ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2015

Decizia nr. 950/2015 Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de fața, constată următoarele: Prin decizia nr. 419/A din data de 28 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 630 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă SC B. SA. A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SC B. SA împotriva încheierilor de ședință din data de 21 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012, 03 octombrie 2012 și a sentinței civile nr. 630 din 10 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

A schimbat în parte sentința în sensul că a respins în tot acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, păstrând dispoziția privind obligarea reclamantului Ia plata diferenței de onorariu de 1.320 RON. A majorat onorariul definitiv cuvenit expertului C. de la suma de 2.000 RON, la suma de 28.736 RON și a obligat apelanta-pârâtă să plătească diferența, în cuantum de 26.736 RON, prezenta decizie constituind titlu executoriu pentru această obligație.

În motivarea deciziei, Curtea a reținut următoarele considerente: Reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: 1. să fie obligată să încheie contract prin care să i se ateste calitatea de autor și să se stabilească obligația acesteia de a-i plăti lunar 50% din valoarea eficienței economice obținute pentru un număr de 3 realizări tehnice și anume: a) forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30; b) forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 50; c) forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50; 2. să fie obligată pârâta la plata sumei de 667.550 RON despăgubiri pentru perioada de aplicare a celor 3 realizări tehnice, anterior încheierii contractului și a cheltuielilor de judecată, În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în calitate de angajat al pârâtei, în activitatea desfășurată Ia locui de muncă, a propus, proiectat, exeeutat, experimentat și finalizat ceie 3 realizări tehnice indicate, cu caracter de noutate la nivelul unității și care reprezintă opere de creație intelectuală.

Cu adresa din 20 iunie 2005 a adus la cunoștința conducerii societății realizarea pentru forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30, respectiv AMP 50, solicitând totodată drepturi de autor pentru aceste realizări, conform art. 72 din Legea nr. 64/1991 și Legea nr. 8/1996. La 23 iunie 2005 a înaintat Direcției de inginerie a producției propunerea de îmbunătățire din 21 iunie 2005 privind forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50. Toate cele 3 realizări tehnice sunt utilizate de pârâtă în forjarea inelelor tip DAC destinate exportului către o fabrică din cadrul concernului A., obținând în perioada 2005 - iunie 2008 o eficiență economică post calculată de circa 496.136 dolari SUA.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 8/1996 și Legii nr. 64/1991, art. 107 și 1084 C. civ. anterior. Prin sentința civilă nr. 630 din 10 octombrie 2012 Tribunalul Teleorman a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul B., a obligat pârâta SC B. SA să încheie cu reclamantul un contract care să ateste calitatea acestuia de autor pentru realizarea tehnică constând în procedeu de forjare de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50 și la 667.550 RON despăgubiri civile, 4000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză. A admis cererea expertului tehnic D. în parte și i-a dat pe reclamant în debit cu suma de 1.320 RON reprezentând supliment la onorariul de expertiză.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 67 din forma inițială a Legii nr. 64/1991, devenit art. 72 în urma republicării legii la data de 15 octomrie 2002 „drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor șl unitate. Unitatea care aplică această realizare tehnica are obligația să ateste calitatea de autor. Încălcarea prevederilor alin. (1) și alin. (2) atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate”. Din analiza acestui text legal rezultă că noutatea și utilitatea reprezintă condiții de fond pentru ca realizarea tehnică să fie protejată, însă aprecierea lor, precum și atestarea calității de autor, constituie atributul exclusiv al unității care aplică inovația.

În cauza de față, așa cum a concluzionat expertul termic C.B.A., caracter de noutate și utilitate l-a prezentat doar realizarea tehnică „Forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50”, realizare care se aplică în unitate de la data de 10 aprilie 2006, conform fișei de validare. S-a arătat de expert că această realizare îndeplinește condițiile cerute de legislația brevetelor de invenție în art. 73 pentru a putea fi considerată realizare tehnică la nivelul unității.

Despre celelalte 2 realizări pretinse de reclamant, expertul a concluzionat că în ceea ce privește „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30”, aceasta a fost folosită în producție și a dat un număr mare de piese rebutate, iar cealaltă se aplică și în prezent, influențând pozitiv rezultatul economic al societății, însă niciuna nu prezintă caracter de noutate și nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerate realizări tehnice la nivelul societății.

Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei privind faptul că potrivit fișei postului, în atribuțiile reclamantului intră și crearea unor realizări tehnice m folosul acesteia și că în cadrul serviciului unde reclamantul își desfășura activitatea, munceau și alte persoane fiind implicat întregul colectiv și nu doar o persoană, pe motiv că nu a rezultat ca printre atribuțiile reclamantului ar intra și conceperea unor realizări tehnice în sensul celor prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991 și, chiar în această situație, nici prin contractul colectiv de muncă și nici prin fișa postului nu se poate deroga de la drepturile recunoscute de dispozițiile art. 73. Cât privește sporurile de care a beneficiat reclamantul pentru realizarea tehnică supusă judecății, așa cum expertul contabil a concluzionat pentru intervalul 2006-2010, atât reclamantul cât și ceilalți salariați din cadrul compartimentului respectiv au beneficiat de spor de 10% pentru reparații, modernizare și îndemânare și de 11% spor specific activității, însă, această recompensă nu înlătură dreptul reclamantului de a fi plătit ca autor al respectivei realizări și, în plus, nu se consideră că aceste sporuri reprezintă o modalitate de despăgubire în sensul dispozițiilor art. 73 din lege, aceste sporuri acordându-se fiecărui salariat.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că prin aplicarea realizării tehnice forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50 al cărui autor este reclamantul și care, așa cum s-a reținut, este singura care prezintă noutate, nivelul economiilor realizate în perioada 2006-2011 prin aplicarea acestei soluții tehnice este de 1.652.765,51 RON, înregistrându-se economii de materie primă (oțel) și de energie electrică. Tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, care prevăd acordarea de despăgubiri atât pentru încălcarea obligațiilor de negociere a unui contract cu autorul realizării tehnice în condițiile alin. (1), dar și încălcarea obligației de atestare a calității de autor în condițiile alin. (2) ale art. 73 din Legea nr. 61/1991.

Reclamantul a cerut prin acțiune ca în contractul la încheierea căruia pârâta a fost obligată să se stabilească obligația de a-i plăti lunar 50% din valoarea eficienței economice obținute pentru realizarea tehnică al cărei autor este și să fie obligată pârâta la despăgubiri pentru folosirea acestei realizări în sumă de 667.550 RON. Deși expertul contabil a evaluat cuantumul despăgubirilor la 826.382,76 RON, față de principiul disponibilității părților, instanța a acordat suma pretinsă de reclamant. Cât privește procentul de 50% din valoarea eficienței economice pretins de reclamant a fi stabilit în contract, în condițiile în care pârâta a fost obligată la încheierea unui contract între părți, iar obiectul acestuia în ceea ce privește acest procent a fost negociat, urmează ca părțile să convină asupra acestui aspect asupra căruia instanța nu se poate pronunța în lipsa unui temei juridic.

Pârâta a fost obligată ca în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamant constând în costul celor 2 lucrări de specialitate. Cât privește suplimentarea onorariului de expert solicitată de expertul contabil H.V., față de valoarea lucrării și de complexitatea acesteia cererea este întemeiată, însă văzând Hotărârea CECCAR nr. 144 din 12 ianuarie 2009 pentru stabilirea criteriilor și modalităților pentru determinarea onorariilor experților contabili, dispozițiile legale aplicabile sunt dispozițiile art. 25 lit. b) pct. 3, care conduc la o sumă inferioară celei pretinse, motiv pentru care reclamantul a fost dat în debit cu suma de 1.320 RON.

Cu privire la apelurile formulate de ambele părți, s~au reținut următoarele: 1. Apelul declarat de reclamantul B. a. Apelantul-reclamant critică soluția de respingere de către tribunal a cererii de chemare în judecată în privința primelor două realizări tehnice, susținând că în mod greșit a reținut în cadrul mijloacelor de probă doar concluziile raportului de expertiză întocmit în primă instanță, că singura dovadă privind lipsa de noutate o constituie concluzia expertului tehnic, care nu se coroborează cu alte probe. Această critică nu este întemeiată, având în vedere probele administrate în cauză, ce vor fi analizate în cele ce urmează. În cadrul activității apelantei-pârâte există două proceduri specifice pentru îmbunătățirea proceselor, respectiv PO-DIP-01 și PO-DQC-07.

Prin procedura PO-DIP-01 propunerile de îmbunătățire sunt înaintate în scris către Departamentul de Inginerie a Producției, unde sunt analizate, iar cele care îndeplinesc anumite condiții, fie că sunt noi, fie că reprezintă îmbunătățirea unui proces vechi, sunt transmise Departamentului de Calitate, unde sunt înregistrate în registrul de evidență cod PODQC-07/3 și sunt examinate în procedura PO-DQC-07. în cazul în care propunerea se dovedește eficientă din punctul de vedere al creșterii calitative sau al productivității, reducerii costurilor, protejării mediului, etc, procedura respectivă este validată și apoi aplicată în producție. În ceea ce privește cele două propuneri de îmbunătățiri depuse de reclamant, probele administrate au stabilit că au fost doar aprobate de Departamentul Ingineria Producției, nefiind înaintate Departamentului Calitate în vederea examinării și validării.

Așa cum rezultă din propunerea de îmbunătățire depusă la data de 27 februarie 2004 apelantul-reclamant și-a propus să obțină o forjare de precizie cu consum redus de material și creșterea calității piesei obținute prin: mărirea turtei de formare la diametrul gulerului matriței, cu un diametru de 49 mm; reducerea dimensiunii blocului în scopul economisirii materialului, modificarea razei de legătură între fața internă a piesei și guler de la 4,5 la 4 mm pentru uniformizarea cu celelalte repere, prin modificările aduse poasonulm. Prin raportul de expertiză efectuat în prima instanță, expert tehnic judiciar C.B.A. a concluzionat în sensul că atât metoda de forjare cu refulare la diametrul gulerului, cât și reducerea bracului erau cunoscute și aplicate în unitate anterior propunerii apelantului-reelamant, astfel că procedeul propus de reclamant „Forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30” nu prezintă noutate la nivelul unității.

Pentru a formula această concluzie, expertul judiciar a arătat că s-a deplasat la sediul SC B. SA, conform proceselor verbale de convocare a părților din datele de 25 iulie 2011 și 18 octombrie 2011, la Secția Forjă unde s-au pus în aplicare procedeele ce fac obiectul cauzei; că a avut în vedere Planurile de operații utilizate în unitate pentru inele interioare forjate pe AMP 30, respectiv pianul de operații PO 220-010/3DACF026F-20 (Anexa 4 la raportul de expertiză, Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman) datat 09 ianuarie 2003, precum și planurile ulterioare acestuia, respectiv PO 220-010/DAC4074-20 din data de 02 aprilie 2003, PO 220-010/DAC3871W-20 din data de 05 februarie 2003, sau PO 220-010/3DACF032F-20 din data de 24 aprilie 2003, din care a stabilit că procedeul de forjare propus de apelantul-reclamant era cunoscut și aplicat în unitate anterior propunerii reclamantului, la reperele DACF032F-20, DAC3871.20 și DAC4074-20, forjate tot pe mașina AMP 30. În ceea ce privește cea de-a două propunere de îmbunătățire depusă de apelantul-reclamant la data de 12 ianuarie 2005, din cuprinsul propunerii de îmbunătățire rezultă că acesta și-a propus să obțină modificarea preformârii prin formarea gulerului inelului și calibrarea acestuia în etapa de formare, reducerea brocului de la 11 la 9 mm și modificarea dimensiunilor poansonului de formare.

Prin raportul de expertiză efectuat în primă instanță, expertul tehnic C.B.A.

a concluzionat în sensul că procedeul de forjare a inelelor interioare tip DAC pe AMP 50 propus de reclamant nu prezintă noutate la nivelul unității deoarece procedeul de formare a gulerului în etapa de preformare a fost aplicat anterior în cadrul activității pârâtei la forjarea inelelor pentru alte tipuri de rulmenți, cu geometrie similară, pentru reperele 30208 și 32306 (Anexele 11 și 12 la raportul de expertiză, Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), că acest procedeu exista anterior conform planurilor de operații PO 20-20/DAC20 pentru 3DACF042F-20 din data de 02 octombrie 2003 și celor depuse la Anexele 11 și 12 la raportul de expertiză (Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), care au fost introduse în producție după cum reiese din Programul de fabricație informativ al Secției forjă pe lunile martie 2001, septembrie 2001, septembrie 2003, mai 2004 și noiembrie 2004. În ceea ce privește critica potrivit căreia raportul de expertiză specialitatea proprietate industrială-invenții s-a bazat pe documente incomplete, modificate prin ștergere și tăiere, susceptibile de fals, Curtea a constatat că aceste susțineri au fost formulate de către apelantul-reclamant în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză (Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), în sensul că se înscrie în fals împotriva înscrisurilor reținute de expert ca anteriorități,

reclamantul solicitând obligarea pârâtei să prezinte în original planurile de operații complete pentru reperele reținute de expert - obiecțiuni care au fost încuviințate de tribunal, prin încheierea din data de 21 decembrie 2011 solicitând expertului să precizeze dacă la efectuarea raportului de expertiză a verificat, în original, înscrisuri precizate de reclamant, dacă acestea cuprind modificări sau dacă modificările au influență asupra răspunsului la obiectivele stabilite de instanță. Răspunsul expertului a fost depus la dosar (Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), în sensul că la întocmirea raportului de expertiză a avut la dispoziție înscrisurile precizate de reclamant, în original, pe hârtie de calc transparentă, și că a constatai unele modificări care nu sunt relevante și care nu o determină să-și schimbe concluziile.

