ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 818/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din 16 iunie

2004, Judecătoria Târnăveni a respins ca nefondate plângerile formulate de

petiționara H.F., împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 312/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, a menținut dispoziția de

neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția dată în Dosarul nr. 312/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni și, în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligată petiționara la plata către stat a sumei de 300.000 RON

cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe

H.F. a formulat contestație în anulare.

Examinând contestația

în anulare formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această

soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 4 pct. 1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate

împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute

de lege.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Or, în cauză, reclamanta

nu contestă acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.

În raport cu aceste dispoziții

legale și prin prisma actelor dosarului, rezultă, fără putință de tăgadă, că demersurile

reclamantei se circumscriu sferei procedurii penale și nu a contenciosului administrativ.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de H.F. împotriva sentinței penale nr. 151 din 16 iunie 2004 a

Judecătoriei Târnăveni, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2011.