclamanților, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, urmează să țină seama de concluziile exprimate în raportul de expertiză de experții B.M. și K.G., concluzii fundamentate pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, experți care au răspuns argumentat, totodată, și obiecțiunilor formulate de pârât, motiv în care nu poate fi primită solicitarea acestuia de a fi înlăturată această probă. Instanța a mai reținut și că nu poate primi nici solicitarea reclamanților de a le fi acordate despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel calculat de experții B.M. și K.G., întrucât această solicitare nu este argumentată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, pârâtul S.R., prin C.N.A.D.R., și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. În motivarea apelului, reclamanții au susținut că valoare de circulație a terenurilor la momentul exproprierii stabilită prin raportul de expertiză este mult redusă, comparativ cu valoarea reală de circulație a acestor terenuri, motiv pentru care apreciază că erau îndreptățiți la acordarea despăgubirilor în cuantumul indicat în cererea de chemare în judecată. Reclamanții reiterează, totodată, apărarea potrivit căreia, în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, sunt îndreptățiti la plata atât a valorii de circulație a terenurilor la momentul exproprierii, cât și a daunelor pentru prejudiciile cauzate prin expropriere.

În motivarea apelului, pârâtul a susținut că se impunea respingerea cererii deduse judecății, întrucât la momentul exproprierii, a fost întocmită de expertul U.I.R., în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 198/2004 și a criteriilor impuse prin Standardul de Evaluare Internațională I.V.S. 2, documentația tehnico economică care cuprindea, printre altele, și elementele constitutive ale despăgubirilor calculate pentru fiecare dintre terenurile expropriate, anume elementele ce au stat la baza calculării prețului de piață al acestora, preț cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de același fel cu cel expropriat, precum și elementele ce au stat la baza stabilirii despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin expropriere, anume cele relative la caracteristicile specifice ale fiecărei parcele de teren.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Oradea a susținut că la judecata în primă instanță au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin aceea că principiul valorii de piață a fost înlocuit cu o estimare a unei valori speciale a terenurilor expropriate din cauza condiționărilor specifice investiției, motiv pentru care se impunea efectuarea unei expertize suplimentare. Apelantul a susținut că evaluarea terenurilor trebuia să țină seama de tipul fiecărei parcele expropiate dar și de sporul de valoare pe care l-au câștigat restul terenurilor rămase în proprietatea reclamanților prin faptul amplasării lor în imediata vecinătate a autostrăzii. Prin decizia civilă nr. 66 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelurile, ca nefondate.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut că expertul U.I.R. a participat la judecata în primă instanță, alături de experții K.G. și B.M., la efectuarea expertizei administrate în cauză în vederea stabilirii valorii de circulație a terenurilor expropriate din patrimoniul reclamanților și, respectiv, a prejudiciilor cauzate acestora prin expropriere. Instanța de apel a observat că la momentul stabilirii despăgubirilor evidențiate în hotărârile contestate, Comisia pentru aplicarea Legii Nr. 198/2004 Recaș a avut în vedere doar valoarea de circulație a terenurilor expropriate, nu și prejudiciile cauzate proprietarilor, cerință impusă de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/2004. În atare condiții, instanța de apel a statuat că în mod corect prima instanță a validat concluziile experților K.G.

și B.M., concluzii potrivit cărora reclamanții sunt îndreptățiți să primească atât despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a terenurilor expropriate, cât și despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate prin expropriere, cum ar fi cele suferite prin dezmembrarea parcelelor de teren deținute în proprietate, în scopul preluării doar a unora dintre acestea, anume a acelora necesare construcției autostrăzii. Așa fiind, instanța de apel a reținut că apelurile declarate de pârât și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Oradea se dovedesc a fi nefondate. Referitor la apelul declarat de reclamanți, instanța a reținut că nu poate fi primit, deoarece aceștia s-au rezumat să formuleze critici cu caracter general, fără a indica, în concret, care sunt argumentele pe care își fundamentează afirmația potrivit căreia valoarea de circulație a terenurilor expropriate stabilită la judecata în primă instanță nu ar corespunde valoarii reale de circulație a acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul S.R., prin C.N.A.D.R., fără a indica vbreun motiv de recurs, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, care a indicat incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâtul a reiterat apărarea potrivit căreia despăgubirile stabilite prin procesul verbal de evaluare întocmit de U.I.R. au fost calculate prin raportare atât la valoarea de circulație a terenurilor expropriate, cât și la prejudiciile suferite de reclamanți prin expropriere, adică în concordanță cu prevederile Legii nr. 33/1994 și cu respectarea criteriilor stabilite prin Standardul de Evaluare Internațională I.V.S. 2. În atare condiții, pârâtul susține că instanțele de fond trebuiau să înlăture concluziile celorlalți experți evidențiate în raportul de expertiză efectuat în procesul pendinte și să își însușească doar concluziile expertului U.I.R.

referitoare la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților. În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a susținut că hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale, în parte, anume în ceea ce privește acordarea unor despăgubiri pentru repararea prejudiciilor pretins cauzate prin expropriere. Anume, recurentul susține că nu puteau fi acordate despăgubiri constând în eventuale taxe notariale, comisioane pentru agenții imobiliare ori cheltuieli de deplasare la diverse instituții publice, în cazul cumpărării ipotetice de către reclamanți a unor terenuri similare (în procent de 10 %), în contravaloarea subvenției de care reclamanții ar fi putut beneficia pentru parcelele de teren care, dacă nu ar fi fost dezmembrate, ar fi măsurat mai mult de 3000 m.p.

și a ratei de actualizare a acesteia (1,813 lei/m.p. și respectiv, 0,428 euro/m.p.), în contravaloarea recoltei de porumb ce ar fi putut fi obținută în ultimul an, în condițiile în care reclamanții nu ar fi fost lipsiți de folosință terenurilor (calculată la 800 Kg/ha), în contravaloarea cheltuielilor suplimentare pentru deplasarea utilajelor agricole și a lucrătorilor agricoli (în procent de 10 % și de 5 %), în contravaloarea lipsei de folosință pentru terenurile rămase în proprietatea reclamanților care nu mai pot fi exploatate eficient ca urmare a formelor geometrice neregulate (în procent de 50 %) despăgubiri ce nu se subsumează celor prevăzute de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care se constituie într-o sursă de îmbogățire fără o justă cauză a reclamanților.

Analizând recursurile deduse judecății, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente: În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302^1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs, calea de atac este lovită de nulitate.

Totodată, principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu are deschisă calea de atac a recursului. În speța supusă analizei, se constată că aspectele invocate de pârâtul S.R. prin memoriul de recurs nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar cele evidențiate în memoriul de recurs depus de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt formulate omisso medio.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de pârât, se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă și reală a legii, anume ca soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului. În analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de fond au făcut o apreciere corectă sau eronată a probatoriului și, respectiv, dacă s-a comis o gravă greșeală cu privire la anumite împrejurări de fapt ale cauzei, știut fiind că o astfel de verificare era permisă prin dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc.

civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Prin cererea de recurs, pârâtul se rezumă să invoce doar faptul că instanțele de fond au apreciat și și-au însușit greșit concluziile experților experții K.G. și B.M., evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză, deși, în opinia sa trebuia însușită opinia expertului U.I.R., expert care a realizat evaluarea terenurilor și la momentul exproprierii, evaluare care a stat la baza emiterii hotărârilor contestate în procesul pendinte. Or, o asemenea critică, care nu este fundamentată pe o încălcare a dispozițiilor legale relative la încuviințarea și administrarea probei cu expertiză, ci doar pe greșita apreciere de către judecătorii fondului a concluziilor enunțate de experți, se constituie într-o critică de netemeinicie a hotărârilor instanțelor de fond și nu de nelegalitate, în înțelesul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv pentru care nu poate fi primită și analizată de instanța de recurs. Cât privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, se constată că argumentul pe care își fundamentează critica de nelegalitate, anume încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin faptul acordării reclamanților a unor despăgubiri suplimentare pentru repararea unor prejudicii ipotetice, nu a făcut obiect al apelului declarat și, pe cale de consecință, obiect al analizei instanței de apel. Anume, se constată că recurentul, prin intermediul apelului a criticat soluția primei instanțe doar în ceea ce privește greșita stabilire a valorii reale de circulație a terenurilor expropriate, componentă distinctă a despăgubirilor ce se calculează potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, nu și în ceea ce privește despăgubirile stabilite de prima instanță pentru repararea prejudiciilor suplimentare cauzate reclamanților prin expropriere.

În atare condiții, fiind vorba de o critică formulată omisso medio, instanța de recurs se află în imposibilitate să o analizeze. Așa fiind, pentru considerentele de drept arătate, reținând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să constate nulitatea recursurilor deduse judecății. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată nule recursurile declarate de pârâtul S.R. prin Ministerul Transporturilor – C.N.A.D.N.R. SA – D.D.P. Timișoara și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr. 66 din 28 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.