ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5421/2010

La data de 14 martie 2008, reclamanții B.M., D.E., R.A., B.V., N.V. și M.T. au contestat în instanță Dispoziția nr. 50/2008, emisă de Primarul Comunei Poiana Mărului, solicitând Tribunalului Brașov, în contradictoriu cu pârâții Comuna Poiana Mărului, prin Primar, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, M.I.V. și M.V., anularea dispoziției contestate și restituirea în natură a imobilului situat în Comuna Poiana Mărului, nr. 195, înscris în C.F. nr. 3175 Brașov, cu numerele topografice 267- 268. Au mai solicitat ca, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să li se acordate măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești, actualizate la valoarea actuală de piață a imobilului; să se constate că sunt persoane îndreptățite la restituire, fiind moștenitorii lui M.T., fost proprietar al imobilului menționat întrucât au formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001, prin mandatara lor, R.A.; să constate că pârâții M.I.V.

și M.V. nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru acest imobil, deoarece nu sunt succesorii în drepturi ai foștilor proprietari; să se constate că ei sunt singurii moștenitori care, potrivit Legii nr. 10/2001, au dreptul de a obține restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul sus-menționat a fost deținut în coproprietate de tatăl lor, M.T. cu M.A. și M.Vi. și că, în calitate de succesori în drepturi ai tatălui lor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, au solicitat, prin mandatara lor, R.A., restituirea în natură a acestui imobil. Pentru același imobil, au formulat notificare M.I.V.

și M.V., însă aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite, întrucât nu sunt succesorii în drepturi ai foștilor proprietari ai imobilului. Reclamanții au susținut că dispoziția emisă de pârâtă prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului și li s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești în cuantum de 58.050 Euro este nelegală întrucât imobilul nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de legea specială potrivit cărora restituirea în natură nu este posibilă. În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 4, art. 16 alin. (1) și art. 26 din Legea nr. 10/2001. Pârâții M.I.V. și M.V.

au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivată de faptul că de vreme ce aceștia nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, nu au legitimitate procesuală pentru atacarea dispoziției emisă în baza acestei legi. Prin cererea reconvențională, depusă la dosar la 14 octombrie 2008, aceiași pârâți au solicitat instanței să constate că au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului în litigiu, susținând că pretenția reclamanților de unici moștenitori ai fostului proprietar al imobilului este neîntemeiată deoarece prin actele anexate notificării ei au făcut dovada că sunt moștenitorii lui M.I.V.

fost coproprietar al imobilului. Totodată, au solicitat să constate că ei și reclamanta R.A. sunt singurele persoane care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/200, iar în cazul în care dispoziția atacată va fi anulată, să se dispună restituirea în natură în favoarea lor și a acestei reclamante. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivată de faptul că aceștia nu au urmat procedura obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001 și excepția tardivității contestării dispoziției de către reclamanta R.A.. Totodată, a solicitat respingerea contestației în raport de faptul că la data preluării imobilului de către Stat, foștii proprietari au fost despăgubiți, iar succesorii în drepturi ai acestora nu pot beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP Brașov, prin întâmpinare a invocat excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii. La 7 mai 2008, pe rolul instanței a fost înregistrată, sub nr. 3124/62/2008, contestația formulată de reclamantul M.I.V., prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 50 din 20 ianuarie 2008, emisă de pârâtul Primarul Comunei Poiana Mărului și restituirea în natură a imobilului în litigiu. La termenul din 13 iunie 2008, instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea Dosarului nr. 3124/62/2008 la Dosarul nr. 2062/62/2008. În dosarul conexat, pârâta Comuna Poiana Mărului, prin primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației, formulate de către M.I.V.

