ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4206/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul S.A.D.,

încarcerat în Penitenciarul Codlea, a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea parțială a art. 5 Decizia Administrației

Naționale a Penitenciarelor nr. 667 din 14 noiembrie 2006 și a art. 7 Decizia

nr. 551 din 27 iunie 2007, ambele emise de directorul general al pârâtei

Administrația Națională a Penitenciarelor, arătând că acestea contravin

prevederilor art. 75, art. 76 alin. (1) lit. f) Legea nr. 275/2006 coroborate

cu art. 57 alin. (10) și art. 65 alin. (4) Legea nr. 275/2006 și art. 190 H.G.

nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, în sensul

că persoanele private de libertate care participă la cursuri universitare nu pot

beneficia de reducerea pedepsei pentru perioada în care, prin parcurgerea

studiilor universitare cu frecvență redusă, se consideră ca fiind executată pe

baza muncii prestate. Aceste dispoziții din cele două acte administrative

atacate sunt considerate de reclamant ca fiind discriminatorii pentru că se

creează un tratament discriminatoriu, diferit între persoanele aflate în

executarea unei pedepse și urmează cursuri universitare față de alte categorii

de deținuți. Reclamantul susține că a urmat procedura prealabilă prevăzută de

lege, însă nu a primit niciun răspuns la plângerea prealabilă. Reclamantul a

depus înscrisuri în probațiune. A solicitat obligarea instituției pârâte la

plata cheltuielilor de judecată.

În întâmpinarea

depusă la dosar, instituția publică pârâtă a ridicat anumite excepții de

procedură, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului

ca fiind neîntemeiată. Excepțiile de procedură au fost respinse de instanță la

termenul din 21 iunie 2010, ca nefiind întemeiate. Pe fondul cauzei, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 192 din 2 decembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

S-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul S.A.D. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării.

S-a anulat art. 5 din

decizia nr. 667 din 14 noiembrie 2006 privind asimilarea în muncă a activităților

de școlarizare universitară a persoanelor private de libertate și art. 7 decizia

nr. 551 din 27 iunie 2007 privind participarea persoanelor private de libertate

la cursuri de învățământ universitar, ambele emise de pârâta Administrația Națională

a Penitenciarelor prin Director General.

A fost obligată pârâta

Administrația Națională a Penitenciarelor la plata cheltuielilor de judecată parțiale

în cuantum de 1.000 RON pentru fondul cauzei.

Au fost respinse restul

pretențiilor reclamantului.

Pentru a pronunța această

sentință s-a apreciat de instanța de fond că în parte actele administrative contestate

sunt nelegale în măsura în care introduc un tratament discriminatoriu între reclamant

ca absolvent/cursant la cursuri universitare cu frecvență redusă și alte categorii

de persoane private de libertate ce urmează sau au absolvit în regim de detenție

cursuri preuniversitare ca instruire școlară în sensul Legii nr. 275/2006, discriminare

ce se circumscrie art. 2 alin. (1) O.G. nr. 137/2000 republicat și care se reflectă

în regimul juridic aplicabil reclamantului în privința condițiilor de acordare a

liberării condiționate.

În acest sens a fost reținută

opinia juridică de specialitate a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat Ministerul Justiției - Administrația

Națională a Penitenciarelor pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ..

În raport de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ..

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ. recurenta invocă nepronunțarea instanței de fond

asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare respectiv excepția netimbrării cererii

reclamantului-intimat, excepția prematurității formulării acțiunii și excepția de

necompetență a instanței de fond în raport de dispozițiilor art. 38 Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta invocă greșita aplicare a legii apreciind

că dispozițiile contestate și anulate în parte de instanța de fond sunt legal emise

având în vedere dispozițiile Legii nr. 275/2006, normă specială, care se aplică

cu prioritate.

Se arată că dispozițiilor

Legii nr. 275/2006 - art. 57 alin. (1) și respectiv art. 65 din același act normativ

în forma nemodificată erau aplicabile, având în vedere că perioada pentru care reclamantul

solicită a i se considera efectuată o parte din pedeapsă pentru participarea la

cursuri de învățământ universitar este cea dinaintea modificărilor aduse Legii

nr. 275/2006.

Se arată că reintegrarea

reclamantului se poate realiza și în cazul în care acesta urmează doar cursurile

obligatorii, liceale, iar posibilitatea liberării condiționate nu are legătură cu

dispozițiile din actele normative contestate apreciate de recurentă ca fiind legal

emise.

La dosar intimatul-reclamant

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente,

ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct.

3, 5 și 9 C. proc. civ..

Curtea apreciază că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unor motive de casare în sensul

dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ..

Prin sentința atacată

instanța de fond nu a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței unei alte instanțe.

Motivat și corect instanța prin încheierea din 21 iunie 2010, a respins excepția

necompetenței materiale invocate de recurenta-pârâtă apreciind că în raport de obiectul

acțiunii și de calitatea autorității emitente, în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 alin (1) Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 10

mai 2010 s-a luat act de timbrarea acțiunii de către recurentul-intimat, iar prin

încheierea din 21 iunie 2010 s-a respins corect excepția prematurității formulării

acțiunii în raport de procedura administrativă prealabilă existentă între părți

anterior sesizării instanței.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză sentința atacată fiind

dată cu aplicarea corectă a legii.

În mod corect au fost

apreciate în parte ca nelegale dispozițiile art. 5 Decizia nr. 667 din 14

noiembrie 2006 și art. 7 Decizia nr. 551/2007 apreciindu-se că aplicarea lor în

concret creează o discriminare de tratament juridic între reclamantul-intimat, ca

absolvent a unei forme de învățământ universitar cu frecvență redusă și alte persoane

private de libertate ce urmează sau sunt absolvente, în detenție, ale unor forme

de instruire școlară preuniversitară, cu efecte juridice la stabilirea unor condiții

diferite de acordare a libertății condiționate, în sens defavorabil juridic aplicabil

reclamantului-intimat.

Nu poate fi reținută susținerea

din motivele de recurs privind modificarea ulterioară a dispozițiilor Legii nr.

275/2006 deoarece instanța de fond a analizat legalitatea dispozițiilor contestate

în raport de data formulării acțiunii și de dispozițiile art. 654 alin. (4) Legea

nr. 275/2006, forma în vigoare la data formulării acțiunii.

În mod corect, instanța

de fond a avut în vedere, în ceea ce privește soluția pronunțată de punctul de vedere

„de specialitate” al pârâtului-intimat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

care prin adresa din 2010, a prezumat că dispozițiile contestate reprezintă „un

act de opoziție” față de prevederile art. 2 alin. (1) O.G. nr. 137/2000 republicată.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Națională

a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 192/F din 6 decembrie 2010 a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.