ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5510/2010

Asupra contestației în anulare, constată: La data de 29 ianuarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală contestația în anulare formulată de SC R.D. SA împotriva deciziei civile nr. 1543 din 13 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cerere, contestatoarea a criticat decizia din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: 1. Dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Hotărârea prin care au fost respinse criticile contestatoare recurente privitoare la încălcarea normelor de competență de către instanța de apel este rezultatul unei greșeli materiale.

Sub acest aspect, pentru a se respinge recursul s-a reținut ca nu s-a probat înființarea secțiilor specializate și desemnarea unor judecători specializați în cadrul instanțelor din București anterior deciziei de casare, pronunțată într-un prim ciclu procesual de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a reținut natura comercială a pricinii și s-a dispus ca acesta să fie soluționată de secția de contencios a tribunalului. În realitate, această stare de fapt rezultă chiar din înscrisurile aflate la dosarul instanței de apel și din încheierile de ședință pronunțate în cursul judecării apelului, astfel încât numai urmare a unei greșeli materiale instanța a respins recursul. 2. Admițând în parte recursul, instanța a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare.

- în cursul dezbaterilor, reprezentanții contestatoarei SC R.D. SA au invocat nulitatea hotărârii apelate pentru încălcarea normelor de ordine publică privind organizarea judecătorească, referitoare la regula repartizării cauzelor la complete sau secții specializate. Sub acest aspect, instanța de recurs avea obligația de a se pronunța și cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ca urmare a învestirii sale cu acest incident procedural. Din considerentele deciziei nu rezultă însă că acest aspect a fost analizat și înlăturat. La data de 28 ianuarie 2010, contestatoarea a completat motivele contestației în anulare, sub aspectul neanalizării unor motive de recurs, după cum urmează: - prin memoriul de recurs promovat de SC R.D.

SA, prin av. dr. M.C., se invocă, printre altele: O altă eroare de judecată constă în încălcarea prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. care dispune că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, având totodată posibilitatea să invoce chiar din oficiu motivele de ordine publică. În considerentele deciziei apelate se arată că aplicarea în litera lor a dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. ar conduce la afectarea în mod grav a unor drepturi fundamentale ale reclamantei, prevăzute la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și anume dreptul de acces la instanță și dreptul la un proces echitabil.

Într-un alt pasaj al considerentelor deciziei recurate se reține că dacă s-ar proceda la analizarea apelului exclusiv în raport de criticile formulate și de conținutul hotărârii pronunțate atunci, teoretic, ar exista posibilitatea ca instanța de apel să aibă o opinie diferită de cea a primei instanțe, cu consecința schimbării soluției. - Prin memoriul de recurs semnat de av. C.P. se invocă, printre altele, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. învederându-se că decizia apelată s-a pronunțat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. În considerentele deciziei civile contestate nu a fost analizat nici motivul de recurs privind nerespectarea dispozițiilor date prin decizia de casare privind competența secției comerciale a Curții de Apel București de a soluționa acest litigiu care a fost considerat de natură comercială și trimis spre judecată în apel secției comerciale a acestei Curți.

Intimatele SC P.R. SA și P. S.p.a. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, pentru următoarele motive: - soluționarea cauzei nu este rezultatul unei erori materiale, motivul de recurs vizat fiind considerat nefondat în urma unei ample motivări a instanței de recurs. - din motivarea deciziei de recurs rezultă că s-au analizat pe larg motivul privitor la incidența în cauză a art. 295 alin. (1) C. proc. civ., dându-se chiar o interpretare favorabilă contestatoarei, ținându-se cont totodată și de faptul că nu trebuie confundate motivele de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. cu argumentele invocate în susținerea acesteia.

- motivul de recurs indicat ca referindu-se la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești vizează tot modul în care instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. analizat, instanța nefiind ținută de încadrarea defectuoasă a criticilor făcută de către recurent. - motivul de recurs referitor la nerespectarea dispozițiilor deciziei de casare privind competența secției comerciale a Curții de Apel București de a soluționa litigiul a fost analizat de instanța de recurs pe larg.

Analizând contestația în anulam și apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, pentru următoarele motive: 1. Eroarea materială invocată de către contestatoare vizează faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul de apel și încheierile de ședință din același dosar, prin care s-ar proba înființarea secției specializate/desemnarea unor judecători specializați în proprietate intelectuală în cadrul instanțelor din București, anterior deciziei de casare. Eroarea materială avută în vedere de dispozițiile art. 318 prima teză C. proc. civ. are în vedere erori cu caracter formal și nu erori de judecată, de apreciere a actelor sau probelor din dosar de către instanță, ceea ce face ca aspectul invocat să nu se circumscrie normei procedurale invocate.

2. Motivele de recurs indicate ca fiind omise în analiză de către instanța de recurs au fost analizate, după cum rezultă din considerentele deciziei contestate. - soluționarea cauzei de către o instanță specializată în domeniul proprietății intelectuale este un motiv imputat ca fiind nesoluționat prin ambele motivări ale contestației în anulare, chiar dacă este diferit formulat, fiind indicate în prima cerere dispozițiile art. 304 pct. 1. Acest aspect vizează, de fapt, competența de soluționare a cauzei de către instanța de apel, motiv încadrat de instanța de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. - încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța de apel, imputată prin recurs, a fost analizată de Înalta Curte în cadrul criticilor încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. - în cererea redactată de av. C.P., prin care s-au arătat o parte dintre motivele de recurs, s-a încadrat în drept încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la limitele de judecată a apelului coroborate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., în motivele reglementate de art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ. Analiza motivului a fost făcută de instanța de recurs, încadrând critica în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., după cum s-a arătat mai sus. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate motivele contestației în anulare invocate, nefiind incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.D. SA împotriva deciziei civile nr. 1543 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.