ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4513/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 04 noiembrie 2011,

contestatoarea SC V.I. SRL Constanța a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 3224 din 20 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă.

A motivat

contestația în anulare în sensul că motivele 3 și 4 din recurs nu au fost

analizate, ceea ce înseamnă că din această perspectivă recursul nu a fost

judecat.

A arătat că

instanța nu a analizat motivul 3 de recurs de vreme ce excepția

inadmisibilității a fost cercetată pentru un alt motiv și nu pentru motivul

invocat de recurentă în sensul că reclamanta avea la dispoziție calea

înaintării unei plângeri penale și nu acțiunea civilă.

De asemenea,

a criticat hotărârea și pentru faptul că instanța de recurs nu a analizat cel

de-al 4-lea motiv de recurs, susținând că a ridicat în fața instanței de recurs

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.V. în formularea

capătului doi de cerere, excepție care a fost unită cu fondul și respinsă fără

nicio motivare. A precizat că nu a contestat hotărârea de a fi unită excepția

cu fondul, ci faptul că nu a fost motivată soluția respingerii acesteia.

În continuare

a apreciat că instanța a săvârșit o gravă eroare materială neluând în

considerare primul raport de expertiză criminalistică efectuat în cauză, care

reflectă adevărul, raportul de expertiză validat de instanță neavând caracter

științific, fiind discutabil, iar instanța i-a respins cererea privind

efectuarea unui nou raport de expertiză, împrejurare față de care i-a fost

încălcat dreptul la apărare. Neanalizând în integralitatea lui acest motiv de

recurs, respectiv motivul 5, instanța nu a dat un răspuns coerent în privința

valorii probante a primului raport de expertiză, săvârșind o eroare materială

gravă prin neluarea în considerație a primului raport de expertiză.

Contestația

în anulare urmează a se respinge pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Conform art.

318 C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Ca urmare,

textul de lege precitat reglementează contestația în anulare specială, care

poate fi utilizată, potrivit primei teze când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale.

Noțiunea de

greșeală materială vizează acele greșeli de fapt involuntare, realizate prin

confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei,

fiind excluse din această sferă greșelile de fond, de judecată, de apreciere și

interpretare a probelor sau dispozițiilor legale.

Analizând

motivele invocate de contestatoare din perspectiva textului de lege precitat,

Înalta Curte constată că aceasta, în solicitarea de anulare a deciziei atacate,

nu are în vedere greșelile materiale reglementate de art. 318 teza I C. proc.

civ., ci erori de fond care pun în discuție judecata recursului privind

problemele legate de motivele 3, 4, 5 din recurs, vizând soluționarea excepției

inadmisibilității acțiunii introductive ca urmare a faptului că reclamanta avea

la dispoziție calea înaintării unei plângeri penale și nu a acțiunii civile, a

nelegalității validării raportului de expertiză, precum și a soluționării

excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului C.V. în formularea

capătului doi de cerere.

Cea de-a doua

teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere situația când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Trebuie reținut că

instanța are obligația de a răspunde tuturor problemelor de recurs, dar nu este

ținută să răspundă fiecărui motiv în parte, ci poate răspunde printr-un

considerent comun, situație în care neexaminarea distinctă a fiecărui motiv nu

poate fi interpretată ca o omisiune în sensul textului de lege precitat.

Sub acest

aspect este de remarcat că instanța de recurs a analizat modul de soluționare

de către instanța de apel a excepției inadmisibilității acțiunii, a lipsei

calității procesuale active, dar și aprecierile asupra raportului de expertiză

validat, astfel că nu i se poate imputa instanței de recurs neobservarea

motivelor 3, 4, 5 din recurs și nici nu se poate aprecia asupra modului de

soluționare a acestora, care vizează judecata recursului, motiv pentru care,

nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 318 C. proc. civ., contestația în

anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V.I. SRL Constanța

împotriva deciziei nr. 3224 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.