ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă

nr. 1017 din data de 24 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, în consecință, a

constatat calitatea pârâtului E.V. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost verificat la solicitarea Asociatiei

“Comunicare Sociala” din 19 octombrie 2006, acesta având funcția de primar al

comunei C., Județul Iasi.

Analizând înscrisurile

cauzei, Curtea a constatat că pârâtul a fost contactat și recrutat de către organele

de Securitate în anul 1989, pentru încadrarea informativă a unor elemente aflate

în baza de lucru pe linia problemei legionare și a fostelor partide burgheze domiciliate

pe raza comunei C.”, precum și pentru „cunoașterea unor situații ce ar putea crea

stări de lucruri necorespunzătoare în comuna C. și M.”, semnând angajamentul de

colaborare în data de 17 ianuarie 1989.

Susținerile pârâtului

privind furnizarea de informații în contextul unor cercetări penale sau a promisiunii

că astfel vor înceta anchete sau controale ce îl vizau pe acesta, precum și incidența

dispozițiilor legale exoneratoare, au fost apreciate pe de o parte ca nedovedite,

iar pe de altă parte ca irelevante în cauză.

Curtea a reținut că pârâtul

a furnizat informații cu privire la atitudinea ostilă a unor persoane față de conducerea

superioară de partid și de țară, nefiind relevante argumentele privind faptul că

ar fi furnizat doar informații de notorietate sau cu privire la trecutul și opiniile

legionare ale unei anumite persoane

A mai apreciat Curtea

că prin aducerea la cunoștința organelor de securitate a opiniilor referitoare la

politica economică și socială a statului totalitar a fost îngrădit dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute atât în Constituția României din

1965 (art. 28) cât și în Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice

(art. 19).

2.Recursul pârâtului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul E.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

pentru motive încadrate în art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. pentru a fi considerat colaborator al Securității,

deoarece legiuitorul a înțeles să atribuie această calitate doar acelor persoane

care au furnizat informații susceptibile de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanelor vizate de aceste informații, iar aspectele relatate

de acesta, fiind deja cunoscute de organele de Securitate nu mai erau susceptibile

de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate, întrucât

acest efect (al îngrădirii drepturilor și libertăților) se produsese deja la un

moment anterior, respectiv la data la care, organele de Securitate au luat cunoștință

pentru prima dată despre împrejurările respective.

Susține astfel că relatările

privind poziția ostilă pe care numitul B.P. o avea față de unele hotărâri ale conducerii

superioare de partid și de stat, privind faptul că acesta este vizitat și de alte

persoane, privind calitatea de fost legionar al acestuia, efectuate de pârât în

unica notă informativă adresată organelor de Securitate, nu au reprezentat o furnizare

de informații și nici nu au avut caracterul unor denunțuri, întrucât, prin intermediul

acestora nu au fost furnizate elemente noi necunoscute până atunci de organele de

Securitate.

II Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât cât și sub

toate aspectele în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte arată

că recursul nu este fondat.

Argumentele de fapt și

de drept relevante.

Potrivit art. 2 lit. b)

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de „colaborator

al Securității”.

Contrar susținerilor recurentului-pârât,

instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma

tuturor condițiilor prevăzute în textul legal menționat, expunând detaliat și convingător

motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta se încadrează

în ipoteza normei juridice menționate.

În mod corect prima instanță

nu a reținut susținerea pârâtului reluată ca motiv de recurs privind neîntrunirea

condițiilor prevăzute de norma citată datorită faptului că a furnizat doar informații

de notorietate sau cu privire la trecutul și opiniile legionare ale unei anumite

persoane, deoarece în sensul prevederilor normative ale art. 2 lit. b) O.U.G.

nr. 24/2008 informațiile trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În speță recurentul-pârât

a fost contactat și recrutat de către organele de Securitate, pentru încadrarea

informativa a unor elemente aflate în baza de lucru pe linia problemei legionare

și a fostelor partide burgheze domiciliate pe raza comunei C.”, precum și pentru

„cunoașterea unor situații ce ar putea crea stări de lucruri necorespunzătoare în

comunele C. și M.”, sens în care la 17 ianuarie 1989 a semnat angajamentul prin

care se obligă să culeagă și să furnizeze informații în mod sistematic organelor

de securitate despre orice persoană, faptă sau împrejurare de natura să aducă atingere

securității statului și să lezeze interesele statului roman.

Prin informațiile furnizate,

s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute

de art. 28 Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 Pactul Internațional

privind drepturile civile și politice.

Mai mult prin datele furnizate

în sensul că “în prezent acesta adopta o poziție ostilă față de unele hotărâri ale

conducerii superioare de partid și de stat din țara noastră”, a fost agravată situația

persoanei care avea deja dosar de urmărire informativă.

Astfel,

informația examinată „viza

încălcarea unor drepturi fundamentale” fiind aptă prin ea însăși să conducă cel

puțin la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 Declarația Universală a Drepturilor

Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute și să obțină

noi informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia, iar pentru constatarea

calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca

denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat, iar în speță această

condiție este îndeplinită.

adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței

atacate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sau art. 20 alin. (3) Legea

nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.V. împotriva sentinței

civile nr. 1017 din data de 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.