ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5421/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5421/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

La data de 14 martie

2008, reclamanții B.M., D.E., R.A., B.V., N.V. și M.T. au contestat în instanță

Dispoziția nr. 50/2008, emisă de Primarul Comunei Poiana Mărului, solicitând

Tribunalului Brașov, în contradictoriu cu pârâții Comuna Poiana Mărului, prin

Primar, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, M.I.V. și M.V.,

anularea dispoziției contestate și restituirea în natură a imobilului situat în

Comuna Poiana Mărului, nr. 195, înscris în C.F. nr. 3175 Brașov, cu numerele

topografice 267- 268. Au mai solicitat ca, în cazul în care restituirea în

natură nu este posibilă, să li se acordate măsuri reparatorii în echivalent sub

formă de despăgubiri bănești, actualizate la valoarea actuală de piață a

imobilului; să se constate că sunt persoane îndreptățite la restituire, fiind

moștenitorii lui M.T., fost proprietar al imobilului menționat întrucât au

formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001, prin mandatara lor, R.A.; să

constate că pârâții M.I.V. și M.V. nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru

acest imobil, deoarece nu sunt succesorii în drepturi ai foștilor proprietari;

să se constate că ei sunt singurii moștenitori care, potrivit Legii nr.

10/2001, au dreptul de a obține restituirea în natură sau prin echivalent a

imobilului; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul sus-menționat a fost deținut în

coproprietate de tatăl lor, M.T. cu M.A. și M.Vi. și că, în calitate de

succesori în drepturi ai tatălui lor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001, au solicitat, prin mandatara lor, R.A., restituirea în natură a

acestui imobil. Pentru același imobil, au formulat notificare M.I.V. și M.V.,

însă aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite, întrucât nu sunt

succesorii în drepturi ai foștilor proprietari ai imobilului. Reclamanții au

susținut că dispoziția emisă de pârâtă prin care le-a fost respinsă cererea de

restituire în natură a imobilului și li s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești în cuantum de 58.050

Euro este nelegală întrucât imobilul nu se încadrează în situațiile expres și

limitativ prevăzute de legea specială potrivit cărora restituirea în natură nu

este posibilă.

În drept, reclamanții

și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 4, art. 16 alin. (1) și art. 26

din Legea nr. 10/2001.

Pârâții M.I.V. și

M.V. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților, motivată de faptul că de vreme ce aceștia nu

au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, nu au legitimitate procesuală

pentru atacarea dispoziției emisă în baza acestei legi.

Prin cererea

reconvențională, depusă la dosar la 14 octombrie 2008, aceiași pârâți au

solicitat instanței să constate că au calitatea de persoane îndreptățite la

restituirea în natură a imobilului în litigiu, susținând că pretenția

reclamanților de unici moștenitori ai fostului proprietar al imobilului este

neîntemeiată deoarece prin actele anexate notificării ei au făcut dovada că

sunt moștenitorii lui M.I.V. fost coproprietar al imobilului. Totodată, au

solicitat să constate că ei și reclamanta R.A. sunt singurele persoane care au

formulat notificare în baza Legii nr. 10/200, iar în cazul în care dispoziția

atacată va fi anulată, să se dispună restituirea în natură în favoarea lor și a

acestei reclamante.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivată de faptul că

aceștia nu au urmat procedura obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001 și

excepția tardivității contestării dispoziției de către reclamanta R.A..

Totodată, a solicitat respingerea contestației în raport de faptul că la data

preluării imobilului de către Stat, foștii proprietari au fost despăgubiți, iar

succesorii în drepturi ai acestora nu pot beneficia de măsurile reparatorii

reglementate de Legea nr. 10/2001.

Ministerul Economiei

și Finanțelor, prin DGFP Brașov, prin întâmpinare a invocat excepțiile privind

lipsa calității sale procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii.

La 7 mai 2008, pe

rolul instanței a fost înregistrată, sub nr. 3124/62/2008, contestația

formulată de reclamantul M.I.V., prin care a solicitat anularea Dispoziției nr.

50 din 20 ianuarie 2008, emisă de pârâtul Primarul Comunei Poiana Mărului și

restituirea în natură a imobilului în litigiu.

La termenul din 13

iunie 2008, instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea

Dosarului nr. 3124/62/2008 la Dosarul nr. 2062/62/2008.

În dosarul conexat,

pârâta Comuna Poiana Mărului, prin primar a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția tardivității contestației, formulate de către M.I.V.

Prin Încheierea din

17 octombrie 2008, instanța a respins excepțiile privind lipsa calității

procesuale active a reclamanților și lipsa calității procesuale pasive a

Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin aceeași

încheiere, a admis excepția tardivității contestației formulată în dosarul

conexat de M.I.V. și a prorogat pronunțarea asupra contestației formulată de

R.A. până după parcurgerea procedurii de verificare de scripte.

