ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea

R.O. a chemat în judecată pe intimata Banca Națională a României solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea hotărârii din 4

august 2010, precum și a hotărârii privind neaprobarea cererii de numire a contestatoarei

în funcția de director al Diviziei P.B.P.C., cerere înregistrată din 3 iunie 2010.

În motivarea contestației

au fost arătate de către contestatoare următoarele aspecte:

La data de 14 aprilie

2007, a încheiat cu Banca L.R. SA un contract individual de muncă pentru funcția

de șef serviciu Produse noi/ Divizia retail.

La data de 3

decembrie 2007, a încheiat primul act adițional la contractul anterior menționat,

în care se preciza faptul că este trecută pe funcția de director al Diviziei

P.B.P.C..

Decizia din 21

ianuarie 2009, prin care a fost concediată de către Banca L.R. SA, a fost anulată

de către instanța de judecată, prin sentința nr. 281 din 13 ianuarie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia din 8

februarie 2010, Banca L.R. SA a pus în executare hotărârea judecătorească anterior

indicată, iar reluarea activității s-a făcut începând cu data de 15 februarie 2010.

În luna martie 2010, a

fost anunțată telefonic de către un funcționar din cadrul intimatei că urmează să

se prezinte la interviu la data de 13 aprilie 2010, fără să i se precizeze scopul

acestuia, precum și tematica sau bibliografia.

Prin adresa din 3

iunie 2010, intimata a comunicat către Banca L.R. SA faptul că nu a fost aprobată

numirea sa în funcția de director al Diviziei P.B.P.C., împrejurare în raport cu

care angajatorul a dispus concedierea sa pentru a doua oară.

În opinia contestatoarei,

hotărârea din 4 august 2010 emisă de intimată este nelegală, deoarece nu a ținut

seama de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 108 alin. (1) O.U.G.

nr. 99/2006, în contextul în care activitatea sa în cadrul Banca L.R. SA nu este

de administrare și control al riscurilor, de audit intern, de conformitate, de trezorerie

și de creditare.

De asemenea, contestatoarea

apreciază că orice aprobare a Băncii Naționale a României, în conformitate cu

art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/ 2006, se poate obține doar înainte de încadrarea

în funcție.

Ca atare, în situația

sa, nu se impunea aprobarea numirii în funcția de conducere de către Banca Națională

a României, urmare a faptului că nu este o persoană nou angajată în cadrul Banca

L.R. SA

În concepția contestatoarei,

procedura de evaluare realizată de Banca Națională a României este subiectivă, deoarece

este lipsită de reguli privind constatarea îndeplinirii condițiilor impuse de

art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006; Regulamentul nr. 6/2008 este singurul act

normativ emis de intimată care se referă la evaluarea persoanelor aflate în situația

sa.

În altă ordine de idei,

contestatoarea arată faptul că Banca Națională a României aplică unele criterii

de evaluare care nu se regăsesc în dispozițiile legale incidente în materie și vizează

aspecte care fac obiectul unei hotărâri judecătorești nedefinitive.

Sub acest aspect, contestatoarea

apreciază că orice interviu organizat de Banca Națională a României ar trebui să

aibă la bază fișa postului candidatului pentru determinarea competenței sale profesionale.

În fine, contestatoarea

consideră că îndeplinește condițiile impuse de art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006,

întrucât:

- are 29 de ani de activitate

în domeniul financiar și a ocupat funcții de conducere atât în asigurări, piețe

de capital, cât și funcții de middle-management în două bănci;

- are un doctorat în economie

obținut la A.S.E.;

- a participat permanent

la pregătiri profesionale, în țară și străinătate.

În dovedirea contestației,

au fost depuse la dosar înscrisurile aflate la dosar.

Intimata Banca Națională

a României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea motivelor de nelegalitate

invocate la pct. 1 și 2 din prezenta cale de atac ca nefondate, iar a motivelor

individualizate la pct. 3 și 4 ca inadmisibile, în raport de dispozițiile art. 275

alin. (3) O.U.G. nr. 99/2006, astfel cum a fost completată și modificată.

În baza dispozițiilor

art. 13 din Legea contenciosului administrativ, intimata a depus la dosar documentația

aferentă deciziei contestate în cauză.

Contestatoarea a formulat

concluzii scrise.

