ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4210/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC H.P. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș suspendarea deciziei de impunere din 29

noiembrie 2010 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția

fiscală întocmită în baza raportului de inspecție fiscală din 29 noiembrie

2010.

În motivarea cererii de

suspendare s-a susținut că executarea sumelor stabilite prin decizia de impunere

atacată ar determina imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale aflate

în derulare ca și imposibilitatea achitării ratelor scadente aferente contractelor

de leasing financiar precum și plata utilităților curente.

În ceea ce privește cazul

bine justificat reclamanta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile legale privind

achitarea redevenței miniere în cotă de 6% astfel că obligațiile fiscale suplimentare

stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare o solicită nu sunt datorate.

Prin sentința civilă

nr. 125 din 6 mai 2011 a fost respinsă cererea de suspendare a executării actului

administrativ fiscal formulată de reclamantă, reținându-se neîndeplinirea cumulativă

a celor două condiții prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

respectiv neîndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Astfel, instanța de fiind

a reținut că motivele invocate de reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ iar apărările reclamantei, vizând fondul cauzei

urmează a fi examinate cu ocazia analizării legalității actului respectiv.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC H.P. SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ..

Recurenta a susținut că

este greșită concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea cumulativă a cerințelor

impuse de art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că a dovedit existența unui

caz bine justificat prin îndoiala asupra legalității deciziei de impunere care rezultă

din motivele contestației formulate, respectiv faptul că obligațiile fiscale suplimentare

au fost stabilite cu încălcarea prevederilor imperative ale C. proc. fisc. prin

calcularea redevenței miniere asupra prețului de livrare al pietrei prelucrate și

nu asupra produsului minier exploatat, specificat în licența de exploatare și într-un

alt procent decât cel stabilit prin aceeași licență.

Intimata Direcția Generală

a Finanțelor Publice Mureș a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului

formulat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică, susținând în esență

că cele două condiții imperative pentru admiterea cererii de suspendare a actului

administrativ fiscal nu sunt îndeplinite.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în materia supusă

controlului judiciar, a probatoriului administrat în cauză și a motivului de nelegalitate

invocat, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte reține că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.

Cererea recurentei-reclamante

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 care prevede

că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea

în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic

superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței de fond.

În soluționarea cererii

de suspendare, după cum în mod constant s-a hotărât de către Înalta Curte de Casație

și Justiție în jurisprudența sa în materie, pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ, condițiile prevăzute

de art. 14 Legea nr. 554/2004 republicată, fără însă a se realiza o examinare pe

fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea

actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.

Din această perspectivă,

instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond

că în cauză n u este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Existența unui caz bine

justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este

executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției

de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis în baza legii

și pentru executarea acesteia.

Simpla existență a unei

îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ atacat nu este

de natură a conduce la soluția de suspendare a executării, având în vedere că pentru

verificarea susținerilor recurentei-reclamante este necesară administrarea unui

probatoriu complex care vizează modalitatea de stabilire a sumelor reprezentând

obligațiile fiscale suplimentare cât și temeiul legal al acestora.

Sub acest aspect, instanța

de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut neîndeplinirea

condiției cazului bine justificat cât și faptul că susținerile reclamantei nu pot

fi verificate într-o cercetare sumară a aparenței dreptului, specifică procedurii

suspendării, aspectele invocate ținând de soluționarea pe fond a cauzei.

Întrucât măsura suspendării,

astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004

impune îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor legale iar în concepția instanței

de control judiciar, condiția cazului bine justificat nu a fost îndeplinită, Înalta

Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate iar instanța de fond

a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Astfel fiind, Înalta Curte

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 și 28 Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul declarat,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC H.P. SRL împotriva

sentinței nr. 125 din 6 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.