ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2016

Decizia nr. 637/2016

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 211/C din 06 iunie 2014 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de neexecutare invocată de pârâta SC A. SRL.

A respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

A admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC B. SRL și, în consecință, a obligat pârâta reconvențională să refacă lucrarea executată în temeiul Contractului de execuție lucrări din 2 octombrie 2007, iar în caz de refuz a autorizat executarea acestor lucrări de către un alt executant, pe cheltuiala pârâtei reconvenționale.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 4.508,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii, după prezentarea situației de fapt, tribunalul a reținut, în esență că excepția de neexecutare invocată de pârâtă este fondată și a fost admisă cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, obligațiile reciproce ale părților, respectiv de executare a lucrărilor prevăzute în Anexa I și Anexa II și de plată a contravalorii acestor lucrări precum și a materialelor, își au temeiul în Contractul din 3 octombrie 2007.

Din partea reclamantei există o neexecutare a obligației asumată prin contractul mai sus menționat, lucrarea contractată fiind efectuată cu deficiențe calitative majore astfel cum rezultă din cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.

Astfel, în Raportul de expertiză tehnică din 2012 expertul a concluzionat, cu privire la terasă, că plăcile sunt montate defectuos întrucât stratul de adeziv nu a fost aplicat pe întreaga suprafață a dalelor și contrar fișei tehnologice a adezivului folosit precum și că rosturile sunt inegale între ele, chituite incorect și cu material inadecvat, iar, în cazul unor trepte și contratrepte, că s-a folosit material de culori diferite și chituirea este defectuoasă. Expertul a arătat totodată că deficiențele constatate sunt cauzate exclusiv de societatea reclamantă, precum și că o parte din lucrările executate implică refacerea lor - placarea terasei, iar altele o corectare - placare trepte.

De asemenea, conform Raportului de expertiză din 2014 suprafețele pentru care se impune refacerea placării sunt cele pentru terasa exterioară, pentru contratreapta realizată din două fășii și balconul de la etaj.

Susținerile reclamantei în sensul că nu se poate vorbi despre o neexecutare în condițiile în care și-a îndeplinit obligația de a efectua lucrările asumate prin Contractul nr. 29/3 octombrie 2007, nu au putut fi primite. Aceasta deoarece lucrările au fost executate în mod defectuos, fiind necesară refacerea lor. Or, o executare defectuoasă a lucrărilor, ce impune refacerea acestora, echivalează cu neexecutarea lucrărilor contractate.

Chiar dacă parțială, față de faptul că au fost executate și lucrări, pe suprafețe mai reduse în spațiul interior și respectiv la intrare în imobil, care nu necesită refacere, neexecutarea este suficient de importantă deoarece aceasta vizează întreaga suprafață a terasei exterioare, a balconului de la etaj și a unei contratrepte.

Neexecutarea se datorează, astfel cum rezultă din expertizele întocmite în cauză, exclusiv reclamantei care a montat plăcile de granit în mod defectuos, cu încălcarea instrucțiunilor, neglijent, cu personal necalificat și nesupravegheat.

Față de cele concluzionate de experți, raportat și la prevederile contractului încheiat între părți, susținerile reclamantei privind executarea unor lucrări de bună calitate și permeabilitatea normală ce caracterizează piatra naturală montată, precum și cele referitoare la posibilitatea beneficiarului de a opta sau nu pentru aplicarea tratamentelor de suprafață și executarea lucrărilor de finisare, sunt neîntemeiate.

De altfel, însuși reclamanta a constatat, după cum rezultă atât din Procesul verbal de constatare și remediere încheiat la data de 27 iulie 2009 cât și din actul denumit Constatare/solicitare întocmit la data de 18 august 2010, deficiențele invocate de societatea pârâtă și analizate de către experții numiți în cauză.

Faptul că dl C., care a semnat pentru SC B. SRL procesul verbal încheiat la data de 27 iulie 2009, mai reprezenta sau nu societatea reclamantă la acea dată nu prezintă relevanță în condițiile în care SC B. SRL, prin alți reprezentanți, constată încă o dată, la 18 august 2010, deficiențele lucrărilor executate, iar experții numiți în cauză le confirmă.

Deși cele constatate au determinat-o pe reclamantă chiar să ofere pârâtei un discount de 30%, SC B. SRL pretinde prin prezenta cerere de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 31.958,61 euro, fără să opereze acest discount, motivând că părțile nu au ajuns la o înțelegere.

