ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7106/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Dolj prin sentința nr. 246 din 24 iunie 2009 a respins contestația formulată la 29 noiembrie 2006 de contestatorul reclamant B.G. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Craiova precum și cu primarul municipiului Craiova, introdus în cauză din oficiu (conform celor consemnate în încheierea ședinței publice de la 23 ianuarie 2007 - fila 20 în dosarul de fond). În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut că reclamantul, prin notificarea nr. 925/N/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 368 lei situat în Craiova, Aleea „Drum Public” nr. 15 în cartierul Lăpuș - Argeș.

Din suprafața totală de teren reclamantul a individualizat 68,31 m 2 teren reprezentând imobilului casă demolată și 300 m 2 aferent acestui imobil. Reclamantul a solicitat și despăgubiri pentru casa demolată conform Decretului nr. 15/1979. S-a reținut că potrivit anexei la Decretul nr. 15/1979, reclamantul figurează cu o suprafață de teren de 300 m 2 din care 68,31 reprezintă construcția preluată abuziv de stat și dobândită de reclamant în temeiul unui înscris intitulat „convenție de vânzare - cumpărare”, intervenit în 23 mai 1964. S-a observat că obiectul exproprierii, potrivit art. 4 din Decretul de expropriere 45 din 17 ianuarie 1979, „drumuri de acces pentru obiectivul pasajul denivelat la Str. Lăpușului - Calea București și legătura între Str. Lăpuș și Str. Argeș din Municipiul Craiova”, a fost realizat, imobilul teren expropriat (după demolarea casei), este în prezent ocupat în totalitate de Artera Rocadă - în prezent Bd.

Decebal. Această situație a fost relevată și de expertiza întocmită în dosar de expertul D.D. Concluzia expertului în sensul că imobilul revendicat se află în totalitate ocupat de Artera Rocadă (azi Bd. Decebal) a fost formulată prin analiza planului cadastral cu imobilele rămase pe Aleea „Drumul Public” după construirea Arterei Rocadă, în acest plan nemairegăsindu-se nr. 15 (al imobilului în discuție). Imobilul nu a mai fost identificat nici în planurile anexă la Decretul nr. 115/1985 care indică că în locul în care ar fi trebuit să se afle nr. 15 există artere de circulație realizate. Pentru identificarea numărului 15 au fost confruntate vecinătățile din fișa imobilului cu cele din convenția de vânzare a acestuia.

Tribunalul a reținut această probă administrată nemijlocit potrivit art. 201 C. proc. civ., în detrimentul expertizei extrajudiciare întocmită de ing. M.I. prezentată de reclamant, probă apreciată ca fiind întocmită pro causa. În condițiile art. 3 alin. (1) lit. g) și art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat că cererea reclamantului de restituire în natură a terenului de 368 m 2 situat în Craiova, Aleea „Drumul Public nr. 15” este neîntemeiată. 2. Instanța de apel Curtea de Apel Craiova - prin decizia nr. 159 din 13 mai 2010 a respins ca nefundat apelul reclamantului care a criticat sentința tribunalului pentru că acesta a avut în vedere numai o parte din probele administrate, recte acte neconcludente depuse de pârâți, cu ignorarea expertizei extrajudiciare depuse de acesta la dosar și care conține concluzii total diferite de cele ale expertizei dispuse în cauză.

Criticile reclamantului nu au fost primite deoarece s-a constatat că expertul D.D. și-a întemeiat concluziile pe actul de proprietate de care se prevalează reclamantul, fișa imobilului și planurile cadastrale întocmite după construirea Bulevardului Decebal în care au fost identificate imobile de la nr. 1 la 13, zona în care a existat imobilul de la nr. 15 fiind în prezent afectată de planurile de sistematizare - arteră de circulație cu blocuri de locuințe. Instanța de apel a mai reținut că în mod corect au fost respinse obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză în raport de constatarea că expertul D.D. a examinat fișa imobilului aflată la fila 181 în dosar iar planurile cadastrale anexă la Decretul nr. 25/1979 nu au fost găsite, instanța acordând mai multe termene pentru depunerea acestora.

S-a mai reținut că expertiza M.I. a individualizat terenul expropriat ținând cont de amplasamentul indicat de reclamant - fără a se raporta la alte înscrisuri (conform celor precizate în fila 127 din dosarul de fond). 3. Recursul Reclamantul a declarat la 21 iunie 2010 și 23 iulie 2010 în termen legal recurs împotriva deciziei nr. 159 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Craiova care i-a fost comunicată la 7 iunie 2010. În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. În fapt s-au formulat următoarele critici: Încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ. care prevăd principiile rolului activ al judecătorului și respectiv al aflării adevărului în cauzele supuse examinării judiciare.

În temeiul acestor dispoziții instanța era obligată să pună în discuția părților toate împrejurările invocate de părți. Reclamantul a criticat faptul că instanța nu a dat curs cererii sale de a se efectua o nouă expertiză pentru individualizarea terenului prin dimensiuni și vecinătăți și pentru stabilirea situației prezente a acestuia dacă este sau nu liber pentru a se restitui în natură. S-a susținut că instanța de apel a respins proba fără să ofere o motivare a acestei soluții, obligatorie potrivit legii și indispensabilă pentru realizarea controlului ierarhic judiciar. Recurentul a mai criticat soluțiile instanțelor pentru că acestea au interpretat eronat datele cauzei.

