ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7106/2012

HOTĂRÂRE
20.11.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7106/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Tribunalul Dolj prin sentința nr. 246 din 24

iunie 2009 a respins contestația formulată la 29 noiembrie 2006 de

contestatorul reclamant B.G. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

Craiova precum și cu primarul municipiului Craiova, introdus în cauză din

oficiu (conform celor consemnate în încheierea ședinței publice de la 23

ianuarie 2007 - fila 20 în dosarul de fond).

În motivarea acestei

soluții Tribunalul a reținut că reclamantul, prin notificarea nr. 925/N/2001 a

solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 368 lei

situat în Craiova, Aleea „Drum Public” nr. 15 în cartierul Lăpuș - Argeș. Din

suprafața totală de teren reclamantul a individualizat 68,31 m

2

teren reprezentând imobilului casă demolată și 300 m

2

aferent acestui imobil. Reclamantul a solicitat și despăgubiri pentru casa demolată

conform Decretului nr. 15/1979.

S-a reținut că

potrivit anexei la Decretul nr. 15/1979, reclamantul figurează cu o suprafață

de teren de 300 m

2

din care 68,31 reprezintă construcția preluată

abuziv de stat și dobândită de reclamant în temeiul unui înscris intitulat

„convenție de vânzare - cumpărare”, intervenit în 23 mai 1964.

S-a observat că

obiectul exproprierii, potrivit art. 4 din Decretul de expropriere 45 din 17

ianuarie 1979, „drumuri de acces pentru obiectivul pasajul denivelat la Str. Lăpușului - Calea București și legătura între Str. Lăpuș și Str. Argeș din Municipiul

Craiova”, a fost realizat, imobilul teren expropriat (după demolarea casei),

este în prezent ocupat în totalitate de Artera Rocadă - în prezent Bd. Decebal.

Această situație a

fost relevată și de expertiza întocmită în dosar de expertul D.D.

Concluzia expertului în

sensul că imobilul revendicat se află în totalitate ocupat de Artera Rocadă

(azi Bd. Decebal) a fost formulată prin analiza planului cadastral cu imobilele

rămase pe Aleea „Drumul Public” după construirea Arterei Rocadă, în acest plan

nemairegăsindu-se nr. 15 (al imobilului în discuție).

Imobilul nu a mai

fost identificat nici în planurile anexă la Decretul nr. 115/1985 care indică că în locul în care ar fi trebuit să se afle nr. 15 există artere de circulație realizate.

Pentru identificarea numărului 15 au fost confruntate vecinătățile din fișa

imobilului cu cele din convenția de vânzare a acestuia.

Tribunalul a reținut

această probă administrată nemijlocit potrivit art. 201 C. proc. civ., în

detrimentul expertizei extrajudiciare întocmită de ing. M.I. prezentată de

reclamant, probă apreciată ca fiind întocmită pro causa.

În condițiile art. 3

alin. (1) lit. g) și art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat că cererea

reclamantului de restituire în natură a terenului de 368 m

2

situat în Craiova, Aleea „Drumul Public nr. 15” este neîntemeiată.

Curtea de Apel

Craiova - prin decizia nr. 159 din 13 mai 2010 a respins ca nefundat apelul reclamantului care a criticat sentința tribunalului pentru că

acesta a avut în vedere numai o parte din probele administrate, recte acte

neconcludente depuse de pârâți, cu ignorarea expertizei extrajudiciare depuse

de acesta la dosar și care conține concluzii total diferite de cele ale

expertizei dispuse în cauză.

Criticile

reclamantului nu au fost primite deoarece s-a constatat că expertul D.D. și-a

întemeiat concluziile pe actul de proprietate de care se prevalează

reclamantul, fișa imobilului și planurile cadastrale întocmite după construirea

Bulevardului Decebal în care au fost identificate imobile de la nr. 1 la 13,

zona în care a existat imobilul de la nr. 15 fiind în prezent afectată de planurile

de sistematizare - arteră de circulație cu blocuri de locuințe.

Instanța de apel a

mai reținut că în mod corect au fost respinse obiecțiunile reclamantului la

raportul de expertiză în raport de constatarea că expertul D.D. a examinat fișa

imobilului aflată la fila 181 în dosar iar planurile cadastrale anexă la Decretul nr. 25/1979 nu au fost găsite, instanța acordând mai multe termene pentru depunerea

acestora.

