Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2012
admis

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4913/2012

HOTĂRÂRE
11.12.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4913/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 3613 din 09 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. 786/96/2009 a fost admisă acțiunea reclamantei SC I.G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC U. Asigurări SA, prin sucursala Târgu Mureș, și, în consecință: - A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.517.377,15 RON, reprezentând despăgubiri, cu dobânda legală aferentă sumei datorate, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, pe seama reclamantei; - A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC U. Asigurări SA, în contradictoriu, cu reclamanta-pârâtă reconvențională SC I.G.

SRL, pentru anularea contractului de asigurare încheiat la data de 30 iunie 2008, ca neîntemeiată; - A fost respinsă cererea de chemare în garanție, formulată de SC U. Asigurări SA împotriva chematului în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Harghita, ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta SC U. Asigurări SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 62.768,43 RON pe seama reclamantei SC I.G. SRL, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și contravaloarea expertizelor tehnice efectuate în cauză. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, între reclamanta SC I.G. SRL și SC U. Asigurare SA București s-a încheiat contractul de asigurare la data de 30 iunie 2008, iar primele de asigurare au fost achitate la zi până la producerea riscului asigurat.

Astfel, pârâta a achitat benevol suma 100.000 RON reclamantei și 42.791,85 RON transportatorului, cheltuieli pentru transponul utilajelor în Germania, în total 142.791,85 RON, refuzând plata celorlalte despăgubiri. Cât privește acțiunea reconvențională formulată de pârâtă, prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta, anularea contractului de asigurare invocându-se vicii de consimțământ, s-a constatat, din dovezile administrate în cauză, că nu rezultă faptul că societatea de asigurare a fost indusă în eroare.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta SC U. Asigurare SA București împotriva Inspectoratului pentru Situații de Urgență Harghita, instanța a reținut că susținerile pârâtei potrivit cărora chematul în garanție nu a verificat dacă reclamanta are mijloace de prevenire a incendiilor și a permis funcționarea unui amplasament care nu corespunde din punct de vedere al normelor PSI, au fost înlăturate de instanță pe considerentul că chematul în garanție, ca și autoritate de stat care își exercită competența pentru apărarea împotriva incendiilor, a autorizat funcționarea reclamantei din punct de vedere PSI conform Legii nr. 370/2002, în procedura simplificată, în baza declarației pe propria răspundere a solicitantului, procedură care nu implică verificării la sediul reclamantei, deoarece activitatea se desfășura într-o construcție existentă înainte de 1990. Împotriva acestei sentinței a formulat apel pârâta SC U. Asigurare SA București, criticând soluția pentru nelelgalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 a admis apelul formulat de SC U. Asigurare SA București a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 1.310.538,14 RON, reprezentând despăgubiri cu dobânda legală aferentă, potrivit art. 3 din O.G.nr. 9/2000, calculată începând de la data producerii riscului asigurat și până la plata efectivă, în favoarea reclamantei. A obligat pârâta Ia plata către reclamantă a sumei de 50.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor. A dispus restituirea către apelantă de către Biroul Local de Expertize Mureș a sumei de 1.500 RON reprezentând avans expertiză.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat reclamantei, prin producerea riscului asigurat, suma de 217.259,84 RON reprezentând valoarea de înlocuire a acoperișurilor și suma de 1.093.278,30 RON reprezentând valoarea bunurilor afectate de incendiu așa cum au fost expertizate de expertul C.B. Această decizie a fost completată, prin decizia nr. 31/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a dispus admiterea cererii de completare a deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 formulată de SC U. Asigurare SA București și obligarea intimatelor SC I.G. SRL, prin administrator judiciar G.M.C.

SPRL, și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita la plata sumei de 1.404 RON către apelantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Împotriva deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC I.G. SRL, prin administrator judiciar G.M.C. SPRL, iar prin motivele de recurs a făcut o amplă descriere a situației de fapt, indicând instanței de recurs, motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă acestea nu au fost dezvoltate astfel cum prevăd dispozițiile legale. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege. În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. În acest context, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I.G. SRL, prin administrator judiciar G.M.C. SPRL. Împotriva deciziei nr. 31/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs chematul în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel, prin decizia de completare, a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligând chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată din apel, alături de intimata-reclamantă SC I.G. SRL, urmare a admiterii apelului pârâtei SC U. Asigurare SA. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul chematului în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita să fie admis, pentru următoarele considerente: Reglementarea cheltuielilor de judecată pe care o parte, sau părțile le avansează pentru derularea litigiului dedus judecății face obiectul Capitolului IV, Secțiunea a IV-a Cheltuielile de judecată din C. proc.

civ. Fundamentul pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 274 C. proc. civ. În speța de față, se constată că Curtea de Apel Târgu Mureș a aplicat în mod greșit dispozițiile legale mai sus-evocate, având în vedere că această instanță, prin decizia civilă nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 a admis apelul formulat de pârâta SC U. Asigurare SA București și a schimbat în parte hotărârea apelată, iar prin decizia nr. 31/A din 26 martie 2012, aceeași instanță, a dispus completarea deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 și obligarea intimatelor SC I.G. SRL, prin administrator judiciar G.M.C. SPRL și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita la plata sumei de 1.404 RON, către apelantă, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

În acest context, raționamentul instanței de apel este greșit, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul juridic al cheltuielilor de judecată, îl constituie culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, or în raport, de soluțiile pronunțate în cele două faze procesuale și față de împrejurarea că cererea formulată de SC U. Asigurări SA împotriva chematului în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita a fost respinsă, se constată că această parte nu se identifică cu partea căzută în pretenții, respectiv cu reclamanta SC I.G. SRL, pentru a fi obligată să suporte cheltuielile de judecată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I.G.

SRL, prin administrator judiciar G.M.C. SPRL, împotriva deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011, iar în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de chematul în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita, cu consecința modificării în parte a deciziei 31/A din 26 martie 2012, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a acesteia la plata sumei de 1.404 RON cheltuieli de judecată fond.

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I.G. SRL, prin administrator judiciar G.M.C. SPRL, împotriva deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de chematul în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita împotriva deciziei nr. 31/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligarea acestuia de la plata sumei de 1.404 RON cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7529/2013
rea probei cu expertiza tehnică prin care va putea contesta expertiza extrajudiciară, dar această probă a fost respinsă de instanță. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și, pe fondul cauzei, anularea Deciziei nr. 60665
ÎCCJ 2015-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2015
a constatat că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat despăgubiri pentru o perioadă de 13 luni, astfel că, în condițiile în care se ia ca bază de calcul suma de 5.175,70 lei/lună, s-a reținut că reclamantei i se cuvin pentru peri
ÎCCJ 2010-04-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1431/2010
a fost obligată la plata sumei de 222.485 Ron cu titlul de despăgubiri rezultate din producerea riscului asigurat. Această sumă reprezintă valoarea calculată de către expert, de 312.485 Ron din care a fost scăzută suma de 90.000 Ron achitat
ÎCCJ 2010-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 132 din 28 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins cer
ÎCCJ 2012-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3098/2012
de la considerente care sunt contrare scopului contractului de asigurare, iar stabilirea răspunderii contractuale a pârâtei pe calea unui proces și trecerea timpului au condus la devalorizarea pieselor rămase neavariate, iar scăderea valori
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă