ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia

nr. 950/2015

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de fața, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 419/A din data

de 28 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă,

a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva

sentinței civile nr. 630 din 10 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în

contradictoriu cu apelanta-pârâtă SC B. SA.

A admis apelul declarat de

apelanta-pârâtă SC B. SA împotriva încheierilor de ședință

din data de 21 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012, 03 octombrie 2012 și a

sentinței civile nr. 630 din 10 octombrie 2012 pronunțate de

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

A schimbat în parte

sentința în sensul că a respins în tot acțiunea formulată

de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, păstrând

dispoziția privind obligarea reclamantului Ia plata diferenței de

onorariu de 1.320 RON.

A majorat onorariul definitiv

cuvenit expertului C. de la suma de 2.000 RON, la suma de 28.736 RON și a obligat

apelanta-pârâtă să plătească diferența, în cuantum de

26.736 RON, prezenta decizie constituind titlu executoriu pentru această

obligație.

În motivarea deciziei, Curtea

a reținut următoarele considerente:

Reclamantul B. a chemat în

judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța:

să încheie contract prin care să i se ateste calitatea de autor

și să se stabilească obligația acesteia de a-i plăti

lunar 50% din valoarea eficienței economice obținute pentru un

număr de 3 realizări tehnice și anume:

a) forjarea de precizie cu

consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30;

b) forjarea de precizie cu

consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 50;

c) forjarea de precizie cu

consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50;

pârâta la plata sumei de 667.550 RON despăgubiri pentru perioada de

aplicare a celor 3 realizări tehnice, anterior încheierii contractului

și a cheltuielilor de judecată,

În motivarea cererii de

chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în calitate de

angajat al pârâtei, în activitatea desfășurată Ia locui de

muncă, a propus, proiectat, exeeutat, experimentat și finalizat ceie

3 realizări tehnice indicate, cu caracter de noutate la nivelul

unității și care reprezintă opere de creație

intelectuală.

Cu adresa din 20 iunie 2005 a

adus la cunoștința conducerii societății realizarea pentru

forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP

30, respectiv AMP 50, solicitând totodată drepturi de autor pentru aceste

realizări, conform art. 72 din Legea nr. 64/1991 și Legea nr. 8/1996.

La 23 iunie 2005 a înaintat Direcției de inginerie a producției

propunerea de îmbunătățire din 21 iunie 2005 privind forjarea de

precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP

50.

Toate cele 3 realizări

tehnice sunt utilizate de pârâtă în forjarea inelelor tip DAC destinate

exportului către o fabrică din cadrul concernului A., obținând

în perioada 2005 - iunie 2008 o eficiență economică post

calculată de circa 496.136 dolari SUA.

În drept, cererea de chemare

în judecată a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 8/1996 și

Legii nr. 64/1991, art. 107 și 1084 C. civ. anterior.

Prin sentința civilă

nr. 630 din 10 octombrie 2012 Tribunalul Teleorman a admis in parte

acțiunea

formulata

de reclamantul B., a obligat pârâta SC B. SA să încheie cu reclamantul un

contract care să ateste calitatea acestuia de autor pentru realizarea

tehnică constând în procedeu de forjare de precizie cu consum redus de

metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50 și la 667.550 RON

despăgubiri civile, 4000 RON cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu expertiză. A admis cererea expertului tehnic D. în parte și

i-a dat pe reclamant în debit cu suma de 1.320 RON reprezentând supliment la

onorariul de expertiză.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 67 din forma inițială a Legii nr. 64/1991,

devenit art. 72 în urma republicării legii la data de 15 octomrie 2002 „drepturile

bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este

nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se

stabilesc prin contract încheiat între autor șl unitate. Unitatea care

aplică această realizare tehnica are obligația să ateste

calitatea de autor. Încălcarea prevederilor alin. (1) și alin. (2)

atrage obligația unității de a plăti despăgubiri

autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în

funcție de rezultatele economice obținute de unitate”.

Din analiza acestui text legal

rezultă că noutatea și utilitatea reprezintă condiții

de fond pentru ca realizarea tehnică să fie protejată, însă

aprecierea lor, precum și atestarea calității de autor,

constituie atributul exclusiv al unității care aplică

inovația.

În cauza de față,

așa cum a concluzionat expertul termic C.B.A., caracter de noutate și

utilitate l-a prezentat doar realizarea tehnică „Forjarea de precizie cu

consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50”, realizare

care se aplică în unitate de la data de 10 aprilie 2006, conform

fișei de validare. S-a arătat de expert că această

realizare îndeplinește condițiile cerute de legislația

brevetelor de invenție în art. 73 pentru a putea fi considerată

realizare tehnică la nivelul unității.

Despre celelalte 2

realizări pretinse de reclamant, expertul a concluzionat că în ceea

ce privește „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor

interioare DAC pe AMP 30”, aceasta a fost folosită în producție

și a dat un număr mare de piese rebutate, iar cealaltă se

aplică și în prezent, influențând pozitiv rezultatul economic al

societății, însă niciuna nu prezintă caracter de noutate

și nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerate

realizări tehnice la nivelul societății.

