ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4913/2012

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 3613 din 09 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul

nr. 786/96/2009 a fost admisă acțiunea reclamantei SC I.G. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC U. Asigurări SA, prin sucursala Târgu Mureș, și, în

consecință:

- A fost obligată pârâta la plata

sumei de 1.517.377,15 RON, reprezentând despăgubiri, cu dobânda legală aferentă

sumei datorate, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, pe seama

reclamantei;

- A fost respinsă acțiunea reconvențională

formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC U. Asigurări SA, în contradictoriu,

cu reclamanta-pârâtă reconvențională SC I.G. SRL, pentru anularea contractului de

asigurare încheiat la data de 30 iunie 2008, ca neîntemeiată;

- A fost respinsă cererea de chemare în

garanție, formulată de SC U. Asigurări SA împotriva chematului în garanție Inspectoratul

pentru Situații de Urgență al județului Harghita, ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta SC U. Asigurări

SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 62.768,43 RON pe seama reclamantei

SC I.G. SRL, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar

și contravaloarea expertizelor tehnice efectuate în cauză.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut

că, între reclamanta SC I.G. SRL și SC U. Asigurare SA București s-a încheiat contractul

de asigurare la data de 30 iunie 2008, iar primele de asigurare au fost achitate

la zi până la producerea riscului asigurat.

Astfel, pârâta a achitat benevol suma 100.000

RON reclamantei și 42.791,85 RON transportatorului, cheltuieli pentru transponul

utilajelor în Germania, în total 142.791,85 RON, refuzând plata celorlalte despăgubiri.

Cât privește acțiunea reconvențională formulată

de pârâtă, prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta, anularea

contractului de asigurare invocându-se vicii de consimțământ, s-a constatat, din

dovezile administrate în cauză, că nu rezultă faptul că societatea de asigurare

a fost indusă în eroare.

În ceea ce privește cererea de chemare

în garanție, formulată de pârâta SC U. Asigurare SA București împotriva Inspectoratului

pentru Situații de Urgență Harghita, instanța a reținut că susținerile pârâtei potrivit

cărora chematul în garanție nu a verificat dacă reclamanta are mijloace de prevenire

a incendiilor și a permis funcționarea unui amplasament care nu corespunde din punct

de vedere al normelor PSI, au fost înlăturate de instanță pe considerentul că chematul

în garanție, ca și autoritate de stat care își exercită competența pentru apărarea

împotriva incendiilor, a autorizat funcționarea reclamantei din punct de vedere

PSI conform Legii nr. 370/2002, în procedura simplificată, în baza declarației pe

propria răspundere a solicitantului, procedură care nu implică verificării la sediul

reclamantei, deoarece activitatea se desfășura într-o construcție existentă înainte

de 1990.

Împotriva acestei sentinței a formulat

apel pârâta SC U. Asigurare SA București, criticând soluția pentru nelelgalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 83/2A

din 21 decembrie 2011 a admis apelul formulat de SC U. Asigurare SA București a

schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei

de 1.310.538,14 RON, reprezentând despăgubiri cu dobânda legală aferentă, potrivit

art. 3 din O.G.nr. 9/2000, calculată începând de la data producerii riscului asigurat

și până la plata efectivă, în favoarea reclamantei.

A obligat pârâta Ia plata către reclamantă

a sumei de 50.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor.

A dispus restituirea către apelantă de

către Biroul Local de Expertize Mureș a sumei de 1.500 RON reprezentând avans expertiză.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a avut în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat reclamantei, prin producerea

riscului asigurat, suma de 217.259,84 RON reprezentând valoarea de înlocuire a acoperișurilor

și suma de 1.093.278,30 RON reprezentând valoarea bunurilor afectate de incendiu

așa cum au fost expertizate de expertul C.B.

Această decizie a fost completată, prin

decizia nr. 31/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a dispus admiterea cererii de

completare a deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 formulată de SC U.

Asigurare SA București și obligarea intimatelor SC I.G. SRL, prin administrator

judiciar G.M.C. SPRL, și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita la plata

sumei de 1.404 RON către apelantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 83/2A din

21 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC I.G. SRL,

prin administrator judiciar G.M.C. SPRL, iar prin motivele de recurs a făcut o amplă

descriere a situației de fapt, indicând instanței de recurs, motivele de nelegalitate

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă acestea nu au fost

dezvoltate astfel cum prevăd dispozițiile legale.

La termenul de dezbateri în fond,

Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor

art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul

I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită

numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302

1

C.

proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea

de recurs.

Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a

stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității

dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă

și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de recurs se constată

că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul

din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., vizează aspecte ce

țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

În acest context, Înalta Curte va constata

nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I.G. SRL, prin administrator judiciar

G.M.C. SPRL.

Împotriva deciziei nr. 31/A din 26 martie

2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs chematul în garanție Inspectoratul

pentru Situații de Urgență Harghita, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate.

Critica adusă deciziei atacate se referă

în esență la faptul că, instanța de apel, prin decizia de completare, a aplicat

greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligând chemata în garanție la plata

cheltuielilor de judecată din apel, alături de intimata-reclamantă SC I.G. SRL,

urmare a admiterii apelului pârâtei SC U. Asigurare SA.

Analizând critica adusă deciziei atacate

în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este

fondată, urmând ca recursul chematului în garanție Inspectoratul pentru

Situații de Urgență Harghita să fie admis, pentru următoarele considerente:

Reglementarea cheltuielilor de judecată

pe care o parte, sau părțile le avansează pentru derularea litigiului dedus judecății

face obiectul Capitolului IV, Secțiunea a IV-a Cheltuielile de judecată din C.

proc. civ.

Fundamentul pentru plata cheltuielilor

de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, așa

cum rezultă din dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

În speța de față, se constată că Curtea

de Apel Târgu Mureș a aplicat în mod greșit dispozițiile legale mai sus-evocate,

având în vedere că această instanță, prin decizia civilă nr. 83/2A din 21 decembrie

2011 a admis apelul formulat de pârâta SC U. Asigurare SA București și a schimbat

în parte hotărârea apelată, iar prin decizia nr. 31/A din 26 martie 2012, aceeași

instanță, a dispus completarea deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 și

obligarea intimatelor SC I.G. SRL,

prin administrator judiciar G.M.C. SPRL și Inspectoratul pentru Situații de

Urgență Harghita la plata sumei de 1.404 RON, către apelantă, reprezentând cheltuieli

de judecată efectuate în apel.

În

acest context, raționamentul instanței de apel este greșit,

întrucât, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul juridic

al cheltuielilor de judecată, îl constituie culpa procesuală a părții care a căzut

în pretenții, or în raport, de soluțiile pronunțate în cele două faze procesuale

și față de împrejurarea că cererea formulată de SC U. Asigurări SA împotriva chematului

în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita a fost respinsă, se

constată că această parte nu se identifică cu partea căzută în pretenții, respectiv

cu reclamanta SC I.G. SRL, pentru a fi obligată să suporte cheltuielile de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I.G. SRL, prin

administrator judiciar G.M.C. SPRL, împotriva deciziei civile nr. 83/2A din 21 decembrie

2011, iar în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat

de chematul în garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita, cu consecința

modificării în parte a deciziei 31/A din 26 martie 2012, în sensul înlăturării dispoziției

de obligare a acesteia la plata sumei de 1.404 RON cheltuieli de judecată fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat

de reclamanta SC I.G. SRL, prin administrator judiciar G.M.C. SPRL, împotriva deciziei

civile nr. 83/2A din 21 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de chematul în

garanție Inspectoratul pentru Situații de Urgență Harghita împotriva deciziei

nr. 31/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că

înlătură obligarea acestuia de la plata sumei de 1.404 RON cheltuieli de judecată.

Menține

restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.