De asemenea, art. 5.1. din Contractul din 3 octombrie 2007 prevede că antreprenorul garantează manopera lucrărilor executate pe interval de 2 ani de la data terminării lucrărilor, conform legislației în vigoare. În perioada de garanție antreprenorul va executa în mod gratuit remedierea defectelor, exceptându-le pe cele datorate culpei beneficiarului (clientului), a celorlalți antreprenori angajați de beneficiar.

În plus, conform art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995, executantul lucrărilor de construcții are obligația de a remedia, pe propria cheltuială, defectele calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuție, cât și în perioada de garanție stabilită potrivit legii.

Având în vedere cele constate cu privire la modul de executare a lucrărilor contractate, cererea reclamantei reconvenționale, în sensul obligării pârâtei reconvenționale la refacerea lucrării executată în temeiul Contractului de execuție lucrări din 2 octombrie 2007 fiind întemeiată, a fost admisă.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1077 C. civ., potrivit cărora nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului, instanța a autorizat executarea lucrărilor de către un alt executant, pe cheltuiala pârâtei reconvenționale.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a admis excepția de neexecutare invocată de pârâta SC A. SRL, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL și a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC B. SRL dispunând conform dispozitivului sentinței.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC B. SRL solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei la plata sumei de 134.463,26 lei și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 858/Ap din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinței civile nr. 211/C/2014 a Tribunalului Brașov, secția civilă, contencios administrativ și fiscal, și a fost obligată apelanta să plătească intimatei SC A. SRL suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.

În motivare, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Instanța de fond a pronunțat hotărârea în urma evaluării întregului material probator administrat în cauză și a făcut o corectă aplicare a normelor legale aplicabile. Din analiza întregului material probator a rezultat faptul că apelanta reclamantă nu a îndeplinit obligația contractuală de a realiza o lucrare corespunzătoare din punct de vedere al calității tehnice și normativelor existente în construcții. Astfel, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile contractului de execuție lucrări încheiat între părți privitoare la prescripțiile tehnice și normativele de calitate în vigoare, caietul de sarcini de execuție al clientului și dispozițiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, garanția de execuție. De asemenea, au fost valorizate concluziile expertului tehnic desemnat în cauză care au fost în sensul constatării nerespectării tehnologiei de lipire a plăcilor de granit montate pe terasa principală și a plăcilor de ardezie montate pe terasa de la etaj. Expertul a arătat în mod neechivoc ca singura modalitate de remediere a greșelilor de montaj constă în demontarea în totalitate a placajului de pe terasa principală și refacerea lui.

În aceeași direcție, analizarea probatoriului a vizat în mod corect analiza proceselor verbale de constatare și remediere a deficiențelor încheiate între părțile contractante. Astfel, prin procesul verbal de constatare și remediere a deficiențelor semnat de părțile contractante în data de 27 iulie 2009 sunt consemnate numeroase și serioase deficiențe de execuție, respectiv lipsa finisajelor și tratamentelor de suprafață, neaplicarea materialului adeziv pe întreaga suprafață a plăcilor, spații libere între ele și sub plăcile de granit. Deficiențele de montaj au determinat producerea de infiltrații de apă care au dus la degradarea plăcilor de granit și suportului, placa de beton favoriza apariția mucegaiului datorita umidității. S-a reținut și actul de constatare din 18 august 2010, act care arată existența acelorași deficiențe, neremediate la vremea respectivă de către constructor. În aceeași notă, instanța de apel a reținut că pentru remedierea deficiențelor, apelanta reclamantă a oferit discount care nu poate fi interpretat decât în sensul realizării lucrărilor fără îndeplinirea normelor calitative. Astfel, în Anexa la devizul de lucrări final din 14 septembrie 2010 semnată de reprezentantul antreprenorului dar neacceptată de către beneficiar, se arată că pentru compensarea deficiențelor constatate, se acordă pentru materialul placaj granit montat pe terasa exterioară un discount de 30%.

Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat în mod corect aplicabilitatea prevederilor art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și a H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente, astfel că există obligația executantului de a remedia deficiențele și de a asigura calitatea lucrării în integralitatea ei.

În concluzie, consecința admiterii excepției de neexecutare invocată este respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii lucrării și a materialelor, SC A. SRL neputându-i-se pretinde să își îndeplinească obligația contractuală de plată a prețului în condițiile în care SC B. SRL nu și-a îndeplinit propria obligație de executare a lucrării.

În ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 969 C. civ. și cele ale art. 970 C. civ. obligă părțile contractului să-și execute obligațiile asumate cu bună - credință.