Tribunalul a înlăturat

apărarea pârâtei privind faptul că potrivit fișei postului, în

atribuțiile reclamantului intră și crearea unor realizări

tehnice m folosul acesteia și că în cadrul serviciului unde

reclamantul își desfășura activitatea, munceau și alte

persoane fiind implicat întregul colectiv și nu doar o persoană, pe

motiv că nu a rezultat ca printre atribuțiile reclamantului ar intra

și conceperea unor realizări tehnice în sensul celor prevăzute

de art. 73 din Legea nr. 64/1991 și, chiar în această situație,

nici prin contractul colectiv de muncă și nici prin fișa

postului nu se poate deroga de la drepturile recunoscute de dispozițiile

art. 73.

Cât privește sporurile de

care a beneficiat reclamantul pentru realizarea tehnică supusă

judecății, așa cum expertul contabil a concluzionat pentru

intervalul 2006-2010, atât reclamantul cât și ceilalți salariați

din cadrul compartimentului respectiv au beneficiat de spor de 10% pentru

reparații, modernizare și îndemânare și de 11% spor specific

activității, însă, această recompensă nu

înlătură dreptul reclamantului de a fi plătit ca autor al

respectivei realizări și, în plus, nu se consideră că

aceste sporuri reprezintă o modalitate de despăgubire în sensul

dispozițiilor art. 73 din lege, aceste sporuri acordându-se fiecărui

salariat.

Din concluziile raportului de

expertiză contabilă a rezultat că prin aplicarea realizării

tehnice forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare

duble DAC pe AMP 50 al cărui autor este reclamantul și care, așa

cum s-a reținut, este singura care prezintă noutate, nivelul

economiilor realizate în perioada 2006-2011 prin aplicarea acestei soluții

tehnice este de 1.652.765,51 RON, înregistrându-se economii de materie

primă (oțel) și de energie electrică.

Tribunalul a constatat că

sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, care

prevăd acordarea de despăgubiri atât pentru încălcarea

obligațiilor de negociere a unui contract cu autorul realizării

tehnice în condițiile alin. (1), dar și încălcarea

obligației de atestare a calității de autor în condițiile

alin. (2) ale art. 73 din Legea nr. 61/1991.

Reclamantul a cerut prin

acțiune ca în contractul la încheierea căruia pârâta a fost

obligată să se stabilească obligația de a-i plăti

lunar 50% din valoarea eficienței economice obținute pentru

realizarea tehnică al cărei autor este și să fie

obligată pârâta la despăgubiri pentru folosirea acestei

realizări în sumă de 667.550 RON.

Deși expertul contabil a

evaluat cuantumul despăgubirilor la 826.382,76 RON, față de

principiul disponibilității părților, instanța a

acordat suma pretinsă de reclamant.

Cât privește procentul de

50% din valoarea eficienței economice pretins de reclamant a fi stabilit

în contract, în condițiile în care pârâta a fost obligată la

încheierea unui contract între părți, iar obiectul acestuia în ceea

ce privește acest procent a fost negociat, urmează ca

părțile să convină asupra acestui aspect asupra căruia

instanța nu se poate pronunța în lipsa unui temei juridic.

Pârâta a fost obligată ca

în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., să suporte

cheltuielile de judecată efectuate de reclamant constând în costul celor 2

lucrări de specialitate. Cât privește suplimentarea onorariului de

expert solicitată de expertul contabil H.V., față de valoarea

lucrării și de complexitatea acesteia cererea este întemeiată,

însă văzând Hotărârea CECCAR nr. 144 din 12 ianuarie 2009 pentru

stabilirea criteriilor și modalităților pentru determinarea

onorariilor experților contabili, dispozițiile legale aplicabile sunt

dispozițiile art. 25 lit. b) pct. 3, care conduc la o sumă

inferioară celei pretinse, motiv pentru care reclamantul a fost dat în

debit cu suma de 1.320 RON.

Cu privire la apelurile

formulate de ambele părți, s~au reținut următoarele:

reclamantul B.

a. Apelantul-reclamant

critică soluția de respingere de către tribunal a cererii de

chemare în judecată în privința primelor două realizări

tehnice, susținând că în mod greșit a reținut în cadrul mijloacelor

de probă doar concluziile raportului de expertiză întocmit în

primă instanță, că singura dovadă privind lipsa de

noutate o constituie concluzia expertului tehnic, care nu se coroborează

cu alte probe.

Această critică nu

este întemeiată, având în vedere probele administrate în cauză, ce

vor fi analizate în cele ce urmează.

În cadrul

activității apelantei-pârâte există două proceduri

specifice pentru îmbunătățirea proceselor, respectiv PO-DIP-01

și PO-DQC-07.

Prin procedura PO-DIP-01

propunerile de îmbunătățire sunt înaintate în scris către

Departamentul de Inginerie a Producției, unde sunt analizate, iar cele

care îndeplinesc anumite condiții, fie că sunt noi, fie că

reprezintă îmbunătățirea unui proces vechi, sunt transmise

Departamentului de Calitate, unde sunt înregistrate în registrul de

evidență cod PODQC-07/3 și sunt examinate în procedura

PO-DQC-07. în cazul în care propunerea se dovedește eficientă din

punctul de vedere al creșterii calitative sau al

productivității, reducerii costurilor, protejării mediului, etc,

procedura respectivă este validată și apoi aplicată în

producție.

