ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 ianuarie 2013,

petiționarul A.D.N. a solicitat strămutarea judecării Dosarului nr.

18984/63/2012 al Tribunalului Dolj, apreciind că imparțialitatea și

obiectivitatea judecătorilor ar putea fî știrbită datorită împrejurărilor

cauzei și calității persoanelor implicate, față de împrejurarea că petiționarul

este un medic reputat în orașul Craiova, ocupând funcțiile de șef al Clinicii

de Ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență Craiova și profesor universitar la

Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova.

În

argumentarea cererii sale, petiționarul a evidențiat că,

datorită calităților și funcțiilor deținute, precum și faptului că participă

timp de mai multe luni pe an la conferințe internaționale de specialitate, fiind

un medic cu o pregătire profesională deosebită, a stârnit dușmănia unui coleg

medic, pe care îl bănuiește că ar fî fost interesat de îndepărtarea sa din

funcțiile ocupate, pentru a-i ocupa locul.

A arătat că acest medic pare a fî în

relații de rudenie cu procurorul care a instrumentat cauza privindu-l pe

petiționar în faza de urmărire penală și care a dispus trimiterea sa în

judecată, cei doi purtând același nume de familie, anume G.

A mai arătat că succesul său

profesional a creat situații care, preluate de media informatică locală, pot

influența conduita magistraților în ceea ce privește cauza sa, cu atât mai mult

cu cât

cererile sale repetate de liberare

provizorie sub control judiciar sunt respinse în mod nejustifîcat.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Curtea de Apel Craiova.

Din informarea transmisă de Curtea de

Apel Craiova rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect

judecarea petiționarului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă

continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanța fiind

sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr.

682/P/2012.

S-a mai precizat că petiționarul a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind menținută

succesiv de instanță, potrivit dispozițiilor art. 300

1

respectiv

art. 300

2

C. proc. pen., reținându-se că nu s-au modificat și nu au

încetat temeiurile analizate la luarea măsurii preventive. Arătându-se că

petiționarul a formulat o singură cerere de liberare provizorie sub control

judiciar, s-a evidențiat că aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

În

legătură cu motivele de strămutare indicate de petiționar,

informațiile transmise de Curtea de Apel Craiova au relevat că, din documentele

de interes public disponibile (declarații de avere sau de interese) nu s-a

putut stabili dacă între procurorul G.F., care a instrumentat dosarul

privindu-l pe petiționar în faza de urmărire penală și medicul G.D., care ocupă

în prezent funcția de șef al secției la locul de muncă al petiționarului,

există sau nu relații de rudenie.

Cererea de strămutare este

neîntemeiată.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

În

cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc.

pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise

situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea

cauzei.

În

cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea

instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale

a

judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La

acest control de imparțialitate, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În

acest sens, se constată că suspiciunile petentului în

sensul că imparțialitatea și obiectivitatea magistraților ar putea fi afectate,

nu sunt susținute de probe.

Calitățile profesionale deosebite ale

petiționarului, funcțiile deținute de acesta sau participarea sa la conferințe

internaționale, împrejurări de natură a stârni dușmănia unui coleg care ar fi

dorit îndepărtarea petiționarului, nu pot afecta în niciun mod desfășurarea

procesului penal în fața instanței de judecată, nefăcându-se dovada contrară,

iar relațiile de rudenie dintre procurorul care a instrumentat cauza în faza de

urmărire penală și a dispus trimiterea petiționarului în judecată și colegul

menționat sunt simple bănuieli ale petiționarului, neexistând dovezi în

sprijinul acestei legături de rudenie. Mai mult, chiar și în situația în care

s-ar fi probat legătura de rudenie dintre cei doi, aspectul este lipsit de

relevanță față de imparțialitatea și obiectivitatea instanței învestită cu

soluționarea cauzei.

Nici campania mediatică negativă nu

poate influența conduita magistraților în ceea ce privește cauza, cu atât mai

mult cu cât, contrar celor arătate de apărător, a reieșit că petiționarul a

formulat o singură cerere de liberare provizorie sub control judiciar, care a

fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind vorba despre cereri repetate de liberare

provizorie sub control judiciar.

În

cazul de față, Înalta Curte, în raport de împrejurările

concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

apreciază că temerile petiționarului nu sunt justificate, membrii instanței

fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau

de parțialitate.

Ca atare, neexistând motive temeinice

care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea

formulată de petiționarul A.D.N. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 18984/63/2012 al Tribunalului Dolj.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 4 martie

2013

.