ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele

:

Prin sentința civilă nr. 7715 din 26

septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 14778/2004, Judecătoria Sectorului 3

București

a admis cererea

formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe Vechi și a dispus evacuarea

pârâților C.C. și C.L. din imobilul situat în București, precum și obligarea la

plata sumei de 5.343.500 rol cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, în

sinteză, s-a reținut că între

reclamantă, în

calitate de proprietar și pârâți, în calitate de chiriași s-

a încheiat

un contract de închiriere cu privire la apartamentul, situat în imobilul din

București, pe o perioadă de 1 an, începând cu 1 octombrie 2002 până la 1

octombrie 2003, contract ce nu a fost reînnoit prin convenția părților, dar

chiriașii au rămas în folosința imobilului după expirarea termenului

contractual și fără ca locatorul să-i împiedice, închirierea considerându-se,

conform art. 1437 și 1452 C. civ., reînnoită prin tacita relocațiune.

În ce privește termenul de preaviz,

s-a reținut că acesta a fost acoperit de timpul necesar soluționării

litigiului, astfel că pârâții ocupă spațiul fără a deține un titlu, motiv

pentru care s-a admis

acțiunea, iar în

temeiul art. 274 C. proc. civ. au fost obligați

pârâții la cheltuieli de

judecată.

Împotriva sentinței au declarat apel

pârâții C.C. și C.L. iar Municipiul București prin Primarul General a formulat

cerere de intervenție în interesul apelanților pârâți.

Prin decizia civilă nr. 481/A din 23

aprilie 2007pronunțată în

dosarul nr. 3196/3/2006,

Tribunalul București Secția a IV-a Civilă

a

respins, ca nefondat, apelul pârâților C.C. și C.L. și ca

nefondată, cererea de intervenție formulată de Municipiul București,

reținându-se că în mod corect prima instanță a reținut situația de fapt și a

admis acțiunea în evacuare.

Împotriva deciziei au formulat recurs

pârâții C.C. și C.L.,

pentru motivele pe larg expuse în memoriul atașat la dosarul cauzei, care a

fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 864/R din 2 mai 2012 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 864/R

din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă a formulat

recurs pârâtul C.C.,

arătând

că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a ținut cont de lipsa titlului

de proprietate al intimatei-reclamante Parohia Sf. Gheorghe Vechi din București

asupra terenului și imobilului în cauză; că s-a ignorat lipsa calității de

reprezentant și lipsa calității de exercițiu a aceleiași intimate-reclamante;

că nu s-a ținut cont de prematuritatea cererii de

repunere pe rol formulată de intimata-reclamantă, raportat la măsura

luată

de instanță prin încheierea din 25 iunie 2008, de suspendare a judecării cauzei

în temeiul dispozițiilor art. 183 C. proc. civ.; că au fost încălcate principii

fundamentale ale cadrului procesual, respectiv, oralitatea, "contradictorialitatea,

lipsa de

apărare, dreptul la un proces

echitabil, egalitatea armelor, nesocotire

art. 6 C.E.D.O.; că nu s-a

ținut de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9830 din 15

noiembrie 2002 (definitivă și revocabilă prin

decizia

civilă nr. 565/A din 18 martie 2003 a Tribunalului București, secția a

IV-a

civilă) și a sentinței civile nr. 4204 din 11 mai 2009 (definitivă și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 1582 din 06 octombrie 2006 a Tribunalului

București, secția a IV a civilă; că instanța nu s-a pronunțat asupra

excepțiilor de procedură invocate, respectiv, excepția lipsei de calitate

procesuală activă, excepția lipsei de exercițiu a drepturilor procesuale,

excepția lipsei calității de reprezentare procesuală, excepția lipsei de

interes, excepția puterii de lucru judecat.

Examinând recursul în raport de

excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său

peremptoriu, înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Căile de atac reprezintă mijloace sau

remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor

fundamentale.

Rezultă că

împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care

nu

se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura

orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de

atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile

prevăzute de lege, hotărârile

altor organe jurisdicționale sunt supuse

recursului", iar potrivit art.

377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date

în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin coroborarea

textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o

asemenea hotărâre nefiind

susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi

de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, decizia civilă nr. 864/R din

02 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, împotriva căreia

recurentul-reclamant a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie

prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 481/A

din 23 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. 3196/3/2006 de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă.

Potrivit considerentelor anterior

expuse, hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, iar recursul

declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâtul C.C. împotriva deciziei nr. 864/R din 2 mai 2012 a Curții

de Apel București - secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 februarie 2013