În ceea ce privește cele

două propuneri de îmbunătățiri depuse de reclamant, probele

administrate au stabilit că au fost doar aprobate de Departamentul

Ingineria Producției, nefiind înaintate Departamentului Calitate în

vederea examinării și validării.

Așa cum rezultă din

propunerea de îmbunătățire depusă la data de 27 februarie

2004 apelantul-reclamant și-a propus să obțină o forjare de

precizie cu consum redus de material și creșterea calității

piesei obținute prin: mărirea turtei de formare la diametrul

gulerului matriței, cu un diametru de 49 mm; reducerea dimensiunii

blocului în scopul economisirii materialului, modificarea razei de

legătură între fața internă a piesei și guler de la 4,5

la 4 mm pentru uniformizarea cu celelalte repere, prin modificările aduse

poasonulm.

Prin raportul de

expertiză efectuat în prima instanță, expert tehnic judiciar

C.B.A. a concluzionat în sensul că atât metoda de forjare cu refulare la

diametrul gulerului, cât și reducerea bracului erau cunoscute și

aplicate în unitate anterior propunerii apelantului-reelamant, astfel că

procedeul propus de reclamant „Forjarea de precizie cu consum redus de metal a

inelelor interioare DAC pe AMP 30” nu prezintă noutate la nivelul

unității.

Pentru a formula această

concluzie, expertul judiciar a arătat că s-a deplasat la sediul SC B.

SA, conform proceselor verbale de convocare a părților din datele de

25 iulie 2011 și 18 octombrie 2011, la Secția Forjă unde s-au

pus în aplicare procedeele ce fac obiectul cauzei; că a avut în vedere

Planurile de operații utilizate în unitate pentru inele interioare forjate

pe AMP 30, respectiv pianul de operații PO 220-010/3DACF026F-20 (Anexa 4

la raportul de expertiză, Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman)

datat 09 ianuarie 2003, precum și planurile ulterioare acestuia, respectiv

PO 220-010/DAC4074-20 din data de 02 aprilie 2003, PO 220-010/DAC3871W-20 din

data de 05 februarie 2003, sau PO 220-010/3DACF032F-20 din data de 24 aprilie

2003, din care a stabilit că procedeul de forjare propus de

apelantul-reclamant era cunoscut și aplicat în unitate anterior propunerii

reclamantului, la reperele DACF032F-20, DAC3871.20 și DAC4074-20, forjate

tot pe mașina AMP 30.

În ceea ce privește cea

de-a două propunere de îmbunătățire depusă de apelantul-reclamant

la data de 12 ianuarie 2005, din cuprinsul propunerii de

îmbunătățire rezultă că acesta și-a propus

să obțină modificarea preformârii prin formarea gulerului

inelului și calibrarea acestuia în etapa de formare, reducerea brocului de

la 11 la 9 mm și modificarea dimensiunilor poansonului de formare.

Prin raportul de

expertiză efectuat în primă instanță, expertul tehnic

C.B.A. a concluzionat în sensul că procedeul de forjare a inelelor interioare

tip DAC pe AMP 50 propus de reclamant nu prezintă noutate la nivelul

unității deoarece procedeul de formare a gulerului în etapa de

preformare a fost aplicat anterior în cadrul activității pârâtei la

forjarea inelelor pentru alte tipuri de rulmenți, cu geometrie

similară, pentru reperele 30208 și 32306 (Anexele 11 și 12 la

raportul de expertiză, Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman),

că acest procedeu exista anterior conform planurilor de operații PO

20-20/DAC20 pentru 3DACF042F-20 din data de 02 octombrie 2003 și celor

depuse la Anexele 11 și 12 la raportul de expertiză (Dosarul nr.

x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), care au fost introduse în producție

după cum reiese din Programul de fabricație informativ al

Secției forjă pe lunile martie 2001, septembrie 2001, septembrie

2003, mai 2004 și noiembrie 2004.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia raportul de expertiză specialitatea

proprietate industrială-invenții s-a bazat pe documente incomplete,

modificate prin ștergere și tăiere, susceptibile de fals, Curtea

a constatat că aceste susțineri au fost formulate de către

apelantul-reclamant în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză

(Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), în sensul că se înscrie

în fals împotriva înscrisurilor reținute de expert ca

anteriorități, reclamantul solicitând obligarea pârâtei să

prezinte în original planurile de operații complete pentru reperele

reținute de expert - obiecțiuni care au fost încuviințate de

tribunal, prin încheierea din data de 21 decembrie 2011 solicitând expertului

să precizeze dacă la efectuarea raportului de expertiză a

verificat, în original, înscrisuri precizate de reclamant, dacă acestea

cuprind modificări sau dacă modificările au influență

asupra răspunsului la obiectivele stabilite de instanță.

Răspunsul expertului a

fost depus la dosar (Dosarul nr. x/87/2008 al Tribunalului Teleorman), în

sensul că la întocmirea raportului de expertiză a avut la

dispoziție înscrisurile precizate de reclamant, în original, pe hârtie de

calc transparentă, și că a constatai unele modificări care

nu sunt relevante și care nu o determină să-și schimbe

concluziile.

