ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5432/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5432/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Prin Decizia nr. 1334
din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a
respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.G.D. împotriva Încheierii
din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, cu motivarea
că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/2002 nu are legătură cu
litigiul privind proprietatea dedus judecății.
Împotriva acestei
decizii S.G.D. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cerere de
revizuire, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii lui
de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 329/R din 23 februarie 2010,
a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, pe motiv că, prin decizia
atacată cu revizuire nu a fost evocat fondul cauzei, ceea ce face să nu fie
incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei
decizii, revizuentul S.G.D. a declarat recurs înregistrat la Înalta Curte de
Casație și Justiție la data de 11 martie 2010.
Excepția
admisibilității recursului pusă în discuție, din oficiu, la acest termen,
urmează să fie admisă pentru considerentele care urmează.
Dispozitivul Deciziei
civile nr. 329/R din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a
IV-a civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire
formulată de S.G.D., cuprinde mențiunea expresă „irevocabilă".
În raport de această
mențiune și având în vedere dispozițiile exprese ale art. 299 alin. (1) C.
proc. civ., care reglementează obiectul recursului, respectiv hotărârile fără
drept de apel, cele date în apel și, în condițiile prevăzute de lege,
hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, Înalta Curte constată ca
hotărârea atacată nu poate fi încadrată în nici una din ipotezele prescrise de
lege (fiind ea însăși o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs).
Este necesară,
așadar, îndeplinirea condiției de admisibilitate prescrisă de norma procedurală
sus-menționată, constând, în principal, în identificarea categoriei de hotărâri
judecătorești determinată de lege, susceptibilă de a fi supusă controlului
judiciar în calea de atac promovată.
În situația concretă
dedusă judecății în care hotărârea atacată nu intră în categoria celor
prescrise de lege, cererea care materializează în sine exercitarea unei căi
extraordinare de atac, în alte condiții decât cele legale, va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Recunoașterea unei
căi de atac în alte condiții decât cele prescrise de norma legală procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului
constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, ceea ce
înseamnă, în egală măsură, un alt aspect de inadmisibilitate.
Pentru aceste
considerente de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 312
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat în cauză.
Conform art. 274
alin. (3) C. proc. civ., obligă pe recurentul revizuent la plata sumei de 500
RON cheltuieli de judecată, față de intimata SC L.H. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.G.D. împotriva Deciziei civile
nr. 329/R din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Obligă pe recurentul
revizuent la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, conform art. 274
alin. (3) C. proc. civ., față de intimata SC L.H. SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 octombrie 2010.
Procesat de GGC - DG