Curtea a avut în vedere și Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală din data de 03 decembrie 2013 întocmit de Inspectoratul de Poliție al județului Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor, precum și Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 12 decembrie 2013 întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria în Dosarul penal nr. x/P/2012 format ca urmare a plângerii penale fonnulate de apelantul-reclamant B. împotriva conducerii SC B. SA pentru infracțiunile de ticluire de probe nereale prin fals în înscrisuri, fals, uz de fals și fals în declarații (Dosarul nr. x/87/2008** al Curții de apel București, secția a IV-a civilă). În evaluarea acestei critici de netemeinicie, Curtea a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de apel de expert G.B., propus de apelantul-reclamant.

Astfel, la pct. 44.2 din raportul de expertiză, expertul tehnic judiciar a concluzionat în sensul că prin prima îmbunătățire intitulată „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30” nu se modifică procesul tehnologic, având aceleași faze de lucru, că în cadrul unității se aplică un procedeu asemănător pentru inelul interior 3DAC F026-20 conform pianului de operații PO 220-010/3DACF026F-20 din data de 09 ianuarie 2003, și că această propunere de îmbunătățire nu are noutate, deci nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991 pentru a fi considerată realizare tehnică.

De asemenea, la pct. 4,4.3 din raportul de expertiză, același expert tehnic a concluzionat în sensul că prin cea de-a două îmbunătățire intitulată „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 50” nu se modifică procesul tehnologic, având aceleași faze de lucru, că în cadrul unității se aplică un procedeu identic de obținere a gulerului în faza de preformare pentru obținerea inelelor interioare și exterioare pentru rulmenții radial-axiali cu role conice, conform planurilor de operații PO-20-021/30208-10/20 din 12 ianuarei 1979 și PO-20-021/32306-10/20 din 02 iulie 1975, precum și plănui de operații PO-220-011/30205-10/20 din 29 ianuarie 1981 revizuit în 1998 (Anexa 6 la raport, Dosarul nr. x/87/2008** al Curții de apel București, secția a IV-a civilă), și că această propunere de îmbunătățire nu are noutate, deci nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991 pentru a fi considerată realizare tehnică.

b. Prin criticile formulate la lit. B și C din motivele de apel a susținut că (B) deși a obligat-o pe pârâtă la încheierea unui contract prin care să-i ateste calitatea de autor pentru realizarea tehnică constând în procedeu de forjare de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50, tribunalul a omis să o oblige ca prin aceste contract să-i plătească lunar 50% din valoarea eficientei economice și (C) instanța a greșit cuantumul despăgubirilor deoarece prin raportul de expertiză judiciară specialitatea contabilitate cuantumul despăgubirilor până la finele anului 2011 este de 1.069.227,77 RON pentru toate cele trei realizări tehnice.

Aceste critici au rămas fără obiect, având în vedere că în urma analizei apelului declarat de apelanta-pârâtă și a probelor administrate în faza de apel Curtea a ajuns la concluzia că nici cea de-a treia propunere de îmbunătățire depusă de reclamant, intitulată „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50” nu întrunește condițiile de fond prevăzute de art. 72 din Legea nr. 64/1991 pentru a putea fi considerată realizare tehnică, pentru motivele ce se vor arătă în cadrul analizei apelului declarat de apeianta-pârâtă. 2. Apelul declarai de pârâta SC B. SA.

Tribunalul a reținut că cea de-a treia realizare, constând în „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50” întrunește condițiile de fond prevăzute de art. 72 din Legea nr. 64/1991 pentru ca această realizare tehnică să fie protejată, respectiv noutatea și utilitatea, motiv pentru care a obligat pârâta SC B. SA să încheie cu reclamantul un contract care să ateste calitatea acestuia de autor pentru această realizare tehnică și, de asemenea, la 667.550 RON despăgubiri civile. Motivele de apel vizează încheierile de ședință pronunțate de tribunal în datele de 21 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012, 03 octombrie 2012 și sentința civilă nr. 630 din 10 octombrie 2012, criticile referindu-se atât la modul de soluționare a primului capăt de cerere, cât și a celui de-al doilea capăt de cerere, precum și la obligarea sa ia plata cheltuielilor de judecata către reclamant.

Sunt întemeiate criticile formulate de apelanta-pârâtă cu privire la greșita respingere de către tribunal a tuturor obiecțiunilor și solicitărilor pe care le-a formulat pârâtă pe parcursul judecății de primă instanță cu privire la raportul de expertiză specialitatea proprietate industrială-invenții.