S-a mai reținut că

expertiza M.I. a individualizat terenul expropriat ținând cont de amplasamentul

indicat de reclamant - fără a se raporta la alte înscrisuri (conform celor

precizate în fila 127 din dosarul de fond).

Reclamantul a

declarat la 21 iunie 2010 și 23 iulie 2010 în termen legal recurs împotriva

deciziei nr. 159 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Craiova care i-a fost

comunicată la 7 iunie 2010.

În drept au fost

invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-au formulat

următoarele critici:

Încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ. care prevăd principiile rolului

activ al judecătorului și respectiv al aflării adevărului în cauzele supuse

examinării judiciare. În temeiul acestor dispoziții instanța era obligată să

pună în discuția părților toate împrejurările invocate de părți.

Reclamantul a

criticat faptul că instanța nu a dat curs cererii sale de a se efectua o nouă

expertiză pentru individualizarea terenului prin dimensiuni și vecinătăți și

pentru stabilirea situației prezente a acestuia dacă este sau nu liber pentru a

se restitui în natură.

S-a susținut că

instanța de apel a respins proba fără să ofere o motivare a acestei soluții,

obligatorie potrivit legii și indispensabilă pentru realizarea controlului

ierarhic judiciar.

Recurentul a mai

criticat soluțiile instanțelor pentru că acestea au interpretat eronat datele

cauzei. Sub acest aspect s-a criticat reținerea de către instanțe a expertizei

efectuate în cauză cu ignorarea expertizei extrajudiciare și a adreselor emise

de Primăria municipiului Craiova în care se susține că pe locul ocupat

odinioară de imobilul de la nr. 15 se află în prezent o zonă verde și de

protecție a blocurilor de locuințe, pe aceasta fiind amplasate unele chioșcuri

fără autorizație de construcție care urmează să fie demolate.

Reclamantul recurent

a criticat faptul că expertiza reținută s-a bazat pe susținerile pârâtei

Primăria municipiului Craiova în sensul că aceasta nu dispune de planurile

anexă la Decretul nr. 15/1979 și nu a avut în vedere actele sale de proprietar.

de recurs

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate în raport de motivele de recurs

invocate se constată că aceasta este legală și temeinică recursul fiind respins

pentru următoarele motive:

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 în termenii expres prevăzuți de C. proc. civ. a

fost invocat formal, el nefiind dezvoltat în cuprinsul cererii de recurs,

niciuna din criticile formulate neputând fi reținută pentru a contura acest

motiv de recurs sub aspectul formelor de procedură încălcate și a căror

sancțiune este nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) pentru a se impune

casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se referă la lipsa din hotărâre a

motivelor pe care acesta se sprijină sau când motivarea este contradictorie sau

străină de natura pricinii.

Pentru acest motiv

invocat recurentul a criticat practic respingerea în apel a cererii sale de a

se efectua o nouă expertiză, respingere considerată nemotivată.

Din considerentele

deciziei atacate din contră se constată că instanța de apel a motivat detaliat

decizia de a respinge o cerere de efectuare a unei noi expertize, reținând că o

atare suplimentare de probe nu este justificată. S-a constatat că planurile

anexe ale Decretului nr. 15/1979 invocate de reclamant care ar fi impus o

reconsiderare a concluziilor expertizei, nu au fost prezentate la dosar nici de

pârâtă - care a precizat că nu dispune de acestea - și nici de reclamant care

le-a invocat.

Nici un alt element

de fapt nu a impus refacerea expertizei, aspect corect reținut de instanța de

apel care pentru a lua această măsură a examinat în detaliu expertiza ing. D.D.

S-a observat că acesta a individualizat terenul în discuție luând în

considerație convenția de vânzare din 23 mai 1964, alte planuri cadastrale,

precum și dispozițiile decretului de expropriere (fila 177 dosar fond).

Instanța de apel a

mai constatat că în mod corect tribunalul a respins obiecțiunile la raportul de

expertiză - prin încheierea din 25 februarie 2006 - constatând că expertul a

răspuns la obiecțiunile stabilite de instanță și a prevăzut discutarea

efectuării unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc. civ. după

administrarea probei cu acte - obținerea unui răspuns de la Primăria Municipiului Craiova în sensul depunerii planului de expropriere anexă la Decretul nr. 15/1979.