Pe parcursul

desfășurării judecății, la data de 7 ianuarie 2009, Comuna Poiana Mărului, prin

Primar a emis dispoziția nr. 11, care a anulat Dispoziția nr. 50 din 20

ianuarie 2008 pe motiv că titularii notificării M.I.V., M.V. și R.A. nu au

calitate de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Urmare emiterii

acestei dispoziții, reclamanții B.M., D.E., B.V., N.V. M.T., M.I.V. și M.V.

și-au completat contestațiile în sensul că au solicitat și anularea Dispoziției

nr. 11 din 7 ianuarie 2009.

Prin Încheierea din

17 aprilie 2009, instanța a respins excepția tardivității contestației

formulată de R.A..

Prin Sentința nr. 139

din 30 aprilie 2009, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis în parte

acțiunea completată a reclamanților, a admis în parte, astfel cum a fost

ulterior completată, cererea reconvențională a celor doi pârâți și a constatat

că atât reclamanții cât și pârâții M.I.V. și M.V. au calitatea de persoane

îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Prin aceeași

sentință, Tribunalul a anulat Dispozițiile nr. 50 din 20 ianuarie 2008 și nr.

l11 din 7 ianuarie 2009, emise de Comuna Poiana Mărului prin Primar, pe care a

obligat-o să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților

B.M., D.E., R.A., B.V., N.V., M.T. și pârâților M.I.V. și M.V. imobilul situat

în Comuna Poiana Mărului, nr. 195, înscris în C.F. nr. 3175, sub numerele

topografice 267 și 268.

Totodată,Tribunalul a

respins restul pretențiilor formulate prin acțiunea introductivă și prin

cererea reconvențională, a respins, ca fiind tardivă, contestația formulată în

Dosarul conexat nr. 3124/62/2008 al Tribunalului Brașov de către M.I.V. și a

obligat pe pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar să plătească pârâților M.I.V.

și M.V. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu de avocat.

În motivarea

sentinței, Tribunalul, pe baza probelor administrate (decretul de expropriere,

certificat de moștenitor, acte de stare civilă, expertiză topo), a reținut cele

ce urmează:

Prin actul sub

semnătură privată intitulat „ împuternicire" la data de 10 august 2001,

reclamanții B.M., D.E., B.V., N.V. și M.T., au mandatat pe sora lor, R.A. să

formuleze, în numele lor și pentru ei, notificare pentru restituirea imobilului

situat în comuna Poiana Mărului, înscris în C.F. nr. 3175, ce a aparținut

tatălui lor, M.T.

Tribunalul a

constatat că îndreptățirea reclamanților B.M., D.E., B.V., N.V. și M.T. de a

beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru

imobilul din litigiu este dată de prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) și art.

4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind alături de reclamanta R.A.,

moștenitorii numitului M.T., care a avut calitatea de coproprietar al

imobilului din litigiu, la data la care acesta a fost preluat de Stat.

În ceea ce privește

pretenția reclamanților de a se constata că ei sunt singurii succesori în

drepturi ai foștilor proprietari ai imobilului, Tribunalul a constatat că la

data trecerii în proprietatea Statului, prin expropriere, imobilul era deținut

în coproprietate de numiții M.T. și M.I.V.

Din certificatul de

moștenitor, emis la 9 octombrie 1974, de fostul Notariat de Stat al Județului

Brașov, rezultă că reclamanții sunt moștenitorii numitului M.T., unul dintre

coproprietarii inițiai ai imobilului, în calitate de fii ai acestuia.

Succesorii în

drepturi ai celuilalt coproprietar inițial al imobilului, M.I.V., sunt

intimații M.I.V. și M.V., primul în calitate de fiu și secunda în calitate de

soției supraviețuitoare, ceea ce înseamnă că, în conformitate cu prevederile

art. 3 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 și aceștia sunt îndreptăți să beneficieze de măsurile reparatorii

instituite de Legea nr. 10/2001.

În faza procedurii

prealabile obligatorii instituite de Legea nr. 10/2001, a fost efectuat un

raport de expertiză, care a avut ca obiectiv identificarea imobilului din

litigiu și evaluarea acestuia. Conform concluziilor acestui raport, imobilul

este folosit, în prezent, ca dispensar și farmacie, fiindu-i aplicabile

dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Același raport de

expertiză atestă că imobilul se află într-o stare avansată de degradare,

nesuferind lucrări importante de reparație la care face referire art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 10 /2001, care fac imposibilă restituirea în natură.