Analizând contestația

formulată în raport cu motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate și cu apărările

realizate de intimată, dar și cu materialul probator administrat în cauză și dispozițiile

legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Începând cu data de 14

aprilie 2007, contestatoarea a fost numită în funcția de șef serviciu Produse noi/Divizia

retail la Banca L.R. SA, în urma încheierii contractului individual de muncă.

Ulterior, contestatoarea

a fost trecută pe funcția de director al Diviziei P.B.P.C. la banca anterior arătată,

conform actului adițional la contractul de muncă din 3 decembrie 2007.

Prin decizia din 21

ianuarie 2009, contestatoarea a fost concediată de către Banca L.R. SA, măsură care

a fost anulată de către instanța de judecată, prin sentința nr. 281 din 13

ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Prin decizia din 8

februarie 2010, Banca L.R. SA a pus în executare hotărârea judecătorească mai sus

indicată, iar contestatoarea și-a reluat activitatea începând data de 15

februarie 2010.

Prin adresa din 25

februarie 2010, Banca L.R. SA a solicitat aprobarea prealabilă a Băncii Naționale

a României pentru numirea contestatoarei în calitate de director al Diviziei

P.B.P.C., în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Regulamentul Bancii Naționale

a României nr. 6 din 7 aprilie 2008 privind modificările în situația instituțiilor

de credit, persoane juridice române și a sucursalelor din România ale instituțiilor

de credit din state terțe, modificat și completat prin Regulamentul nr. 5 din 23

martie 2009.

În îndeplinirea cerințelor

impuse de art. 21 alin. (4) din Regulamentul aflat în discuție, Banca L.R. SA a

anexat la solicitarea adresată Băncii Naționale a României următoarele acte aparținând

contestatoarei: cartea de identitate, curriculum vitae, certificatul de cazier judiciar,

fișa postului din data de 15 februarie 2010, decizia băncii privind reîncadrarea

acesteia și chestionarul prevăzut în anexa nr. 4 la Regulamentul Bancii Naționale

a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice

române și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe,

modificat și completat.

De menționat faptul că

fișa postului de director al Diviziei P.B.P.C. din data de 15 februarie 2010, semnată

și datată de către contestatoare, prevede la Capitolul „Alte responsabilități” responsabilitatea

privind cunoașterea și respectarea la nivelul Diviziei pe care urma să o conducă

a dispozițiilor legale, respectiv a Normelor Bancii Naționale a României și a normelor

interne ale băncii angajatoare și a hotărârilor, deciziilor și circularelor interne

emise de organele statutare.

În plus, contestatoarea

a completat personal chestionarul anterior arătat necesar pentru realizarea procedurii

de aprobare a numirii în funcția de conducere de către Banca Națională a României.

În raport de cele anterior

prezentate, Înalta Curte apreciază că este nefondată susținerea contestatoarei în

sensul că nu a avut cunoștință despre motivul pentru care a fost chemată de către

Banca Națională a României la interviul din data 13 aprilie 2010, precum și despre

tematica sau bibliografia acestui interviu.

După cum rezultă din conținutul

procesului-verbal încheiat la data de 13 aprilie 2010, contestatoarea a fost prezentă

la interviul organizat de Banca Națională a României, interviu la care i s-au adresat

întrebări referitoare la legislația bancară și a piețelor de capital, la normele

date în aplicarea acestora, acte normative pe care partea trebuia să le cunoască

și să le pună în aplicare în desfășurarea activității în cadrul postului de director

al Diviziei P.B.P.C..

Comisia de evaluare a

propus conducerii Băncii Naționale a României neaprobarea cererii contestatoarei

în legătură cu numirea pe postul de conducere anterior individualizat.

Cu adresa din 3 iunie

2010, Banca Națională a României a comunicat către Banca L.R. SA faptul că nu a

fost aprobată cererea contestatoarei, precum și motivele care au stat la baza adoptării

acestei decizii.

Prin hotărârea din 4

august 2010, Consiliul de administrație al intimatei a respins contestația împotriva

măsurii luate ca nefondată.

Prin decizia din 30

iunie 2010, Banca L.R. SA a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei.

Înalta Curte apreciază

că este nefondată susținerea contestatoarei în legătură cu faptul că nu se încadrează

în prevederile art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit

și adecvarea capitalului, modificată și completată, în raport de considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Potrivit acestui text

normativ: „Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii

consiliului de supraveghere și ai directoratului unei instituții de credit, precum

și persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile

de administrare și control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie,

creditare, precum și orice alte activități care pot expune instituția de credit

unor riscuri semnificative, trebuie să dispună de o bună reputație și experiență

adecvată naturii, extinderii și complexității activității instituției de credit

și responsabilităților încredințate și trebuie să își desfășoare activitatea în

conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase”.