Pentru aceste motive, în baza art. 480 C. proc. civ., apelul a fost respins ca nefondat și hotărârea atacată a fost păstrată în întregime. În baza art. 453 C. proc. civ., partea căzută în pretenții a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în principal casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea administrării probei cu cercetarea la fața locului și expertiza tehnică, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și respingerea cererii reconventionale.

În motivarea criticii întemeiate pe pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susține că prin hotărârea dată instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, deoarece

în fața instanței de apel a solicitat în probatiune proba cu expertiza tehnică și proba cu cercetarea la fata locului, pentru lămurirea aspectelor legate de întinderea suprafeței pretinse a fi placate deficitar, de existența sau nu a infiltrațiilor și mai ales dacă acestea se pot imputa reclamantei.

La data de 23 iunie 2015 Curtea de Apel Brașov, în ședința publică, a respins probele solicitate de reclamantă

în cadrul acestei căi de atac, deși avea obligația de a proceda la o nouă cercetare a fondului cauzei, având în vedere că apelul este o cale devolutivă de atac.

Recurenta - reclamantă consideră că, procedând astfel, Curtea de Apel Brașov a lipsit-o practic de un grad de jurisdicție, neavând posibilitatea de a-și proba temeinicia pretențiilor în fața instanței de control judiciar.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază că în cauză se impune admiterea recursului și casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea efectuării unei cercetări judecătorești efective.

O altă critică se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind incident art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că decizia recurată nu este motivată în adevăratul sens al cuvântului, în condițiile în care instanța de control judicial nu face altceva decât să reia, extrem de succint, considerentele ce au fundamentat soluția instanței de fond, fără a proceda însă la o analiză temeinică a criticilor aduse de reclamantă prin apelul formulat și fără a preciza care au fost motivele pentru care aceste critici nu au fost avute în vedere la judecarea căii de atac.

Astfel, o asemenea "motivare", extrem de succintă și care nu oferă răspunsuri pentru toate criticile formulate de reclamantă, nu răspunde exigențelor legale în materie, astfel că acest lucru echivalează practic cu o nemotivare a hotărârii recurate, motivarea fiind mijlocul procesual prin care instanțe demonstrează că hotărârea pronunțată nu este rezultatul arbitrariului ci rezultatul unui proces intens de analiză și reflecție.

Referitor la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, arătând că una din condițiile necesar a fi îndeplinite pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului este aceea ca "din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă.”

Excepția invocată de către pârâtă a fost greșit admisă de instanța de fond și soluția menținută de instanța de apel, câtă vreme reclamanta a efectuat lucrările cuprinse în contract dar și lucrările suplimentare, ce se regăsesc în devizul final si sunt montate în locația situata în str. ....

Prin urmare, în situația dată, nu poate fi vorba de o neexecutare a contractului, nici măcar parțială, din partea reclamantei, societatea îndeplinindu-și întocmai obligațiile asumate.

Cu toate acestea, instanța de apel, fără a răspunde criticilor reclamantei privind incorecta soluție de admiterea excepției de neexecutare a contractului, fără a arata motivele pentru care aceste critici sunt nefondate, a apreciat hotărârea instanței de fond ca întemeiată.

Recurenta consideră că instanța de apel a preferat să concluzioneze, fără a analiza și răspunde motivat criticilor, că instanța de fond, în urma analizării întregului material probator administrat în cauză a făcut o corectă aplicare a normelor legale aplicabile.

Intimata - pârâtă SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de instanța de apel.

Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, a temeiurilor de drept incidente în cauză și a susținerilor din întâmpinare, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Criticile recurentei care susțin necesitatea casării hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru completarea probatoriului cu proba cu expertiza tehnică și proba cu cercetarea la fata locului, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea atacată încalcă formele procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - sunt nefondate.

Deși recurenta susține că probele solicitate erau necesare pentru clarificarea fondului litigiului (lămurirea aspectelor legate de întinderea suprafeței pretinse a fi placate deficitar, de existența sau nu a infiltrațiilor și mai ales dacă acestea se pot imputa reclamantei), nu poate fi reținută critica privind respingerea cererii în probațiune, care s-a făcut de către instanța de apel în condiții de legalitate.

Dispozițiile art. 167 C. proc. civ. sunt fără echivoc dispunând că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegare pricinii, iar instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, apreciind că probele solicitate nu ar fi putut contribui la dezlegarea pricinii raportat la probele deja administrate, în cauză fiind efectuată o expertiză tehnică în specialitatea construcții.