În ce privește

solicitarea reclamanților de anulare a Dispoziției nr. 11 din 7 ianuarie 2009

emisă de Primarul Comunei Poiana Mărului, Tribunalul a reținut că, Dispoziția

nr. 50 din 20 ianuarie 2008 nu putea fi revocată întrucât dispozițiile emise în

baza Legii nr. 10/2001 au natura unor acte juridice civile, făcute în

executarea unei obligații civile preexistente, născute direct din lege prin

care notificatorilor le-a fost recunoscut un drept patrimonial, respectiv acela

de a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent, pentru parte din imobilul

în litigiu.

Constatând că atât

reclamanții cât și pârâții din cererea reconvențională au făcut dovada că sunt

persoane îndreptățite și că în cauză nu operează niciunul dintre cazurile

prevăzute în mod expres și limitativ de lege, în care restituirea în natură nu

este posibilă, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a

admis în parte atât acțiunea reclamanților cât și cererea reconvențională.

Apelurile declarate

de pârâții M.I.V., M.V., Comuna Poiana Mărului, prin Primar și Ministerul

Finanțelor Publice au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia nr. 116/AP din 21 octombrie 2009.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța a reținut următoarele:

În ce privește apelul

pârâților M.I.V. și M.V., apel care a vizat, în esență, lipsa calității

procesuale active a reclamanților, instanța a reținut că actul numit

împuternicire îndeplinește condițiile instituite de art. 1533 C. civ. în sensul

că face dovada faptului că reclamanta R.A. a avut calitatea de mandatar a

celorlalți reclamați.

Excepția tardivității

contestației, formulată de către reclamanta R.A., care a constituit motivul de

apel invocat de pârâta Comuna Poiana Mărului, a fost respinsă cu motivarea că

în raport de probele de la dosar (expertiza grafologică efectuată în cauză)

referitoare la data la care reclamanta R.A. a luat cunoștință de dispoziția

contestată, contestația împotriva Dispoziției nr. 50 din 20 ianuarie 2008 a

fost formulată cu respectarea termenului imperativ instituit de art. 26 alin.

(3) din. Legea nr. 10/2001.

În ce privește apelul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov, instanța a constatat că invocarea de către acesta a

excepției lipsei calității de reprezentant al Statului este nefondată întrucât,

potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia, în litigiile care privesc bunuri ce au intrat

în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie Statul Român

este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a reținut că

în cauză legitimarea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este

justificată numai cu privire la petitul doi al acțiunii prin care contestatorii

au solicitat plata unor despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.

Această decizie a

fost recurată de pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov de M.I.V. și M.V.,

precum și de Comuna Poiana Mărului, prin Primar.

Recursul pârâtului Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov vizează nelegalitatea deciziei instanței de apel prin

prisma excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Recurentul reproșează

instanței de apel că a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii față de

faptul că imobilul în litigiu, aflându-se în intravilanul Comunei Poiana

Mărului, Statul Român este reprezentat de Comuna Poiana Mărului, prin Primar și

nu de Ministerul Finanțelor Publice. Susține că, în raporturile juridice din

speță, Ministerul Finanțelor Publice nu participă în nume propriu ca subiect de

drepturi și obligații, legea stabilind, în acest scop, că reprezentarea

Statului se face prin alte organe, respectiv unitatea administrativ-teritorială

- Comuna Poiana Mărului. Concluzionând, recurentul pârât susține că în mod

greșit instanța de apel a reținut că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice are calitate procesuală pasivă. Mai arată că, că prin hotărârea

instanței de fond, s-a admis doar în parte acțiunea în sensul obligării

Primarului Comunei Poiana Mărului să emită o nouă dispoziție prin care să

restituie în natură imobilul din litigiu, fiind respinse celelalte pretenții și

petitul doi al acțiunii.

Prin recursul formulat,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâții M.I.V. și M.V.

susțin că atât instanța de apel cât și cea de fond au făcut o greșită

interpretare a actului sub semnătură privată din 10 august 2001, privind

împuternicirea dată numitei R.A. pentru depunerea notificării la Primăria

Comunei Poiana Mărului. Recurenții susțin că ei sunt singurele persoane care au

făcut contestații valabile și care au calitatea de persoane îndreptățite în

sensul Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât din dosarul Primăriei Comunei

Poiana Mărului rezultă că există numai trei notificări dintre care cea a

numitei R.A. este făcută în nume propriu și nu ca mandatar a celorlalți

reclamanți. Recurenții mai susțin că la notificarea în discuție nu a fost

anexată împuternicirea și nici în cuprinsul notificării nu s-a făcut precizarea

că aceasta este făcută atât în nume propriu cât și în calitate de mandatară a

celorlalți frați și mai mult aceasta are o dată anterioară notificării din 22

noiembrie      2001. În aceeași idee, recurenții pârâți mai arată că mandatul

sub semnătură privată din 10 august    2001 a fost prezentat Tribunalului

Brașov numai după ce s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților.