Prin Încheierea din 17 octombrie 2008, instanța a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin aceeași încheiere, a admis excepția tardivității contestației formulată în dosarul conexat de M.I.V. și a prorogat pronunțarea asupra contestației formulată de R.A. până după parcurgerea procedurii de verificare de scripte. Pe parcursul desfășurării judecății, la data de 7 ianuarie 2009, Comuna Poiana Mărului, prin Primar a emis dispoziția nr. 11, care a anulat Dispoziția nr. 50 din 20 ianuarie 2008 pe motiv că titularii notificării M.I.V., M.V. și R.A. nu au calitate de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Urmare emiterii acestei dispoziții, reclamanții B.M., D.E., B.V., N.V. M.T., M.I.V. și M.V. și-au completat contestațiile în sensul că au solicitat și anularea Dispoziției nr. 11 din 7 ianuarie 2009. Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, instanța a respins excepția tardivității contestației formulată de R.A.. Prin Sentința nr. 139 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis în parte acțiunea completată a reclamanților, a admis în parte, astfel cum a fost ulterior completată, cererea reconvențională a celor doi pârâți și a constatat că atât reclamanții cât și pârâții M.I.V. și M.V. au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001. Prin aceeași sentință, Tribunalul a anulat Dispozițiile nr. 50 din 20 ianuarie 2008 și nr. l11 din 7 ianuarie 2009, emise de Comuna Poiana Mărului prin Primar, pe care a obligat-o să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților B.M., D.E., R.A., B.V., N.V., M.T.

și pârâților M.I.V. și M.V. imobilul situat în Comuna Poiana Mărului, nr. 195, înscris în C.F. nr. 3175, sub numerele topografice 267 și 268. Totodată,Tribunalul a respins restul pretențiilor formulate prin acțiunea introductivă și prin cererea reconvențională, a respins, ca fiind tardivă, contestația formulată în Dosarul conexat nr. 3124/62/2008 al Tribunalului Brașov de către M.I.V. și a obligat pe pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar să plătească pârâților M.I.V. și M.V. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. În motivarea sentinței, Tribunalul, pe baza probelor administrate (decretul de expropriere, certificat de moștenitor, acte de stare civilă, expertiză topo), a reținut cele ce urmează: Prin actul sub semnătură privată intitulat „ împuternicire" la data de 10 august 2001, reclamanții B.M., D.E., B.V., N.V.

și M.T., au mandatat pe sora lor, R.A. să formuleze, în numele lor și pentru ei, notificare pentru restituirea imobilului situat în comuna Poiana Mărului, înscris în C.F. nr. 3175, ce a aparținut tatălui lor, M.T. Tribunalul a constatat că îndreptățirea reclamanților B.M., D.E., B.V., N.V. și M.T. de a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu este dată de prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind alături de reclamanta R.A., moștenitorii numitului M.T., care a avut calitatea de coproprietar al imobilului din litigiu, la data la care acesta a fost preluat de Stat. În ceea ce privește pretenția reclamanților de a se constata că ei sunt singurii succesori în drepturi ai foștilor proprietari ai imobilului, Tribunalul a constatat că la data trecerii în proprietatea Statului, prin expropriere, imobilul era deținut în coproprietate de numiții M.T.

și M.I.V. Din certificatul de moștenitor, emis la 9 octombrie 1974, de fostul Notariat de Stat al Județului Brașov, rezultă că reclamanții sunt moștenitorii numitului M.T., unul dintre coproprietarii inițiai ai imobilului, în calitate de fii ai acestuia. Succesorii în drepturi ai celuilalt coproprietar inițial al imobilului, M.I.V., sunt intimații M.I.V. și M.V., primul în calitate de fiu și secunda în calitate de soției supraviețuitoare, ceea ce înseamnă că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și aceștia sunt îndreptăți să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001. În faza procedurii prealabile obligatorii instituite de Legea nr. 10/2001, a fost efectuat un raport de expertiză, care a avut ca obiectiv identificarea imobilului din litigiu și evaluarea acestuia.

Conform concluziilor acestui raport, imobilul este folosit, în prezent, ca dispensar și farmacie, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Același raport de expertiză atestă că imobilul se află într-o stare avansată de degradare, nesuferind lucrări importante de reparație la care face referire art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10 /2001, care fac imposibilă restituirea în natură.

