ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 4126 din 26 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul H.I. și a constatat

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, potrivit înscrisurilor existente la dosarul

cauzei, că pârâtul H.I. a avut gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Hunedoara, apreciind ca relevante în acest sens și documentele

semnate olograf de către pârât.

În raport de conținutul

acestor înscrisuri, Curtea de Apel a apreciat îndeplinită prima condiție impusă

de dispozițiile art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea

de ofițer al Securității statului în anul 1978.

Din Raportul cu propuneri

de încetare a supravegherii informative asupra numitului K.K. din 24 octombrie 1979

și din Nota informativă a colaboratorului Ionescu din 15 octombrie 1978 s-a reținut

că pârâtul, în calitatea sa de ofițer de securitate a dispus luarea în evidență

a persoanei menționate, având în vedere solicitarea acestuia de părăsire a teritoriului

României.

Totodată, în aceiași calitate

pârâtul a dispus instruirea informatorului în sensul strângerii de informații asupra

aceleiași persoane dar și a altor persoane, ascultători ai postului de radio Europa

Liberă, organizând astfel o rețea de informatori care să culeagă date despre cei

care intenționau să părăsească teritoriul României.

În consecință, Curtea

de apel a reținut că și cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2

lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse

în calitatea sa de lucrător al Securității cu atribuții pe linie de securitate,

pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată (art. 33 din Constituția României

din anul 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturi

civile și politice) și dreptului la liberă circulație prevăzut de art. 12 din Pactul

Internațional cu privire la drepturi civile și politice.

recurentul-pârât H.I.

Împotriva hotărârii instanței

de fond

pârâtul

H.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac

recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale incidente,

în primul rând din cauză că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a introdus acțiunea de față în baza cererii persoanei lezate R.M.A.,

vizând ofițerii care au contribuit la dosarul acesteia din urmă, or în sarcina sa

a fost reținută o așa-zisă contribuție, constând într-o singură filă la acest dosar.

Drept urmare, în opinia

recurentului, în mod eronat instanța de fond a primit interpretarea dată de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la prevederile O.U.G.

nr. 24/2008.

S-a mai arătat că raportat

la analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată omisiuni și inadvertențe

esențiale între situația prezentată în cererea de introducere a acțiunii, probele

administrate și motivarea instanței de fond.

Recurentul a susținut

că nu el a deschis supravegherea informativă privind pe numitul K.K. din 24 octombrie

1979, care de altfel a și primit aprobare și a plecat definitiv în Germania.

Cu privire la cea de-a

doua persoană (medic stomatolog) recurentul a arătat că și cererea acesteia de plecare

în străinătate, a fost soluționată favorabil, prin chiar contribuția sa, fără a

se putea așadar reține îngrădirea dreptului la liberă circulație și nici la viața

privată.

În opinia recurentului,

nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 12 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 pentru

că, deși a avut calitatea de ofițer al Securității, nu a desfășurat activități care

au suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul și pentru considerentele

în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (7) O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată „persoana, subiect

al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la

cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia,

care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit

la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității

identificați în urma verificărilor din oficiu”.

Problema dedusă judecății

în prezenta cauză este de a determina dacă instanța de fond a fost sau nu legal

sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea

în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul

art. 11 O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, întrucât, după cum s-a evidențiat deja, această acțiune în constatare

a avut la bază cererea de verificare adresată de numita R.M.A., în baza art. 6

alin. (1) din actul normativ arătat.

Înalta Curte apreciază

că este fondată critica recurentului în sensul că prima instanță, adăugând la lege,

a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din ordonanța

mai sus arătată.

Astfel, conform art. 1

alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care

după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre

a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii

Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și

la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei

ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor

care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în

studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului

și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

Art. 1 alin. (7) din ordonanță

prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității

și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului,

și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Art. 1 alin. (9) din ordonanță

precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și

(7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Analiza și interpretarea

textelor legale anterior citate, atestă că nu orice persoană poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit

la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane

care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar

din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în ceea

ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este

limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.

Cu alte cuvinte, legea

în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor

persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât, niciun

text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător

al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost

subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat

o cerere în acest sens.

Ca atare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate

al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor

persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu

procură specială și autentică în acest scop.

Este obligatoriu, în aceste

condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ

al numitei R.M.A. în scopul constatării calității de lucrător al Securității al

recurentului.

În cauza de față, singurul

document, referitor la potențiale măsuri luate sau aprobate de recurent în contextul

menționat, și rezultă că a fost întocmit de o persoană ce semnează „TM”. Pe acest

document se află o viză pusă de o altă persoană, prin care se face o trimitere indirectă

la căpitanul H. pentru a furniza material informativ despre obiectivul „S.”.

În opinia Înaltei Curți,

acest unic înscris depus ce conține de altfel numai referiri indirecte iar nu dovezi

concrete despre măsurile ce ar fi fost luate nemijlocit de către recurent față de

numita R.M.A., nu atesta că recurentul a contribuit direct la instrumentarea dosarului

informativ al petiționarei, în scopul constatării calității acestuia de lucrător

al Securității, în sensul textelor de lege sus arătate.

Actele dosarului nu demonstrează

că numita R.M.A. ar fi fost urmărită de către recurent, prin activitățile desfășurate

de acesta.

În consecință, apreciind

că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condițiile

interpretării greșite de prima instanță a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și

(9) O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul de față și va modifica sentința atacată în sensul respingerii

ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, cu mențiunea că o astfel de hotărâre este conformă cu o jurisprudență

deja cristalizată în această materie la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de H.I. împotriva sentinței civile nr. 4126 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, privind constatarea calității de lucrător al Securității

a pârâtului H.I..

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2011.