Curtea a avut în vedere

și Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală

din data de 03 decembrie 2013 întocmit de Inspectoratul de Poliție al

județului Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor, precum și

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 12 decembrie

2013 întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria

în Dosarul penal nr. x/P/2012 format ca urmare a plângerii penale fonnulate de

apelantul-reclamant B. împotriva conducerii SC B. SA pentru infracțiunile

de ticluire de probe nereale prin fals în înscrisuri, fals, uz de fals și

fals în declarații (Dosarul nr. x/87/2008** al Curții de apel

București, secția a IV-a civilă).

În evaluarea acestei critici

de netemeinicie, Curtea a avut în vedere și concluziile raportului de

expertiză efectuat în faza de apel de expert G.B., propus de

apelantul-reclamant.

Astfel, la pct. 44.2 din

raportul de expertiză, expertul tehnic judiciar a concluzionat în sensul

că prin prima îmbunătățire intitulată „forjarea de

precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 30” nu se

modifică procesul tehnologic, având aceleași faze de lucru, că

în cadrul unității se aplică un procedeu asemănător

pentru inelul interior 3DAC F026-20 conform pianului de operații PO

220-010/3DACF026F-20 din data de 09 ianuarie 2003, și că această

propunere de îmbunătățire nu are noutate, deci nu

îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 73 din

Legea nr. 64/1991 pentru a fi considerată realizare tehnică.

De asemenea, la pct. 4,4.3 din

raportul de expertiză, același expert tehnic a concluzionat în sensul

că prin cea de-a două îmbunătățire intitulată „forjarea

de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare DAC pe AMP 50” nu se

modifică procesul tehnologic, având aceleași faze de lucru, că

în cadrul unității se aplică un procedeu identic de

obținere a gulerului în faza de preformare pentru obținerea inelelor

interioare și exterioare pentru rulmenții radial-axiali cu role

conice, conform planurilor de operații PO-20-021/30208-10/20 din 12

ianuarei 1979 și PO-20-021/32306-10/20 din 02 iulie 1975, precum și

plănui de operații PO-220-011/30205-10/20 din 29 ianuarie 1981

revizuit în 1998 (Anexa 6 la raport, Dosarul nr. x/87/2008** al Curții de

apel București, secția a IV-a civilă), și că

această propunere de îmbunătățire nu are noutate, deci nu

îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 73 din

Legea nr. 64/1991 pentru a fi considerată realizare tehnică.

b. Prin criticile formulate la

lit. B și C din motivele de apel a susținut că (B) deși a

obligat-o pe pârâtă la încheierea unui contract prin care să-i ateste

calitatea de autor pentru realizarea tehnică constând în procedeu de

forjare de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip

DAC pe AMP 50, tribunalul a omis să o oblige ca prin aceste contract să-i

plătească lunar 50% din valoarea eficientei economice și (C)

instanța a greșit cuantumul despăgubirilor deoarece prin

raportul de expertiză judiciară specialitatea contabilitate cuantumul

despăgubirilor până la finele anului 2011 este de 1.069.227,77 RON

pentru toate cele trei realizări tehnice.

Aceste critici au rămas

fără obiect, având în vedere că în urma analizei apelului

declarat de apelanta-pârâtă și a probelor administrate în faza de

apel Curtea a ajuns la concluzia că nici cea de-a treia propunere de

îmbunătățire depusă de reclamant, intitulată „forjarea

de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP

50” nu întrunește condițiile de fond prevăzute de art. 72 din

Legea nr. 64/1991 pentru a putea fi considerată realizare tehnică,

pentru motivele ce se vor arătă în cadrul analizei apelului declarat

de apeianta-pârâtă.

B. SA.

Tribunalul a reținut

că cea de-a treia realizare, constând în „forjarea de precizie cu consum

redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50” întrunește

condițiile de fond prevăzute de art. 72 din Legea nr. 64/1991 pentru

ca această realizare tehnică să fie protejată, respectiv

noutatea și utilitatea, motiv pentru care a obligat pârâta SC B. SA

să încheie cu reclamantul un contract care să ateste calitatea

acestuia de autor pentru această realizare tehnică și, de

asemenea, la 667.550 RON despăgubiri civile.

Motivele de apel vizează

încheierile de ședință pronunțate de tribunal în datele de

21 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012, 03 octombrie 2012 și sentința

civilă nr. 630 din 10 octombrie 2012, criticile referindu-se atât la modul

de soluționare a primului capăt de cerere, cât și a celui de-al

doilea capăt de cerere, precum și la obligarea sa ia plata

cheltuielilor de judecata către reclamant.

Sunt întemeiate criticile

formulate de apelanta-pârâtă cu privire la greșita respingere de

către tribunal a tuturor obiecțiunilor și solicitărilor pe

care le-a formulat pârâtă pe parcursul judecății de primă

instanță cu privire la raportul de expertiză specialitatea

proprietate industrială-invenții.