Printr-un alt motiv

de recurs, recurenții pârâți susțin că instanța de apel a făcut o greșită

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, în

condițiile în care doar ei au făcut notificare pentru restituirea imobilului nu

și reclamanții, care nu au calitate procesuală activă în cauză. Solicită, în

principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii apelului astfel cum a fost formulat, iar în subsidiar, admiterea

recursului, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamanților

cu excepția reclamantei R.A. și obligarea pârâtei Primăria Comunei Poiana

Mărului, prin Primar să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a

imobilului în litigiu în favoarea lor și a reclamantei R.A.

Recurenta pârâtă

Comuna Poiana Mărului, prin Primar reproșează instanței de apel că în mod

greșit nu a reținut în cauză excepția tardivității acțiunii reclamanților,

susținând că, față de data comunicării Dispoziției nr. 50/2001, acțiunea

reclamanților este tardivă.

Analizând criticile

formulate din perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte

urmează să respingă, ca nefondate, recursurile pârâților M.I.V. și M.V. și cel

al Comunei Poiana Mărului și să admită recursul declarat de Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov, pentru următoarele considerente.

În ce privește

recursul pârâților M.I.V. și M.V.

Din actul de la fila

108 din dosarul instanței de fond, rezultă că reclamanții B.M., D.E., R.A.,

B.V., N.V. și M.T. au împuternicit-o pe sora lor, R.A. să facă demersurile

necesare, prevăzute de Legea nr. 10/2001, la Comuna Poiana Mărului pentru

restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului lor M.T., înscris

în C.F. 3175 Poiana Mărului nr. top 267,268.

Din actul intitulat

„împuternicire" rezultă fără posibilitate de tăgadă, manifestarea de

voință a reclamanților în sensul mandatarii surorii lor, R.A. de a face, în

numele lor și pentru ei, demersurile necesare pentru restituirea imobilului în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Ca atare, această

manifestare de voință trebuie interpretată în sensul că produce efecte

juridice. De altfel, finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune

interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului

protejării și garantării dreptului de proprietate.

Astfel,

împuternicirea dată de reclamanți surorii lor, R.A. în sensul efectuării și

pentru ei și în numele lor a demersurilor necesare pentru acordarea de măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul ce a aparținut

antecesorului lor reprezintă un act de conservare și nu de dispoziție și, ca

urmare, nu implică cerința formei autentice a împuternicitului, fapt ce se

justifică prin principiul coindivizării în sensul că aceștia se reprezintă unii

pe ceilalți în privința acestor acte de conservare.

Prin urmare, în mod

corect, atât tribunalul cât și instanța de apel au reținut că împuternicirea

din 10 august 2001, ca negotium, este un act juridic unilateral, exprimând

manifestarea de voință a mandatarilor, iar ca instrumentum, această manifestare

de voință s-a materializat în redactarea acelui înscris pentru ca terții să fie

în măsură să verifice atribuțiile conferite mandatarului și actele pe care

acesta le poate îndeplini în virtutea și limitele împuternicirii conferite.

Față de cele reținute

susținerile recurenților sunt nefondate, nefiind incidente motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nefondat este și

recursul declarat de pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar, în condițiile

în care expertiza grafologică efectuată în cauză (filele 221-227 dos. tribunal)

a clarificat aspectul legat de data comunicării Dispoziției nr. 50/2001, prin

prisma împuternicirii date de reclamanți surorii lor, R.A.

În ceea ce privește

recursul pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, Înalta Curte constată că

este fondat pentru următoarele considerente.

Este real că prin

hotărârea instanței de fond s-a admis în parte acțiunea reclamanților, doar în

ce privește anularea Dispozițiilor nr. 50 din 20 ianuarie 2008 și nr. 11 din 7

ianuarie 2009, emise de primarul Comunei Poiana Mărului și că au fost respinse

celelalte petite ale acțiunii, inclusiv petitul doi ce viza obligarea la

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin despăgubiri.

Așadar, în mod greșit

instanța de apel a reținut că pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

justifică calitatea procesuală pasivă pentru petitul doi al acțiunii în

condițiile în care acest petit a fost respins.

Or, în condițiile în

care obligația de a emite o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a

imobilului din litigiu revine, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, în

exclusivitate Comunei Poiana Mărului, prin Primar, excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov este

incidență în speță.

În consecință, având

în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va  admite recursul  declarat

Statul Român,  reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei nr. 116/ Ap din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o modifică în

parte în sensul că admite apelul declarat de acest pârât împotriva Sentinței

civile nr. 139 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în

parte în sensul că respinge acțiunea împotriva pârâtului Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov, pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei nr. 116/

Ap din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte

decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței civile nr. 139 din 30 aprilie

2009 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că respinge

acțiunea împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Păstrează restul

dispozițiilor sentinței și menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții M.I.V. și M.V., precum și de Comuna

Poiana Mărului, prin Primar împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG