ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1129/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3335 din

18 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 708/39/2011, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpatul A.L.

împotriva deciziei penale nr. 111 din 28 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

A casat, în

parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 125 din 1 iunie 2011 a

Tribunalului Botoșani:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., aplicată inculpatului A.L.,

în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art.

11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul

penal față de inculpatul A.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934.

În baza art.

33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și c) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de 215 alin. (1), (2), (4), (5) cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2)

C. pen., 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen. și cu pedeapsa de 3 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 561/2007 a Judecătoriei Rădăuți,

urmând ca inculpatul A.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen.

A făcut

aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A menținut

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON,

s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul A.L., aceasta

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

la data de 5 noiembrie 2012.

Pe această cale,

contestatorul a susținut că la termenul din 18 octombrie 2012, când s-a judecat

recursul, a fost lipsă de procedură cu părțile vătămate SC A.D. SRL Suceava și SC

V.R. SRL, constituite părți civile în cauză.

A mai susținut

că, la judecarea recursului, deși a fost prezent, nu a fost ascultat de instanță,

fiind încălcate astfel dispozițiile art. 385

14

alin. (1

1

)

C. proc. pen., având în vedere și faptul că nu a fost ascultat la instanța de apel.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 386 lit. a) și e) C. proc. pen.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul A.L., sub aspectul admisibilității în principiu,

Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor

urma.

Contestația în

anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori

de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele

de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică

a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației

în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși

instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a

dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate

cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor

privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală,

arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi

în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la

dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc.

pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva

hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar

în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea

temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității

în principiu.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f-1

1

), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent

nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul

a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată

prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această

cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura

efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză,

se constată că a fost promovată contestația în anulare, criticile formulate fiind

circumscrise prevederilor art. 386 lit. a) și e) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 lit. a) C. proc. pen., hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației

în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, or din datele

existente la dosar rezultă că la termenul de judecată din 18 octombrie 2012, când

s-a soluționat recursul, a existat o lipsă de procedură cu intimata parte civilă

SC V.R. SRL, nu și cu recurentul inculpat A.L., însă instanța de recurs a apreciat

procedura de citare ca fiind legal îndeplinită în cauză, în raport de cazurile de

casare invocate în susținerea căii de atac promovate de inculpat.

Astfel fiind,

criticile formulate de contestatorul A.L., în sensul că la termenul de judecată

din data de 18 octombrie 2012 a fost lipsă de procedură cu părțile civile SC A.D.

SRL Suceava și SC V.R. SRL, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 386 lit.

a) C. proc. pen.

Pe de altă parte,

referitor la susținerile încadrate în dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc.

pen., se reține că inculpatul A.L. a fost audiat la instant de fond, în apel a arătat

că nu dorește să dea o nouă declarație, înțelegând să le mențină pe cele date anterior,

iar în cauză nu s-a pronunțat o soluție de achitare, astfel încât nu era obligatorie

ascultarea acestuia de către instanța de recurs.

Astfel fiind,

contestația în anulare formulată de contestatorul A.L. apare ca fiind inadmisibilă,

nefîind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu

a acesteia.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul A.L. împotriva deciziei penale nr. 3335 din 18 octombrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 708/39/2011.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul A.L. împotriva deciziei penale

nr. 3335 din 18 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 708/39/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 1 aprilie 2013.