Textul aflat în discuție

face parte din Titlul II - Cerințe operaționale - Capitolul I – Organizare și conducere

- care reglementează normele generale pe care trebuie să le respecte instituțiile

de credit și conducătorii acestora.

Potrivit art. 420

alin. (1) din ordonanța analizată, Banca Națională a României emite reglementări

în aplicarea actului cu putere de lege, iar în temeiul art. 101 din același act

normativ, instituțiile de credit se supun acestor prevederi și trebuie să-și organizeze

întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente,

cu cerințele legii și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.

Ca atare, în aplicarea

art. 108, Banca Națională a României a emis Regulamentele nr. 11 din 13

noiembrie 2007, nr. 6 din 7 aprilie 2008 și nr. 5 din 23 martie 2009; ultimul Regulament

a modificat și completat dispozițiile Regulamentului nr. 6 din 7 aprilie 2008.

Prin art. 21 din Regulamentul

nr. 5 din 23 martie 2009 s-a reglementat faptul că, în categoria persoanelor care

trebuie aprobate de către Banca Națională a României sunt prevăzute și persoanele

cu funcție de conducere de nivel mediu a unor activități de importanță deosebită,

precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste persoane.

Prin art. II din Regulamentul

nr. 5 din 23 martie 2009 s-a stabilit faptul că, în termen de maxim 2 luni de la

data intrării în vigoare a prezentului act normativ, adică data de 23 martie 2009,

persoanele cu funcții de conducere de nivel mediu a activității de importanță deosebită

care, la data respectivă, exercită aceste funcții în cadrul instituției de credit

vor fi supuse aprobării Băncii Naționale a României.

Art. I pct. 8 din același

Regulament prevede faptul că se introduce art. 151, care menționează că vor fi supuse

aprobării Băncii Naționale a României și persoanele propuse pentru ocuparea funcției

de conducere de nivel mediu a unor activități de importanță deosebită, ca urmare

a schimbărilor din funcție intervenite, precum și a numirii unor persoane în astfel

de funcții create.

Prin adresa din 29 aprilie

2009, Banca Națională a României a comunicat către Banca L.R. SA lista funcțiilor

de conducere nivel mediu a unor activități de importanță deosebită, pentru care

se aplică prevederile Regulamentului Bancii Naționale a României nr. 6/2008, completat

și modificat, în care se regăsesc și funcțiile de director al Diviziilor P.B.P.C..

Așadar, recurenta a fost

supusă dispozițiilor legale aplicabile în materie la data reîncadrării intervenite

la 15 februarie 2010.

Mai mult decât atât, trebuie

precizat faptul că funcția de director al Direcției P.B.P.C., deținută de contestatoare

înainte de desfacerea contractului de muncă, nu era prevăzută de Regulament în categoria

funcțiilor pentru care persoanele ce le ocupau trebuiau aprobate de Banca Națională

a României; mai precis, această cerință a legii a intervenit la data de 23

martie 2009, iar contestatoarea trebuia să respecte dispozițiile art. 3 alin. (1)

lit. i), ale art. 21 și ale art. 151 alin. (1) Regulamentul nr. 6/2008, astfel cum

a fost completat și modificat, emis în aplicarea art. 108 O.U.G. nr. 99/2006, modificată

și completată.

În raport de cele anterior

prezentate, Înalta Curte apreciază că este nefondată și susținerea contestatoarei

în legătură cu faptul că orice aprobare a Băncii Naționale a României, în conformitate

cu art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006, se poate obține doar înainte de încadrarea

în funcție, situație în care aceasta nu se afla, deoarece a fost repusă în funcția

de conducere după anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de

muncă.

În altă ordine de idei,

criticile contestatoarei privind analiza, evaluarea și aprecierea calitativă a integrității

morale și a experienței profesionale ale acesteia nu pot face obiectul controlului

instanței de contencios administrativ, față de împrejurarea că acestea vizează aspecte

de oportunitate ale măsurii adoptate de intimată, în raport de dispozițiile

art. 275 alin. (3) O.U.G. nr. 99/2006, completată și modificată.

În consecință, în raport

de argumentele de fapt și de drept anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de R.O. împotriva

Hotărârii din 4 august 2010 a Băncii Naționale a României.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2011.