Astfel, după depunerea la

dosar a acestui raport de expertiză, la data de 23 noiembrie 2011 pârâta a

formulat obiecțiuni, prin care a susținut că, deși a pus la

dispoziția expertului o serie de documente din care rezultă că

propunerea „forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare

duble DAC pe AMP 50” era folosită anterior la alte repere de

rulmenți, soluția de forjare în 5 trepte (debitare, refulare,

preformare, separare perforare) pe mașini a inelelor duble era

cunoscută în unitate încă din 1983, conform planului de operații

de PO-220-02 pentru inel 6207B-10PCDR actualizat în 1992, expertul judiciar nu

le-a analizat, nu le-a atașat la raport și nici nu a făcut

referire la aceste documente în cuprinsul raportului. La aceste

obiecțiuni, pârâta a atașat și un raport de expertiză

extrajudiciară întocmit de expert P.D.D., precum și setul de

înscrisuri cu privire la care a susținut că nu au fost avute în

vedere de expertul desemnat de instanță.

Prin încheierea din data de 21

decembrie 2011, tribunalul a respins în mod greșit aceste obiecțiuni,

cu motivarea că expertul a răspuns ia obiectivele stabilite de

instanță, deoarece în cazul în care s-ar fi constatat că

documentele invocate de pârâtă în cadrul obiecțiunilor nu au fost

avute în vedere de expert la efectuarea raportului de expertiză, expertul

ar fi putut formula alte concluzii, în funcție de aceste înscrisuri noi.

La data de 20 ianuarie 2012

pârâta a depus la dosarul de fond raportul de expertiză

extrajudiciară întocmit de expert K.E., prin care acesta concluziona în

sensul că revendicarea reclamantului „forjarea de precizie cu consum redus

de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50” a fost utilizată de

unitate anterior propunerii formulate de reclamant (Dosarul nr. x/87/2008 al

Tribunalului Teleorman).

În baza acestei probe noi, la

data de 24 ianuarie 2012 pârâta a depus la dosar note scrise prin care a

solicitat instanței să revină asupra deciziei de respingere a

obiecțiunilor și a mai invocat și faptul că expertul desemnat

de instanță nu a solicitai un punct de vedere și expertului sau

parte, deși a fost încuviințat de instanță să

participe la efectuarea expertizei, motiv pentru care a fost nevoit să

formuleze un raport extrajudiciar.

Curtea a constatat ca fiind

fondate șl criticile de nelegalitate referitoare la încheierea din data de

25 ianuarie 2012 prin care tribunalul a respins și această solicitare

a pârâtei, pe motiv că se tinde la tergiversarea nejustificată a

cauzei, constatând că, în acest fel, au fost încălcate

dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea

activității de expertiză tehnică judiciară și

extrajudiciară, potrivit cărora: „partea interesată are dreptul

să solicite ca pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai

participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, și un expert

termic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta și

încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în

calitate de consilier al părții, din categoria persoanelor prevăzute

la art. 11-14”.

Pentru corecta aplicare a

acestei norme juridice, se impunea ca tribunalul să solicite expertului

desemnat de instanță să solicite participarea la efectuarea

expertizei, precum și redactarea unui punct de vedere și din partea

expertului-consilier al pârâtei, ce fusese încuviințat de

instanță la termenul din data de 14 decembrie 2009.

În raport de criticile

formulate de apelanta-pârâtă prin motivele de apel, prin încheierea din

data de 19 septembrie 2013 instanța de apel a încuviințat efectuarea

unei expertize tehnice specialitatea proprietate industrială și,

după punerea în discuția părților, a stabilit obiectivele

acesteia.

În baza dispoziției

instanței, ambele părți au depus la dosar listele cu

experți judiciari atestați de Ministerul Justiției în

specialitatea Proprietate Industrială, Metalurgie, luând act de acordul

părților în ceea ce privește numirea ca expert judiciar a d-lui

expert G.B.

La pct. 4.4.4 din raportul de

expertiză, expertul tehnic judiciar G.B. a concluzionat în sensul că

prin cea de-a treia îmbunătățire intitulată „forjarea de

precizie cu consum redus de metal a inelelor exterioare duble DAC pe AMP 50”,

apelantul-reclamant a propus introducerea unei etape de preformare în cadrul

procesului tehnologic de forjare a inelelor exterioare de tip DAC, însă

soluția de forjare în 5 trepte era cunoscută în unitate din anul

1983, conform planului de operații de PO-220-02 pentru inel 62O7B-I0PCDR

actualizat în 1992.

Față de probele

administrate în cauză, expuse în cele ce preced, Curtea a constatat

că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de

textul de lege invocat de reclamant în susținerea cererii de chemare în

judecată pentru a obține protecția celor trei realizări

tehnice pretinse de acesta, respectiv noutatea la nivelul unității

și utilitatea.

Având în vedere că

probele administrate în cauză nu au confirmat calitatea de autor a

reclamantului cu privire la cele trei realizări tehnice pretinse de acesta

prin cererea de chemare în judecată, nu se poate dispune obligarea pârâtei

ia încheierea contractului prin care să-i ateste calitatea de autor, ca

formă de reparare în natură a prejudiciului prevăzută la

alin. (1) al art 73 din Legea nr. 64/1991, și nici obligarea pârâtei la

plata de despăgubiri, ca formă de reparare a prejudiciului prin echivalent,

în conformitate cu alin. (3) al aceleiași norme juridice, deoarece nu sunt

întrunite condițiile cerute expres de norma juridică pentru angajarea

răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul

declarat de pârâtă împotriva încheierilor de ședință din

data de 21 decembrie 2011, 25 ianuarie 2012, 03 octombrie 2012 și a

sentinței civile nr. 630 din 10 octombrie 2012, schimbând sentința în

sensul respingerii în tot a acțiunii formulată de reclamantul B.