În lipsa altor

planuri anexe cu privire la care s-a consemnat răspunsul pârâtei, în sensul că

nu le deține în mod corect, s-a respins cererea de efectuare a unei noi

expertize, cerere întemeiată exclusiv pe lipsa de cercetare a planurilor anexă

la decretul de expropriere.

Cât privește neluarea

în considerare a unei adrese emise de primărie cu privire la existența unor

spații verzi în aria de protecție a blocurilor de locuințe și cu privire la

existența unor chioșcuri pe acele spații se constată că aceste elemente sunt

apărări reinvocate în instanța de fond și ca urmare în mod legal ele nu au fost

luate în examinare în raport de aria de cercetare în limitele căreia instanța

de apel își poate exercita examinarea potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1)

Critica din recurs

referitoare la aceste aspecte este nefondată și din perspectiva art. 295 alin.

(1) C. proc. civ. respectat de instanța de apel care a verificat în limitele

cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii.

Or, în cererea de

apel singura critică formulată a fost greșita respingere a cererii

reclamantului de a se efectua o nouă expertiză care să aibă în vedere anexele la Decretul nr. 15/1979, anexe care nu au putut fi prezentate în cauză.

Nici critica

întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 nu este întemeiată.

În cererea de recurs

recurentul și-a fundamentat acest motiv pe art. 129 alin. (5) C. proc. civ. cu privire

la care s-a susținut că a fost încălcat.

În primul rând este

de observat că instanțele au acordat în cauză mai multe termene pentru

completarea înscrisurilor solicitate de reclamant ca probe în dosar, printre

acestea și schițele anexă la decretul de expropriere.

Rolul activ al

judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul

substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți - recte

reclamantul - în apărarea intereselor acesteia, în condițiile în care partea a

beneficiat de asistența calificată a unui avocat ales.

Se constată că instanța

a asigurat echilibrul pe care îl presupune rolul activ al judecătorului. Principiul

rolului activ al judecătorului - consacrat de art. 129 C. proc. civ. - are

drept scop realizarea unui echilibru în cadrul procesului între alte două

principii, al disponibilității și, respectiv, al contradictorialității.

În cauză se constată

că părțile - inclusiv reclamantul care a beneficiat de asistență calificată de

specialitate a unui avocat - au avut posibilitatea să propună și să

administreze probe.

Cu ocazia cuvântului

în fond avocatul recurentului a mai făcut precizarea că motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a avut în vedere și nerespectarea

principiilor Legii nr. 10/2001.

În acest din urmă

context se constată că nici această critică nu poate fi reținută în cauză.

Soluția este în

conformitate cu „principiile” generale stabilite de legea specială și a căror

încălcare - în lipsa de detaliere precisă din partea recurentului - nu a putut

fi constatată, pentru a se impune, datorită acestei încălcări, 2 modificarea

deciziei atacate.

Pentru aceste

considerente, constatând că în cauză nu s-au întrunit condițiile prevăzute de

lege pentru reținerea motivelor de recurs invocate în temeiul art. 312 alin. (1)

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 159 din

data de 13 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2830/2012
râta C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 3216/2006. 1.5. Apărările pârâtei A.N.R.P. Pârâta A.N.R.P., prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat excepția lipsei calității sale
ÎCCJ 2013-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 75/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2006, A.M. a formulat contestație împotriva dispoziției din 17 iulie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza Legii nr. 10/2001, prin
ÎCCJ 2012-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1108/2012
nțe pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea față de pârâta D.G.F.P. Dolj, pentru lipsa calității procesuale pasive, înlăturând obligarea acesteia la plata sumei de 276.400 lei reprezentând contravaloarea imobilului con
ÎCCJ 2012-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4007/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 22 iulie 2010, pe rolul Tribunalului Dolj, s-a înregistrat contestația formulată de reclamanții S.H., T.C. și T.A. împotriva dispoziției nr. 23482 din 23 iunie 2010, emisă de Primarul
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3400/2012
ului-verbal de preluare din 1967. Or, chiar dacă prin acțiunea introductivă nu s-au solicitat măsuri reparatorii pentru casa de la fostul nr. y, acest lucru s-a făcut prin precizarea ulterioară de la fila 106 din dosarul de fond, astfel că
Sursă