ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 16 iunie 2004, Judecătoria Târnăveni a respins ca nefondate plângerile formulate de petiționara H.F., împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 312/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, a menținut dispoziția de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția dată în Dosarul nr. 312/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni și, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petiționara la plata către stat a sumei de 300.000 RON cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe H.F. a formulat contestație în anulare. Examinând contestația în anulare formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Or, în cauză, reclamanta nu contestă acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ. În raport cu aceste dispoziții legale și prin prisma actelor dosarului, rezultă, fără putință de tăgadă, că demersurile reclamantei se circumscriu sferei procedurii penale și nu a contenciosului administrativ. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de H.F. împotriva sentinței penale nr. 151 din 16 iunie 2004 a Judecătoriei Târnăveni, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.