În temeiul dispozițiilor

art. 295 alin. (1) și art. 296 C. proc. civ., a păstrat

dispoziția primei instanțe privind obligarea reclamantului la plata

diferenței de onorariu de 1320 RON, dispoziție ce nu a fost criticată

de reclamant prin motivele de apel.

În temeiul dispozițiilor

art. 23 din O.G. nr. 2/2000, potrivit cărora onorariul definitiv pentru

expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a

dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării,

de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori

științific al expertului sau al specialistului, văzând devizul

general depus de expert la dosarul de apel, Curtea a majorat onorariul

definitiv cuvenit domnului expert B.G. de la suma de 2000 RON, la suma de

28.736 RON și, văzând acordul exprimat de apelanta-pârâta la termenul

din data de 01 octombrie 2014, a obligat-o să plătească

diferența, în cuantum de 26.736 RON, decizia constituind titlu executoriu

pentru această obligație.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul B.,

în

susținerea căruia a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

I. Cu referire la apelul

pârâtei.

În mod greșit

instanța de apel a apreciat ca temeinice criticile formulate cu privire la

respingerea de tribunal a tuturor obiecțiunilor formulate de pârâtă

la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.B.A.

Din dosarul fondului

rezultă că expertul-consilier parte ai pârâtei a participat la prima

întâlnire convocată în data de 25 iulie 2011 și a lipsit la

convocarea din 18 octombrie 2011, atunci când punctele de vedere ale

părților au fost consemnate în procesul verbal.

La termenul de 23 noiembrie

2011, ambele părți au depus obiecțiuni la raportul de

expertiză tehnică, ocazie cu care apelanta-pârâtă a anexat un

raport de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de

expertul-consilier parte, utilizând pentru a treia realizare tehnică

înscrisuri noi, diferite de cele predate expertului desemnat, având obiect

diferit și utilizând intenționat exprimări netehnice de trepte

în loc de faze ale procesului, în ideea acoperirii caracteristicilor de formare

în trepte de lățime a inelului exterior cu dubla cale de rulare tip

DAC pe AMP 50 (lățimea totală = lățimea la formarea

prima + lățimea la formarea a doua).

Planul de operații PO

220-02 pentru inel 6207B-10PCDR, la care face referite instanța de apel,

reprezintă în fapt procesul de forjare combinată în turn a meiului

exterior 6207 preforjat cu inelul interior 6207B, deci două inele separate

(nu inel dublu, în exprimarea expert - consilier parte) și care geometric

intră unul în celalalt, la formarea a două SG împinge inelul mic

față de cel mare formând un turn (de unde și denumirea) în

vederea ușurării separării, iar la faza următoare se

separă și se perforează inelul mic.

Instanța a amânat cauza

pentru studierea obiecțiunilor și la termenul de 21 decembrie 2012,

pe deplin lămurită a respins obiecțiunile pârâtei, lucru

consemnat în încheierea de ședință de la data respectivă.

Încercările ulterioare

ale pârâtei de aducere în instanța de noi obiecțiuni Ia raportul de

expertiză tehnică au fost temeinic respinse, în conformitate cu C.

proc. civ.

În față

instanței de apel situația faptică era pe deplin

lămurită, iar aceasta putea trece la aplicarea dispozițiilor legale

în domeniu prin cenzurarea concluziilor netemeinice formulate de expertul

desemnat și expertul-consilier parte.

În mod greșit

instanța de apel a omologat și și-a însușit concluziile din

raportul de expertiză termică judiciară întocmit de expertul B.G.,

deși prin observațiile și obiecțiuni la raportul de

expertiză tehnică a învederat aspecte de nelegalitate, respectiv de

lipsa de specialitate necesară efectuării unei astfel de expertize.

Instanța de apel nu numai

că nu a respins raportul întocmit de expert B.G., așa cum a

solicitat, dar mai mult i-a majorat onorariu la 28.736 RON, de 14 ori mai mare

decât cei aprobat pentru expertul fondului C.B.A.

Concluziile expertului B.G. cu

privire la noutate au fost însușite prin copiere din raportul de

expertiză de Ia fond pentru primele două realizări, respectiv

din raportul extrajudiciar întocmit de expert - consilier parte al pârâtei

P.D.D. - exemplificând, respectiv din raportul expertului parte pentru a treia

realizare tehnică.

În mod greșit

instanța de apel a admis apelul pârâtei și a modificat în parte

sentința, fără o motivare suficientă și

temeinică, prin coroborarea tuturor probelor din dosar. S-a instanța

s-a rezumat la concluziile din raportul de expertiză efectuat în dosarul

de apel, excluzându-le pe cele din raportul de expertiză din dosarul

fondului.

Instanța de apel a

ignorat înscrisul de mare importanță, emis cu aprobarea tuturor

specialiștilor din cadrul apelantei - pârâte SC B. SA, și anume

fișa de validare din 10 aprilie 2006, prin care este recunoscut ca noutate

absolută „Procesul de forjare de precizie (formarea în trepte a piesei) cu

consum redus de metal a inelelor exterioare duble tip DAC pe AMP 50, anexând

acest înscris. Nu a luat în considerare setul de înscrisuri, parte dintre

acestea nefiind la dispoziția expertului termic C.B.A., cel ce a efectuat

expertiza tehnică la instanța de fond, înscrisuri puse și la

dispoziția expertului B.G.

