ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3308/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9960/3/2008, la 10 martie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții S.C. și S.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primarul general și SC A. SA, obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 300.000 euro, echivalentul a 1.050.000 RON, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în București, b-dul D., sector 2, pentru evicțiune totală, restituirea prețului actualizat la nivelul ratei inflației, precum și plata sumei de 70.000 lei noi reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin lucrări necesare și utile, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 451 din 30 martie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC A. SA, Municipiul București, prin primarul general și Ministerul Finanțelor Publice, și a respins, pe cale de consecință, cererea principală în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a admis în parte cererea principală și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 1.022.284 RON, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în București, b-dul D., sector 2, precum și la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de expertiză și onorariu de avocat.

Prin Decizia nr. 534/A din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat apelantul la 1.200 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, reținând următoarele: Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, hotărârea apelată a fost comunicată Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la data de 16 iulie 2009, conform dovezii aflate la dosar fond, astfel că termenul de apel se împlinea la 1 august 2009, într-o zi de sâmbătă, fiind prorogat până luni, 3 august 2009. S-a conchis, că apelul declarat la 4 august 2009 este tardiv formulat și că nu se poate lua în considerare adresa depusă de apelant la data de 20 octombrie 2009 emisă de Oficiul poștal București 37, prin care se confirma că cererea de apel ar fi fost "expediată către Tribunalul București cu recomandată în data de 31 iulie 2009", întrucât la dosarul cauzei nu este depus niciun plic, ceea ce înseamnă că apelul nu a fost expediat prin poștă, iar, pe de altă parte, nu există posibilitatea verificării conținutului corespondenței efectuate în data de 31 iulie 2009, pentru a se stabili dacă este vorba despre apelul ce se susține că a fost expediat în prezentul dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-pârât a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a respins apelul declarat de acesta ca tardiv, în condițiile în care a depus la dosarul cauzei dovada expedierii prin poștă a apelului formulat la 31 iulie 2009, respectiv Adresa nr. 2316 din 15 octombrie 2009 emisă de Compania Națională Poșta Română,pe care instanța nu a luat-o, greșit, în considerare, cu motivarea că la dosarul cauzei nu există niciun plic. Or, simpla inexistență a plicului la dosarul cauzei nu echivalează cu neexpedierea acestui apel prin poștă, în condițiile în care s-a făcut dovada depunerii acestuia în termenul legal de declarare a apelului, la 31 iulie 2009, prin poștă.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul recurentului-pârât, consilier juridic C.V. a susținut că înțelege să invoce un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necomunicarea hotărârii primei instanțe la sediul procesual ales, astfel cum a fost indicat la dosarul primei instanțe. Criticile formulate de către recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de către instanță, în condițiile art. 306 (3) C. proc.

civ., astfel că excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți, este nefondată, și, examinând decizia recurată în limitele acestui motiv de recurs, se constată următoarele: Deși nu a indicat expres, prin motivele de recurs formulate în termen, recurentul-pârât, arătând că "în mod greșit instanța de apel a respins ca tardiv apelul declarat de acesta" față de actele depuse la dosar prin care a făcut dovada expedierii prin poștă a apelului, invocă nelegalitatea deciziei recurate în raport de prevederile art. 104 și art. 284 (1) C. proc. civ. Potrivit art. 104 C. proc.

civ., "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". În speță, recurentul-pârât nu a făcut dovada predării recomandat, la oficiul poștal, a cererii de apel, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin Adresa nr. 2316 din 15 octombrie 2009 emisă de Oficiul poștal București 37, nu s-a făcut dovada că prin Recomandata nr. 91 din 31 iulie 2009 s-a expediat, către Tribunalul București, cererea de apel formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Mai mult, la dosarul cauzei nu există plicul cu care ar fi fost expediată cererea de apel. Prin urmare, cu respectarea dispozițiilor art. 104 C. proc.

civ., instanța de apel a constatat corect că nu poate reține că apelul ar fi fost expediat prin poștă la 31 iulie 2009, astfel că, legal, s-a constatat că apelul declarat la 4 august 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 (1) C. proc. civ., este tardiv. În ceea ce privește susținerea reprezentantei recurentului-pârât, cu ocazia dezbaterilor, în sensul că înțelege să invoce un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necomunicarea hotărârii primei instanțe la sediul procesual ales, astfel cum a fost indicat la dosarul primei instanțe, se constată următoarele: Potrivit art. 306(2) C. proc.

civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părților, iar potrivit alin. (1) al aceluiași text de lege "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2)" . Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că motivele de ordine publică pot fi ridicate oricând de către părți sau instanță, din oficiu, deci și după expirarea termenului de motivare a recursului, iar aceasta din urmă este obligată să le analizeze, după punerea lor în dezbaterea părților. Excepția necomunicării sentinței apelate la domiciliul procesual ales, ca act procesual, reprezintă o nulitate relativă în sensul art. 105 (2) C. proc.

civ., și nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, în termenul prevăzut de art. 108 (3) C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, alegerea de domiciliu se face potrivit art. 93 C. proc. civ. În speță, calitatea de pârâți au avut atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar, potrivit adresei de la dosar fond, alegerea sediului procesual s-a făcut de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, în calitate de parte și nu de reprezentant al pârâtului Statul Român. Prin urmare, recurentul-pârât nu se poate prevala de prevederile art. 88 (2) C. proc. civ., privind nulitatea comunicării sentinței apelate, determinată de faptul că aceasta nu s-ar fi făcut la domiciliul ales, în condițiile art. 88 (1) pct. 4 C. proc.

civ., deoarece pârâtul nu și-a ales în cursul judecății în primă instanță un domiciliu procesual, la care să fie citat și unde să i se fi comunicat toate actele de procedură, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nulitatea invocată, în măsura în care recurentul-pârât și-ar fi ales un domiciliu procesual, iar hotărârea apelată nu ar fi fost comunicată la acesta, este relativă și nu putea fi invocată peste termenul de motivare a recursului. Pentru considerentele expuse, instanța va respinge excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți și, potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți. Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Deciziei nr. 534 A din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010. Procesat de GGC - NN