Având în vedere amplul probatoriu întocmit în cauză, este evident faptul că recurenta nu a fost lipsită de un grad de jurisdicție, instanța de apel pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Sunt nefondate susținerile recurentei potrivit cărora instanța de apel nu și-ar fi motivat hotărârea, nefiind incident nici cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Potrivit acestei dispoziții legale, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro sau contra, de fapt și de drept, care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.

Aceste argumente trebuie să se raporteze la susținerile și apărările făcute de părți, pe de o parte, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile.

În speță, hotărârea recurată cuprinde în motivarea sa argumentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar pe calea prezentului recurs.

De altfel recurenta nu indică în ce privință hotărârea atacată face obiectul acestui motiv de recurs. Susținerea recurentei potrivit căreia instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond nu este de natură să conducă la concluzia că decizia este lipsită de propria motivare, câtă vreme se poate identifica în hotărârea curții de apel rațiunea pentru care a fost găsită corectă și legală argumentația instanței de fond. Instanța de apel a indicat în cuprinsul hotărârii considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a formulat convingerea în limita a ceea ce s-a criticat, față de caracterul devolutiv al apelului.

Mai mult decât atât, deși nu a arătat expres, instanța de apel menținând soluția primei instanțe și-a însușit motivarea acesteia, câtă vreme situația de fapt și apărările formulate de părți înaintea acesteia au rămas neschimbate, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta are obligația să examineze mijloacele de apărare, pronunțându-se asupra lor, nu și a argumentele pe care reclamanta le-a invocat în susținerea mijloacelor de apărare, prin motivele de apel.

Criticile formulate de recurenta reclamantă potrivit cărora decizia recurată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt, de asemenea, nefondate.

Recurenta - reclamantă critică modul în care a fost soluționată excepția neexecutării contractului, fără a preciza ce anume text legal a fost încălcat sau aplicat greșit.

Pentru a se putea invoca această excepție trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții materiale: obligațiile reciproce ale părților să își aibă temeiul în același contract sinalagmatic; să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă, din partea celuilalt cocontractant; raportul juridic sinalagmatic prin natura sa trebuie să presupună regula executării simultane a obligațiilor reciproce ale celor două părți; obligațiile reciproce trebuie să fie ambele exigibile; neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția.

Partea care invocă exceptio non adimpleti contractus nu este ținută să dovedească faptul că neexecutarea se datorează culpei debitorului, ci este suficient să probeze doar faptul neexecutării.

Astfel, intimata - pârâtă a probat neexecutarea obligației contractuale de către reclamantă, așa cum s-a reținut din probatoriul administrat în cauză, neexecutarea datorându-se faptei recurentei care nu și-a îndeplinit, în mod corelativ, propriile obligații născute din convenție, deficiențele de executare a lucrărilor fiind foarte importante, ceea ce a dus la concluzia expertului tehnic că lucrările de acoperire a terasei și a balconului de la etaj trebuie refăcute în totalitate, singura modalitate de remediere a greșelilor de montaj constând în demontarea în totalitate a placajului de pe teresa principală și refacerea lui.

În acest context, în mod corect instanța de apel a confirmat soluția tribunalului de admitere a excepției neexecutării contractului, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și a H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente, existând obligația executantului de a remedia deficiențele și de a asigura calitatea lucrării în integralitatea ei.

De asemenea, referitor la cererea reconvențională, interpretând corespunzător și prevederile art. 969 și art. 970 din C. proc. civ., instanța de apel a reținut cu justețe că părțile contractului sunt obligate să-și execute obligațiile asumate cu bună - credință, motiv pentru care recurenta a fost obligată să refacă lucrarea executată în temeiul Contractului de execuție lucrări din 2 octombrie 2007, iar în caz de refuz a autorizat executarea acestor lucrări de către un alt executant, pe cheltuiala recurentei pârâte reconvenționale.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 5, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 858/Ap din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel ca fiind legală.

Față de soluția pronunțată în recurs, Înalta Curte constată întemeiată cererea formulată de intimata - pârâtă SC A. SRL privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât recurenta a căzut în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va fi obligată să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată, efectuate în acest stadiu al litigiului și dovedite prin chitanța aflată la fila 22 din dosarul acestei instanțe, cheltuieli în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 858/Ap din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe recurenta - reclamantă SC B. SRL la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC A. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2016.