Cu noile înscrisuri depuse în

apel se face dovada certă că autorii materialelor tehnice opozabile,

sing. E. și ing. F., nu aveau cunoștință de soluția

tehnică propusă de reclamant (autor), nu au înțeles-o, iar pe

parcursul proiectării, experimentării, aplicării și

acțiunii judiciare nu au revendicat paternitatea celor trei realizări

tehnice.

reclamantului

În mod greșit

instanța de apel a judecat apelul său rezumându-se strict la art. 72

din Legea nr. 64/1991, varianta publicată în M. Of. nr. 752/15.10.2002,

și la concluziile rapoartelor de expertiză tehnică efectuate la fond

și apel.

Atât la fond cât și în

apel a pus la dispoziția experților desemnați practica

judiciară în domeniul realizărilor tehnice precum și

comentariile unor juriști celebri cu referire la Legea nr. 64/1991 și

Regulamentul de aplicare al acesteia, vizând noutatea și modul de

apreciere în raport cu anteriorități le opozabile, același lucru

făcându-l și în față instanțelor de judecată - pe

care le reia și redă în susținerea recursului.

Nu s-a indicat pentru fiecare

din realizările tehnice în cauză care este singura anterioritate care

întrunește toate caracteristicile invenției revendicate, certitudinea

existentei (aplicării) și a datei.

Despre aceste aspecte a

detaliat pentru fiecare din cele trei realizări tehnice, în

observații și obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică

întocmit de expert B.G., precum și în concluziile scrise depuse la

termenul de 08 octombrie 2014.

Acesta este cadrul legal în

raport cu care instanța de apel trebuia să analizeze îndeplinirea

condiției de noutate.

Suplimentar vine cu

următoarele precizări pentru primele două realizări

tehnice: „Forjarea de precizie cu consum redus de metal a inelelor interioare

DAC pe AMP 30” - se prezintă caracteristicile revendicate, măsurabile

pentru realizarea tehnică 3DACF026-20, cu referire îa anexele la raport de

expertiză al expertului B.G.; „Forjarea de precizie cu consum redus de

metal a inelelor interioare DAC pe AMP 50” - se subliniază că

procesele opozabile reținute de ambele expertize sunt diferite ca obiect,

cu arătarea argumentelor și a caracteristicilor creațiilor sale.

Analizând decizia în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefandat al

recursului, în considerarea argumentelor ce succed:

a. Criticile referitoare la

modul de soluționare a apelului declarat de pârâtă.

-

Instanța de apel nu a contestat

că înscrisurile care au susținut obiecțiunile formulate de

pârâta apelantă ar fi noi, ci a subliniat că ,în măsura în care

acestea nu au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză,

expertul ar fi putut formula alte concluzii, în funcție de aceste

înscrisuri noi. În acest context, nu s-au arătat motivele de nelegalitate

a deciziei, din perspectiva dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ. și aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a pus

problema schimbării obiectivelor stabilite de instanță. Pe de

altă parte, aprecierea încrisurilor noi, în sensul celor susținute în

cadrul recursului, excedează limitelor de judecata în fața

instanței de recurs, fața de dispozițiile art. 304 C. proc. civ,

aceeași soluție impunându-se și în ceea ce privește modul

de apreciere de către instanța de apel a caracterului lămuritor

al situației de fapt stabilite, criticile aferente ținând de

temeinicia și nu de legalitatea deciziei de apel.

Oricum, acest aspect nu a fost

singurul care a fundamentat dispoziția instanței de apel de întocmire

a unui nou raport de expertiză, ci și deficiența constată

relativ la punctul de vedere al expertului parte.

În acest context, recurentul

reclamant a arătat că expertul consilier încuviințat pentru pârâta

apelantă a lipsit la convocarea din 18 octombrie 2011, contestând astfel

legalitatea măsurii de întocmire a unui raport de expertiză, care

s-ar fi bazat și pe această deficiență. Numai că,

așa cum rezultă din motivarea deciziei, ceea ce a sancționat

instanța de apel, din perspectiva dispozițiilor legale reținute

a fi incidente, a fost și lipsa solicitării de către expertul

desemnat de instanță de redactare a unui punct de vedere și din

partea expertului-consilier al pârâtei, ce fusese încuviințat - aspect cu

privire la care nu s-au formulat, de asemenea, critici de nelegaiitate, din

perspectiva acelorași dispoziții procedurale, mai sus subliniate.

În ceea ce privește

raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul

B.G., se reclamă faptul că mod greșit instanța de apel l-a

omologat, deși prin observațiile și obieețiuni la raportul

de expertiză tehnică a învederat aspecte de nelegaiitate, respectiv

de lipsa de specialitate necesară efectuării unei astfel de

expertize.

Obiecțiunile formulate de

reclamant la raportul de expertiză au fost încuviințate de

instanță, dispunându-se măsuri în acest sens în sarcina

expertului.

