ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2013

HOTĂRÂRE
18.02.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 3557 din 2

noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 6733/86/2009*, înalta Curte de Casație

și Justiție - secția penală

a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.D. și de partea

civilă Uniunea Ucrainenilor din România București împotriva deciziei penale nr.

31 din data de 19 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

A fost obligat recurentul inculpat la

plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligată recurenta parte civilă

Uniunea Ucrainenilor din România București la plata sumei de 100 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare contestatorul M.D.,

care a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 13 noiembrie 2012, în drept fiind invocate

dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Cu acest prilej, s-a solicitat și

suspendarea executării sentinței penale nr. 233 din 10 noiembrie 2010 a

Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. 6733/86/2009, până la

soluționarea cererii de contestație.

Ulterior, la

data de 3 decembrie 2012, a fost depusă la dosarul cauzei o completare a

cererii inițiale, fiind invocate în susținerea contestației și argumente

circumscrise dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatorul M.D., sub aspectul admisibilității în principiu,

înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce

vor urma.

Contestația în

anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori

de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind

actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul

cauzei.

Natura

juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că

pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de

retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă

de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii

extraordinare de

atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede

cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva

hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar

în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10

alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care existau probe în dosar,

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri

diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau ta

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres

și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin

intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că

această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a

înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză, se constată că a

fost promovată contestația în anulare invocându-se dispozițiile art. 386 lit. e)

contestației, rejudecarea recursului și admiterea acestuia, cu consecința

achitării inculpatului, având în vedere că fapta nu există.

A susținut contestatorul că, în

condițiile în care împotriva sa fusese pronunțată o hotărâre de condamnare, se

impunea ca instanța de recurs să procedeze la ascultarea sa, declarația fiind

esențială în desfășurarea procesului penal. A menționat, de asemenea, că în

virtutea respectării dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, se impunea

administrarea tuturor

categoriilor

de probe (inclusiv declarația inculpatului) înainte ca instanța să dispună

respingerea recursului.

Cu prilejul completării cererii

inițiale, au fost invocate în susținerea contestației dispozițiile art. 386 lit.

c) și art. 10 lit. g) C. proc. pen., susținându-se că infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârșită la data de 8 ianuarie 2004,

moment de la care trebuie calculat termenul de prescripție, care, potrivit art.

122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-ar fi împlinit la data de 7 iulie 2011.

Cu privire la criticile expuse,

circumscrise prevederilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte reține,

însă, că a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare la data de 3

decembrie 2012, rezultând în aceste condiții depășirea termenului de 10 zile

stabilit de art. 388 C. proc. pen.

Referitor la susținerile încadrate în

dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., se reține că acestea nu corespund

realității, din actele dosarului rezultând că la termenul de judecată din data

de 19 octombrie 2012, înainte de a se acorda cuvântul la dezbateri, înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1

1

)

proc. pen. privind dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția

că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, prilej cu care acesta a

arătat că nu dorește să dea declarație și că le menține pe cele date anterior

în cauză. Pe de altă parte, se constată că, în prezenta cauză, nu a fost

pronunțată o soluție de achitare cu privire la inculpatul M.D., astfel încât

ascultarea sa de către instanța de recurs nu era obligatorie.

Astfel fiind, din perspectiva ambelor

cazuri invocate, contestația în anulare formulată de contestatorul M.D. apare

ca fiind inadmisibilă, față de împrejurarea că nu sunt îndeplinite cumulativ

cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse,

înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul M.D. împotriva deciziei penale nr. 3557 din 2 noiembrie 2012 a

înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6733/86/2009*.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

În ceea ce privește cererea formulată

de contestator, de suspendare a executării sentinței penale nr. 233 din 10

noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr.

6733/86/2009, se constată că aceasta

nu mai poate fi supusă analizei instanței, în contextul în care contestația în

anulare este privită ca fiind inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de conte statorul M.D. împotriva deciziei penale nr. 3557

din 2 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 6733/86/2009*.

Obligă contestatorul la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

februarie 2013

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83808)
re penală, a constatat aceeași situație de fapt și de drept ca cea descrisă în rechizitoriu. Prin decizia penală nr. 10 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de părțile civile, a desființat în parte sentin
ÎCCJ 2012-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2012
. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de inculpatul C.M., ca nefondat. Așa fiind, prin decizia penală nr. 84 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca
ÎCCJ 2013-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2013
psa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 5 ani. Referitor la latura civilă a cauzei s-a reținut că inculpatul a fost de acord cu pretențiile părților civile și având în
ÎCCJ 2010-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3311/2010
Asupra recursului penal de față; Prin Încheierea din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1836/33/2008 a fost admisă cererea inculpatului L.M.S. privind sesizarea Curții Constituțio
ÎCCJ 2012-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2012
Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 777 din 16 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 23/39/2012 s-a respi
Sursă