Astfel, după depunerea la dosar a acestui raport de expertiză, la data de 23 noiembrie 2011 pârâta a formulat obiecțiuni, prin care a susținut că, deși a pus la dispoziția expertului o serie de documente din care rezultă că propunerea „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50” era folosită anterior la alte repere de rulmenți, soluția de forjare în 5 trepte (debitare, refulare, preformare, separare perforare) pe mașini a inelelor duble era cunoscută în unitate încă din 1983, conform planului de operații de PO-220-02 pentru inel 6207B-10PCDR actualizat în 1992, expertul judiciar nu le-a analizat, nu le-a atașat la raport și nici nu a făcut referire la aceste documente în cuprinsul raportului.

La aceste obiecțiuni, pârâta a atașat și un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert P.D.D., precum și setul de înscrisuri cu privire la care a susținut că nu au fost avute în vedere de expertul desemnat de instanță. Prin încheierea din data de 21 decembrie 2011, tribunalul a respins în mod greșit aceste obiecțiuni, cu motivarea că expertul a răspuns ia obiectivele stabilite de instanță, deoarece în cazul în care s-ar fi constatat că documentele invocate de pârâtă în cadrul obiecțiunilor nu au fost avute în vedere de expert la efectuarea raportului de expertiză, expertul ar fi putut formula alte concluzii, în funcție de aceste înscrisuri noi.

La data de 20 ianuarie 2012 pârâta a depus la dosarul de fond raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert K.E., prin care acesta concluziona în sensul că revendicarea reclamantului „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50” a fost utilizată de unitate anterior propunerii formulate de reclamant (Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman). În baza acestei probe noi, la data de 24 ianuarie 2012 pârâta a depus la dosar note scrise prin care a solicitat instanței să revină asupra deciziei de respingere a obiecțiunilor și a mai invocat și faptul că expertul desemnat de instanță nu a solicitai un punct de vedere și expertului sau parte, deși a fost încuviințat de instanță să participe la efectuarea expertizei, motiv pentru care a fost nevoit să formuleze un raport extrajudiciar.

Curtea a constatat ca fiind fondate șl criticile de nelegalitate referitoare la încheierea din data de 25 ianuarie 2012 prin care tribunalul a respins și această solicitare a pârâtei, pe motiv că se tinde la tergiversarea nejustificată a cauzei, constatând că, în acest fel, au fost încălcate dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, potrivit cărora: „partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, și un expert termic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta și încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părții, din categoria persoanelor prevăzute la art. 11-14”.

Pentru corecta aplicare a acestei norme juridice, se impunea ca tribunalul să solicite expertului desemnat de instanță să solicite participarea la efectuarea expertizei, precum și redactarea unui punct de vedere și din partea expertului-consilier al pârâtei, ce fusese încuviințat de instanță la termenul din data de 14 decembrie 2009. În raport de criticile formulate de apelanta-pârâtă prin motivele de apel, prin încheierea din data de 19 septembrie 2013 instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea proprietate industrială și, după punerea în discuția părților, a stabilit obiectivele acesteia. În baza dispoziției instanței, ambele părți au depus la dosar listele cu experți judiciari atestați de Ministerul Justiției în specialitatea Proprietate Industrială, Metalurgie, luând act de acordul părților în ceea ce privește numirea ca expert judiciar a d-lui expert G.B.

La pct. 4.4.4 din raportul de expertiză, expertul tehnic judiciar G.B. a concluzionat în sensul că prin cea de-a treia îmbunătățire intitulată „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50”, apelantul-reclamant a propus introducerea unei etape de preformare în cadrul procesului tehnologic de forjare a inelelor exterioare de tip DAC, însă soluția de forjare în 5 trepte era cunoscută în unitate din anul 1983, conform planului de operații de PO-220-02 pentru inel 62O7B-I0PCDR actualizat în 1992. Față de probele administrate în cauză, expuse în cele ce preced, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege invocat de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată pentru a obține protecția celor trei realizări tehnice pretinse de acesta, respectiv noutatea la nivelul unității și utilitatea.

Având în vedere că probele administrate în cauză nu au confirmat calitatea de autor a reclamantului cu privire la cele trei realizări tehnice pretinse de acesta prin cererea de chemare în judecată, nu se poate dispune obligarea pârâtei ia încheierea contractului prin care să-i ateste calitatea de autor, ca formă de reparare în natură a prejudiciului prevăzută la alin. (1) al art 73 din Legea nr. 64/1991, și nici obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, ca formă de reparare a prejudiciului prin echivalent, în conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme juridice, deoarece nu sunt întrunite condițiile cerute expres de norma juridică pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ., Curtea a admis apelul declarat de pârâtă împotriva încheierilor de ședință din data de 21 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012, 03 octombrie 2012 și a sentinței civile nr. 630 din 10 octombrie 2012, schimbând sentința în sensul respingerii în tot a acțiunii formulată de reclamantul B. În temeiul dispozițiilor art. 295 alin. (1) și art. 296 C. proc. civ., a păstrat dispoziția primei instanțe privind obligarea reclamantului la plata diferenței de onorariu de 1320 RON, dispoziție ce nu a fost criticată de reclamant prin motivele de apel. În temeiul dispozițiilor art. 23 din O.G.

nr. 2/2000, potrivit cărora onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului, văzând devizul general depus de expert la dosarul de apel, Curtea a majorat onorariul definitiv cuvenit domnului expert B.G. de la suma de 2000 RON, la suma de 28.736 RON și, văzând acordul exprimat de apelanta-pârâta la termenul din data de 01 octombrie 2014, a obligat-o să plătească diferența, în cuantum de 26.736 RON, decizia constituind titlu executoriu pentru această obligație. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B., în susținerea căruia a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. I. Cu referire la apelul pârâtei. În mod greșit instanța de apel a apreciat ca temeinice criticile formulate cu privire la respingerea de tribunal a tuturor obiecțiunilor formulate de pârâtă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.B.A. Din dosarul fondului rezultă că expertul-consilier parte ai pârâtei a participat la prima întâlnire convocată în data de 25 iulie 2011 și a lipsit la convocarea din 18 octombrie 2011, atunci când punctele de vedere ale părților au fost consemnate în procesul verbal.

La termenul de 23 noiembrie 2011, ambele părți au depus obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, ocazie cu care apelanta-pârâtă a anexat un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de expertul-consilier parte, utilizând pentru a treia realizare tehnică înscrisuri noi, diferite de cele predate expertului desemnat, având obiect diferit și utilizând intenționat exprimări netehnice de trepte în loc de faze ale procesului, în ideea acoperirii caracteristicilor de formare în trepte de lățime a inelului exterior cu dubla cale de rulare tip DAC pe AMP 50 (lățimea totală = lățimea la formarea prima + lățimea la formarea a doua).

Planul de operații PO 220-02 pentru inel 6207B-10PCDR, la care face referite instanța de apel, reprezintă în fapt procesul de forjare combinată în turn a meiului exterior 6207 preforjat cu inelul interior 6207B, deci două inele separate (nu inel dublu, în exprimarea expert - consilier parte) și care geometric intră unul în celalalt, la formarea a două SG împinge inelul mic față de cel mare formând un turn (de unde și denumirea) în vederea ușurării separării, iar la faza următoare se separă și se perforează inelul mic. Instanța a amânat cauza pentru studierea obiecțiunilor și la termenul de 21 decembrie 2012, pe deplin lămurită a respins obiecțiunile pârâtei, lucru consemnat în încheierea de ședință de la data respectivă.

Încercările ulterioare ale pârâtei de aducere în instanța de noi obiecțiuni Ia raportul de expertiză tehnică au fost temeinic respinse, în conformitate cu C. proc. civ. În față instanței de apel situația faptică era pe deplin lămurită, iar aceasta putea trece la aplicarea dispozițiilor legale în domeniu prin cenzurarea concluziilor netemeinice formulate de expertul desemnat și expertul-consilier parte. În mod greșit instanța de apel a omologat și și-a însușit concluziile din raportul de expertiză termică judiciară întocmit de expertul B.G., deși prin observațiile și obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică a învederat aspecte de nelegalitate, respectiv de lipsa de specialitate necesară efectuării unei astfel de expertize.

Instanța de apel nu numai că nu a respins raportul întocmit de expert B.G., așa cum a solicitat, dar mai mult i-a majorat onorariu la 28.736 RON, de 14 ori mai mare decât cei aprobat pentru expertul fondului C.B.A. Concluziile expertului B.G. cu privire la noutate au fost însușite prin copiere din raportul de expertiză de Ia fond pentru primele două realizări, respectiv din raportul extrajudiciar întocmit de expert - consilier parte al pârâtei P.D.D. - exemplificând, respectiv din raportul expertului parte pentru a treia realizare tehnică. În mod greșit instanța de apel a admis apelul pârâtei și a modificat în parte sentința, fără o motivare suficientă și temeinică, prin coroborarea tuturor probelor din dosar.

S-a instanța s-a rezumat la concluziile din raportul de expertiză efectuat în dosarul de apel, excluzându-le pe cele din raportul de expertiză din dosarul fondului. Instanța de apel a ignorat înscrisul de mare importanță, emis cu aprobarea tuturor specialiștilor din cadrul apelantei - pârâte SC B. SA, și anume fișa de validare din 10 aprilie 2006, prin care este recunoscut ca noutate absolută „Procesul de forjare de precizie (formarea în trepte a piesei) cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50, anexând acest înscris. Nu a luat în considerare setul de înscrisuri, parte dintre acestea nefiind la dispoziția expertului termic C.B.A., cel ce a efectuat expertiza tehnică la instanța de fond, înscrisuri puse și la dispoziția expertului B.G.

Cu noile înscrisuri depuse în apel se face dovada certă că autorii materialelor tehnice opozabile, sing. E. și ing. F., nu aveau cunoștință de soluția tehnică propusă de reclamant (autor), nu au înțeles-o, iar pe parcursul proiectării, experimentării, aplicării și acțiunii judiciare nu au revendicat paternitatea celor trei realizări tehnice. 2. Cu referire la apelul reclamantului În mod greșit instanța de apel a judecat apelul său rezumându-se strict la art. 72 din Legea nr. 64/1991, varianta publicată în M. Of. nr. 752/15.10.2002, și la concluziile rapoartelor de expertiză tehnică efectuate la fond și apel.

Atât la fond cât și în apel a pus la dispoziția experților desemnați practica judiciară în domeniul realizărilor tehnice precum și comentariile unor juriști celebri cu referire la Legea nr. 64/1991 și Regulamentul de aplicare al acesteia, vizând noutatea și modul de apreciere în raport cu anteriorități le opozabile, același lucru făcându-l și în față instanțelor de judecată - pe care le reia și redă în susținerea recursului. Nu s-a indicat pentru fiecare din realizările tehnice în cauză care este singura anterioritate care întrunește toate caracteristicile invenției revendicate, certitudinea existentei (aplicării) și a datei.

Despre aceste aspecte a detaliat pentru fiecare din cele trei realizări tehnice, în observații și obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B.G., precum și în concluziile scrise depuse la termenul de 08 octombrie 2014. Acesta este cadrul legal în raport cu care instanța de apel trebuia să analizeze îndeplinirea condiției de noutate. Suplimentar vine cu următoarele precizări pentru primele două realizări tehnice: „Forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30” - se prezintă caracteristicile revendicate, măsurabile pentru realizarea tehnică 3DACF026-20, cu referire îa anexele la raport de expertiză al expertului B.G.; „Forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 50” - se subliniază că procesele opozabile reținute de ambele expertize sunt diferite ca obiect, cu arătarea argumentelor și a caracteristicilor creațiilor sale.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefandat al recursului, în considerarea argumentelor ce succed: a. Criticile referitoare la modul de soluționare a apelului declarat de pârâtă. - Instanța de apel nu a contestat că înscrisurile care au susținut obiecțiunile formulate de pârâta apelantă ar fi noi, ci a subliniat că ,în măsura în care acestea nu au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză, expertul ar fi putut formula alte concluzii, în funcție de aceste înscrisuri noi. În acest context, nu s-au arătat motivele de nelegalitate a deciziei, din perspectiva dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a pus problema schimbării obiectivelor stabilite de instanță.

Pe de altă parte, aprecierea încrisurilor noi, în sensul celor susținute în cadrul recursului, excedează limitelor de judecata în fața instanței de recurs, fața de dispozițiile art. 304 C. proc. civ, aceeași soluție impunându-se și în ceea ce privește modul de apreciere de către instanța de apel a caracterului lămuritor al situației de fapt stabilite, criticile aferente ținând de temeinicia și nu de legalitatea deciziei de apel. Oricum, acest aspect nu a fost singurul care a fundamentat dispoziția instanței de apel de întocmire a unui nou raport de expertiză, ci și deficiența constată relativ la punctul de vedere al expertului parte. În acest context, recurentul reclamant a arătat că expertul consilier încuviințat pentru pârâta apelantă a lipsit la convocarea din 18 octombrie 2011, contestând astfel legalitatea măsurii de întocmire a unui raport de expertiză, care s-ar fi bazat și pe această deficiență.

Numai că, așa cum rezultă din motivarea deciziei, ceea ce a sancționat instanța de apel, din perspectiva dispozițiilor legale reținute a fi incidente, a fost și lipsa solicitării de către expertul desemnat de instanță de redactare a unui punct de vedere și din partea expertului-consilier al pârâtei, ce fusese încuviințat - aspect cu privire la care nu s-au formulat, de asemenea, critici de nelegaiitate, din perspectiva acelorași dispoziții procedurale, mai sus subliniate. În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B.G., se reclamă faptul că mod greșit instanța de apel l-a omologat, deși prin observațiile și obieețiuni la raportul de expertiză tehnică a învederat aspecte de nelegaiitate, respectiv de lipsa de specialitate necesară efectuării unei astfel de expertize.

Obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză au fost încuviințate de instanță, dispunându-se măsuri în acest sens în sarcina expertului. La termenul următor (01 octombrie 2014), după răspunsul expertului, reclamantul a solicitat refacerea raportului de expertiză, motivat și de faptul că expertul nu are specialitatea solicitată - cerere respinsă cu motivarea că s-a pus în dezbatere contradictorie specializarea expertului, reclamantul indicându-l pe cel desemnat. Sub acest aspect, prin decizie s-a mai reținut și că ambele părți au depus ia dosar listele cu experți judiciari atestați de Ministerul Justiției în specialitatea Proprietate Industrială, Metalurgie și că s-a luat act de acordul părților în ceea ce privește numirea ca expert judiciar a dlui expert G.B.

Față de aceste elemente ale dosarului, Înalta Curte constată ca cererile formulate de reclamant relativ la raportul de expertiză au fost analizate de instanța de apel, nefirad astrel afectată legalitatea raportului de expertiză printr-o omisiune a instanței în acest sens, fără ca prin cererea de recurs să se formuleze critici de nelegalitate asupra modului de soluționare a acestora, din perspectiva art. 304 C. proc. civ. Modul de apreciere de către instanța de apel a raportului de expertiză, prin raportare la expertizele întocmite în fața primei instanțe sau de către expertul parte, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, ținând de temeinicia hotărârii, iar o reapreciere în acest sens de către prezenta instanță nu este permisă de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. - Cum rezultă din considerentele deciziei, s-au arătat motivele care susțin soluția pronunțată, cu referire la probele avute în vedere și analizate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 - cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar excluderea concluziilor raportului de expertiză din dosarul primei instanțe este justificată prin dispoziția instanței de apel de efectuare a unui nou raport de expertiză. Greșita interpretare a probatoriului administrat putea fi cenzurată de instanța de recurs potrivit pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, iar probatoriul omis a fi analizat potrivit pct. 10 al aceluiași articol, abrogat prin art. 1 pct. 111 1 din O.U.G.

nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. l pct. 49 din Legea nr. 219/2005. În egală măsură, o reapreciere a probatoriului, în sensul solicitat în cadrul criticii, nu este permisă în fața acestei instanțe de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Pe de altă parte, faptul că nu s-ar fi revendicat paternitatea celor trei realizări tehnice, inclusiv pe parcursul derulării procedurii judiciare, nu afectează legalitatea deciziei, sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., față de elementele ce se impun a fi verificate în cadrul procesual al litigiului de față, în aplicarea dispozițiilor relevante ale Legii nr. 64/1991, aplicate de instanța de apel, și necontestate prin cererea de recurs.

- Recurentul reciamant nu are interes în formularea criticii referitoare ia majorarea onorariului expertului desemnat de instanța de apel, în condițiile în care nu a fost impusă în sarcina sa vreo obligație de acoperire a acestuia.

2. Criticile refritoare la modul de soluționare a apelului declarat de reclamant În soluționarea ambelor apeluri declarate în cauză, instanța de apel aplicat dispozițiile Legii nr. 64/1991, ce impun cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o creație tehnică pentru a beneficia de protecția legală a unei realizări tehnice - potrivit art. 72 din lege, în vigoare la datele celor 3 creații tehnice pentru care se reclamă protecția legală, „Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este noua la nivelul unei unități și utila acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate” [alin. (1)]. Pentru a aprecia asupra întrunirii cerințelor legale, în mod necesar magistratul apelează la opinia de specialitate a unor experți, abilitați în acest sens.

în cauza de față instanța a avut la dispoziție lucrări de specialitate efectuate în două cicluri procesuale, reținând argumentat concluziile acestora, cu atât mai mult cu cât concluziile expertului din fața primei instanțe au fost confirmate și de expertiza efectuată în fața instanței de apel, astfel cum rezultă din motivarea deciziei. Față de situația de fapt stabilita în urma analizării probatoriului administrat, ce nu poate fi reapreciată de instanța de recurs, situație de fapt care nu s-a rezumat numai la rapoartele de expertiză, acestea fiind coroborate și cu alte probe, în etapa s-au aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente cu respectarea regulilor doctrinare și jurisprudențiale consacrate în interpretarea și aplicarea acestora.

Orice precizări suplimentare referitoare la chestiuni tehnice pentru cele două creații tehnice pentru care se reclamă regimul unor realizări tehnice, neconfirmat de prima instanță, nu pot fi cercetate de instanța de recurs, față de limitele de judecată impuse în fața sa de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Actul depus în dosarul de recurs nu este suficient în infirmarea soluției pronunțată în cauză atât timp cât prima menționare a numelui recurentuliu reclamant la modificări, apare la 7 august 2006. În considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al criticilor formulate, în limitele în care acestea au putut fi analizate față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 419/A din data de 28 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.