ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5011/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5011/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând
asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 21 februarie 2011,
contestatorul G.A.O.G. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a
Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței anularea deciziei de recalculare,
menținerea deciziei de calculare inițială a pensiei în baza Legii nr. 164/2001,
obligarea paratei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită
conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de
la data de 01 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a pensiei inițiale,
obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând
diferența dintre cele două decizii, calculată până la plata efectivă a pensiei
inițiale, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civila nr. 3592 din 19 mai 2011 a fost admisa
excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Gorj, fiind declinată
competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a
VlII-a, motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr.
19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
Cauza
a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București - secția a VlII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale la data de 03 august 2011.
Prin
sentința civilă nr. 7982 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul
București secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis
excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale, invocată, din oficiu, de instanță și s-a dispus
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
S-a constatat conflictul negativ de competență și a dispus
înaintarea la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea
conflictului.
S-a
reținut că obiectul prezentei contestații este decizia de recalculare emisă de
Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în temeiul Legii nr. 119/2010
din 30 iunie 2010.
Potrivit
art. 156 din Legea nr. 19/2000 "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtul."
În
conformitate cu acest text de lege contestațiile împotriva deciziilor de pensii
emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului
Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența instanței de la
sediul pârâtului adică al Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului
Administrației și Internelor și S.R.I. Întrucât aceste case de pensii erau
structuri în cadrul ministerelor sau S.R.I. și prin interpretarea coroborată a
dispozițiilor din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 179/2004,
competența aparținea Tribunalului București.
La
data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare noua lege privind sistemul unitar
de pensii publice, Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000, iar în
materie de competență a reglementat prin art. 154 următoarele: „ (1) Cererile
îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva
caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Contestația
care face obiectul cauzei de fata a fost formulată la data de
07 martie 2011, la instanța de la domiciliul
reclamantului pensionar, după intrarea în
vigoare a Legii nr. 263/2010
și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de
la sediul pârâtului, cu motivarea că Legea nr. 119/2010 face trimitere la
procedura prevăzuta de Legea nr. 19/2000.
Întrucât
normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare iar Legea nr. 19/2000 și
Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură,
raportate la Codul de procedură civilă, tribunalul a apreciat că trebuie
aplicate dispozițiile în materie de competență din legea noua.
Scopul
legiuitorului la redactarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 în luna iunie 2010
(când era în vigoare Legea nr. 19/2000), a fost acela de a institui o normă de
trimitere, în sensul ca procedura în materia noilor decizii de pensie
întemeiate pe Legea nr. 119/2010 să fie aceeași cu cea din materia pensiilor
contributive, reglementată la acel moment de Legea nr. 19/2000.
Or,
întrucât aceasta lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, fără
îndoială, că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte
scopul urmărit de legiuitor, și anume, acela de a aplica aceeași procedură în
privința
tuturor deciziilor de pensionare,
principiu care de altfel a stat și la baza redactării
Legii nr. 263/2011
privind sistemul unitar de pensii publice.
O
lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea
stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată
aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuând
respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
Înalta
Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța
regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj, pentru
următoarele considerente:
Prealabil
pronunțării regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru
accelerarea soluționării proceselor - Codul de procedură civilă a suferit
numeroase modificări – art. 159
1
C. proc. civ. a suferit modificări,
în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al excepției de
necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca
necompetența și până la ce moment al procesului.
Astfel,
necompetența de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă -
poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la
prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea
dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi
invocată doar de pârât prin întâmpinare sau când nu este obligatorie, cel mai
târziu la prima zi de înfățișare.
Art.
159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în forma astfel cum a fost modificată de
Legea nr. 202/2010, arată în ce situație competența teritorială este exclusivă,
atunci când părțile nu o pot înlătura, în raport de art. 19 C. proc. civ., când
părțile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de o altă
instanță decât acea care, potrivit legii, are competență teritorială, afară de
cazurile prevăzute de la art.
13-16
din același cod, ceea ce înseamnă că părțile nu pot înlătura competența
teritorială în litigiile privitoare la bunuri, în cazurile anume prevăzute de
lege, în egală măsură este de ordine publică și competența teritorială
stabilită prin legi speciale.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o
cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de recalculare,
menținerea deciziei de calculare inițială a pensiei in baza Legii nr. 164/2001,
obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită
conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de
la data de 01 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a pensiei inițiale, cu
obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând
diferența dintre cele două decizii, calculată până la plata efectivă a pensiei
inițiale.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au
abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010
în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare
s-a solicitat.
Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000,
în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare
a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii
(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului
Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă
sunt de imediată aplicare, iar legea nr. 19/2000 și legea nr. 263/2010 sunt
legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același
act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a
impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de
procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel,
având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de
domiciliul reclamantului, care se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform
înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Gorj la fila 10 (copia actului de
identitate), înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine
Tribunalului Dolj.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând
și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte stabilește
competența de soluționare a cauzei la Tribunalului Gorj, căreia i se va trimite
dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2012