Sub acest aspect s-a criticat reținerea de către instanțe a expertizei efectuate în cauză cu ignorarea expertizei extrajudiciare și a adreselor emise de Primăria municipiului Craiova în care se susține că pe locul ocupat odinioară de imobilul de la nr. 15 se află în prezent o zonă verde și de protecție a blocurilor de locuințe, pe aceasta fiind amplasate unele chioșcuri fără autorizație de construcție care urmează să fie demolate. Reclamantul recurent a criticat faptul că expertiza reținută s-a bazat pe susținerile pârâtei Primăria municipiului Craiova în sensul că aceasta nu dispune de planurile anexă la Decretul nr. 15/1979 și nu a avut în vedere actele sale de proprietar.

4. Analiza instanței de recurs Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în raport de motivele de recurs invocate se constată că aceasta este legală și temeinică recursul fiind respins pentru următoarele motive: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 în termenii expres prevăzuți de C. proc. civ. a fost invocat formal, el nefiind dezvoltat în cuprinsul cererii de recurs, niciuna din criticile formulate neputând fi reținută pentru a contura acest motiv de recurs sub aspectul formelor de procedură încălcate și a căror sancțiune este nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) pentru a se impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se referă la lipsa din hotărâre a motivelor pe care acesta se sprijină sau când motivarea este contradictorie sau străină de natura pricinii. Pentru acest motiv invocat recurentul a criticat practic respingerea în apel a cererii sale de a se efectua o nouă expertiză, respingere considerată nemotivată. Din considerentele deciziei atacate din contră se constată că instanța de apel a motivat detaliat decizia de a respinge o cerere de efectuare a unei noi expertize, reținând că o atare suplimentare de probe nu este justificată. S-a constatat că planurile anexe ale Decretului nr. 15/1979 invocate de reclamant care ar fi impus o reconsiderare a concluziilor expertizei, nu au fost prezentate la dosar nici de pârâtă - care a precizat că nu dispune de acestea - și nici de reclamant care le-a invocat.

Nici un alt element de fapt nu a impus refacerea expertizei, aspect corect reținut de instanța de apel care pentru a lua această măsură a examinat în detaliu expertiza ing. D.D. S-a observat că acesta a individualizat terenul în discuție luând în considerație convenția de vânzare din 23 mai 1964, alte planuri cadastrale, precum și dispozițiile decretului de expropriere (fila 177 dosar fond). Instanța de apel a mai constatat că în mod corect tribunalul a respins obiecțiunile la raportul de expertiză - prin încheierea din 25 februarie 2006 - constatând că expertul a răspuns la obiecțiunile stabilite de instanță și a prevăzut discutarea efectuării unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc.

civ. după administrarea probei cu acte - obținerea unui răspuns de la Primăria Municipiului Craiova în sensul depunerii planului de expropriere anexă la Decretul nr. 15/1979. În lipsa altor planuri anexe cu privire la care s-a consemnat răspunsul pârâtei, în sensul că nu le deține în mod corect, s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, cerere întemeiată exclusiv pe lipsa de cercetare a planurilor anexă la decretul de expropriere. Cât privește neluarea în considerare a unei adrese emise de primărie cu privire la existența unor spații verzi în aria de protecție a blocurilor de locuințe și cu privire la existența unor chioșcuri pe acele spații se constată că aceste elemente sunt apărări reinvocate în instanța de fond și ca urmare în mod legal ele nu au fost luate în examinare în raport de aria de cercetare în limitele căreia instanța de apel își poate exercita examinarea potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Critica din recurs referitoare la aceste aspecte este nefondată și din perspectiva art. 295 alin. (1) C. proc. civ. respectat de instanța de apel care a verificat în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii. Or, în cererea de apel singura critică formulată a fost greșita respingere a cererii reclamantului de a se efectua o nouă expertiză care să aibă în vedere anexele la Decretul nr. 15/1979, anexe care nu au putut fi prezentate în cauză. Nici critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 nu este întemeiată. În cererea de recurs recurentul și-a fundamentat acest motiv pe art. 129 alin. (5) C. proc. civ. cu privire la care s-a susținut că a fost încălcat.

În primul rând este de observat că instanțele au acordat în cauză mai multe termene pentru completarea înscrisurilor solicitate de reclamant ca probe în dosar, printre acestea și schițele anexă la decretul de expropriere. Rolul activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți - recte reclamantul - în apărarea intereselor acesteia, în condițiile în care partea a beneficiat de asistența calificată a unui avocat ales. Se constată că instanța a asigurat echilibrul pe care îl presupune rolul activ al judecătorului. Principiul rolului activ al judecătorului - consacrat de art. 129 C. proc. civ. - are drept scop realizarea unui echilibru în cadrul procesului între alte două principii, al disponibilității și, respectiv, al contradictorialității.

În cauză se constată că părțile - inclusiv reclamantul care a beneficiat de asistență calificată de specialitate a unui avocat - au avut posibilitatea să propună și să administreze probe. Cu ocazia cuvântului în fond avocatul recurentului a mai făcut precizarea că motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a avut în vedere și nerespectarea principiilor Legii nr. 10/2001. În acest din urmă context se constată că nici această critică nu poate fi reținută în cauză. Soluția este în conformitate cu „principiile” generale stabilite de legea specială și a căror încălcare - în lipsa de detaliere precisă din partea recurentului - nu a putut fi constatată, pentru a se impune, datorită acestei încălcări, 2 modificarea deciziei atacate.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu s-au întrunit condițiile prevăzute de lege pentru reținerea motivelor de recurs invocate în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 159 din data de 13 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.