La termenul următor (01

octombrie 2014), după răspunsul expertului, reclamantul a solicitat

refacerea raportului de expertiză, motivat și de faptul că

expertul nu are specialitatea solicitată - cerere respinsă cu

motivarea că s-a pus în dezbatere contradictorie specializarea expertului,

reclamantul indicându-l pe cel desemnat. Sub acest aspect, prin decizie s-a mai

reținut și că ambele părți au depus ia dosar listele

cu experți judiciari atestați de Ministerul Justiției în

specialitatea Proprietate Industrială, Metalurgie și că s-a luat

act de acordul părților în ceea ce privește numirea ca expert

judiciar a dlui expert G.B.

Față de aceste

elemente ale dosarului, Înalta Curte constată ca cererile formulate de

reclamant relativ la raportul de expertiză au fost analizate de instanța

de apel, nefirad astrel afectată legalitatea raportului de expertiză

printr-o omisiune a instanței în acest sens, fără ca prin

cererea de recurs să se formuleze critici de nelegalitate asupra modului

de soluționare a acestora, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

Modul de apreciere de

către instanța de apel a raportului de expertiză, prin raportare

la expertizele întocmite în fața primei instanțe sau de către

expertul parte, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, ținând de

temeinicia hotărârii, iar o reapreciere în acest sens de către

prezenta instanță nu este permisă de dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

- Cum rezultă din

considerentele deciziei, s-au arătat motivele care susțin

soluția pronunțată, cu referire la probele avute în vedere

și analizate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 - cu

referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar excluderea

concluziilor raportului de expertiză din dosarul primei instanțe este

justificată prin dispoziția instanței de apel de efectuare a

unui nou raport de expertiză.

Greșita interpretare a

probatoriului administrat putea fi cenzurată de instanța de recurs

potrivit pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., abrogat prin art. 1 pct. 112 din

O.U.G. nr. 138/2000, iar probatoriul omis a fi analizat potrivit pct. 10 al

aceluiași articol, abrogat prin art. 1 pct. 111

1

din O.U.G. nr.

138/2000, punct introdus ulterior prin art. l pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

În egală măsură, o reapreciere a probatoriului, în sensul

solicitat în cadrul criticii, nu este permisă în fața acestei

instanțe de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Pe de altă parte, faptul

că nu s-ar fi revendicat paternitatea celor trei realizări tehnice,

inclusiv pe parcursul derulării procedurii judiciare, nu afectează

legalitatea deciziei, sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., față de elementele ce se impun a fi verificate în cadrul

procesual al litigiului de față, în aplicarea dispozițiilor

relevante ale Legii nr. 64/1991, aplicate de instanța de apel, și

necontestate prin cererea de recurs.

- Recurentul reciamant nu are

interes în formularea criticii referitoare ia majorarea onorariului expertului

desemnat de instanța de apel, în condițiile în care nu a fost

impusă în sarcina sa vreo obligație de acoperire a acestuia.

modul de soluționare a apelului declarat de reclamant

În soluționarea ambelor

apeluri declarate în cauză, instanța de apel aplicat

dispozițiile Legii nr. 64/1991, ce impun cerințele pe care trebuie

să le îndeplinească o creație tehnică pentru a beneficia de

protecția legală a unei realizări tehnice - potrivit art. 72 din

lege, în vigoare la datele celor 3 creații tehnice pentru care se

reclamă protecția legală, „Drepturile bănești ale

autorului unei realizări tehnice, care este noua la nivelul unei

unități și utila acesteia, se stabilesc prin contract încheiat

între autor și unitate” [alin. (1)].

Pentru a aprecia asupra

întrunirii cerințelor legale, în mod necesar magistratul apelează la

opinia de specialitate a unor experți, abilitați în acest sens. în

cauza de față instanța a avut la dispoziție lucrări de

specialitate efectuate în două cicluri procesuale, reținând

argumentat concluziile acestora, cu atât mai mult cu cât concluziile expertului

din fața primei instanțe au fost confirmate și de expertiza

efectuată în fața instanței de apel, astfel cum rezultă din

motivarea deciziei.

Față de situația

de fapt stabilita în urma analizării probatoriului administrat, ce nu

poate fi reapreciată de instanța de recurs, situație de fapt

care nu s-a rezumat numai la rapoartele de expertiză, acestea fiind

coroborate și cu alte probe, în etapa s-au aplicat în mod corect

dispozițiile legale incidente cu respectarea regulilor doctrinare și

jurisprudențiale consacrate în interpretarea și aplicarea acestora.

Orice precizări

suplimentare referitoare la chestiuni tehnice pentru cele două

creații tehnice pentru care se reclamă regimul unor realizări

tehnice, neconfirmat de prima instanță, nu pot fi cercetate de

instanța de recurs, față de limitele de judecată impuse în

fața sa de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Actul depus în dosarul de

recurs nu este suficient în infirmarea soluției pronunțată în

cauză atât timp cât prima menționare a numelui recurentuliu reclamant

la modificări, apare la 7 august 2006.

În considerarea acestor

argumente care susțin caracterul nefondat al criticilor formulate, în

limitele în care acestea au putut fi analizate față de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

dispună în consecință, cu aplicarea și a dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 419/A din data de 28

octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 martie 2015.