ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 7715 din 26 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 14778/2004, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe Vechi și a dispus evacuarea pârâților C.C. și C.L. din imobilul situat în București, precum și obligarea la plata sumei de 5.343.500 rol cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-a reținut că între reclamantă, în calitate de proprietar și pârâți, în calitate de chiriași s- a încheiat un contract de închiriere cu privire la apartamentul, situat în imobilul din București, pe o perioadă de 1 an, începând cu 1 octombrie 2002 până la 1 octombrie 2003, contract ce nu a fost reînnoit prin convenția părților, dar chiriașii au rămas în folosința imobilului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-i împiedice, închirierea considerându-se, conform art. 1437 și 1452 C. civ., reînnoită prin tacita relocațiune. În ce privește termenul de preaviz, s-a reținut că acesta a fost acoperit de timpul necesar soluționării litigiului, astfel că pârâții ocupă spațiul fără a deține un titlu, motiv pentru care s-a admis acțiunea, iar în temeiul art. 274 C. proc.

civ. au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței au declarat apel pârâții C.C. și C.L. iar Municipiul București prin Primarul General a formulat cerere de intervenție în interesul apelanților pârâți. Prin decizia civilă nr. 481/A din 23 aprilie 2007pronunțată în dosarul nr. 3196/3/2006, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâților C.C. și C.L. și ca nefondată, cererea de intervenție formulată de Municipiul București, reținându-se că în mod corect prima instanță a reținut situația de fapt și a admis acțiunea în evacuare. Împotriva deciziei au formulat recurs pârâții C.C. și C.L., pentru motivele pe larg expuse în memoriul atașat la dosarul cauzei, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă a formulat recurs pârâtul C.C., arătând că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a ținut cont de lipsa titlului de proprietate al intimatei-reclamante Parohia Sf. Gheorghe Vechi din București asupra terenului și imobilului în cauză; că s-a ignorat lipsa calității de reprezentant și lipsa calității de exercițiu a aceleiași intimate-reclamante; că nu s-a ținut cont de prematuritatea cererii de repunere pe rol formulată de intimata-reclamantă, raportat la măsura luată de instanță prin încheierea din 25 iunie 2008, de suspendare a judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 183 C. proc.

civ.; că au fost încălcate principii fundamentale ale cadrului procesual, respectiv, oralitatea, "contradictorialitatea, lipsa de apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea armelor, nesocotire art. 6 C.E.D.O.; că nu s-a ținut de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9830 din 15 noiembrie 2002 (definitivă și revocabilă prin decizia civilă nr. 565/A din 18 martie 2003 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă) și a sentinței civile nr. 4204 din 11 mai 2009 (definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1582 din 06 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV a civilă; că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură invocate, respectiv, excepția lipsei de calitate procesuală activă, excepția lipsei de exercițiu a drepturilor procesuale, excepția lipsei calității de reprezentare procesuală, excepția lipsei de interes, excepția puterii de lucru judecat.

Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, decizia civilă nr. 864/R din 02 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, împotriva căreia recurentul-reclamant a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 481/A din 23 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. 3196/3/2006 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Potrivit considerentelor anterior expuse, hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva deciziei nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curții de Apel București - secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013