În ce privește solicitarea reclamanților de anulare a Dispoziției nr. 11 din 7 ianuarie 2009 emisă de Primarul Comunei Poiana Mărului, Tribunalul a reținut că, Dispoziția nr. 50 din 20 ianuarie 2008 nu putea fi revocată întrucât dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 au natura unor acte juridice civile, făcute în executarea unei obligații civile preexistente, născute direct din lege prin care notificatorilor le-a fost recunoscut un drept patrimonial, respectiv acela de a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent, pentru parte din imobilul în litigiu. Constatând că atât reclamanții cât și pârâții din cererea reconvențională au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite și că în cauză nu operează niciunul dintre cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de lege, în care restituirea în natură nu este posibilă, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis în parte atât acțiunea reclamanților cât și cererea reconvențională.

Apelurile declarate de pârâții M.I.V., M.V., Comuna Poiana Mărului, prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 116/AP din 21 octombrie 2009. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele: În ce privește apelul pârâților M.I.V. și M.V., apel care a vizat, în esență, lipsa calității procesuale active a reclamanților, instanța a reținut că actul numit împuternicire îndeplinește condițiile instituite de art. 1533 C. civ. în sensul că face dovada faptului că reclamanta R.A. a avut calitatea de mandatar a celorlalți reclamați.

Excepția tardivității contestației, formulată de către reclamanta R.A., care a constituit motivul de apel invocat de pârâta Comuna Poiana Mărului, a fost respinsă cu motivarea că în raport de probele de la dosar (expertiza grafologică efectuată în cauză) referitoare la data la care reclamanta R.A. a luat cunoștință de dispoziția contestată, contestația împotriva Dispoziției nr. 50 din 20 ianuarie 2008 a fost formulată cu respectarea termenului imperativ instituit de art. 26 alin. (3) din. Legea nr. 10/2001.

În ce privește apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, instanța a constatat că invocarea de către acesta a excepției lipsei calității de reprezentant al Statului este nefondată întrucât, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în litigiile care privesc bunuri ce au intrat în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Instanța a reținut că în cauză legitimarea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este justificată numai cu privire la petitul doi al acțiunii prin care contestatorii au solicitat plata unor despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.

Această decizie a fost recurată de pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov de M.I.V. și M.V., precum și de Comuna Poiana Mărului, prin Primar. Recursul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov vizează nelegalitatea deciziei instanței de apel prin prisma excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Recurentul reproșează instanței de apel că a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii față de faptul că imobilul în litigiu, aflându-se în intravilanul Comunei Poiana Mărului, Statul Român este reprezentat de Comuna Poiana Mărului, prin Primar și nu de Ministerul Finanțelor Publice.

Susține că, în raporturile juridice din speță, Ministerul Finanțelor Publice nu participă în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații, legea stabilind, în acest scop, că reprezentarea Statului se face prin alte organe, respectiv unitatea administrativ-teritorială - Comuna Poiana Mărului. Concluzionând, recurentul pârât susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă. Mai arată că, că prin hotărârea instanței de fond, s-a admis doar în parte acțiunea în sensul obligării Primarului Comunei Poiana Mărului să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură imobilul din litigiu, fiind respinse celelalte pretenții și petitul doi al acțiunii.

Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâții M.I.V. și M.V. susțin că atât instanța de apel cât și cea de fond au făcut o greșită interpretare a actului sub semnătură privată din 10 august 2001, privind împuternicirea dată numitei R.A. pentru depunerea notificării la Primăria Comunei Poiana Mărului. Recurenții susțin că ei sunt singurele persoane care au făcut contestații valabile și care au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât din dosarul Primăriei Comunei Poiana Mărului rezultă că există numai trei notificări dintre care cea a numitei R.A. este făcută în nume propriu și nu ca mandatar a celorlalți reclamanți.

Recurenții mai susțin că la notificarea în discuție nu a fost anexată împuternicirea și nici în cuprinsul notificării nu s-a făcut precizarea că aceasta este făcută atât în nume propriu cât și în calitate de mandatară a celorlalți frați și mai mult aceasta are o dată anterioară notificării din 22 noiembrie 2001. În aceeași idee, recurenții pârâți mai arată că mandatul sub semnătură privată din 10 august 2001 a fost prezentat Tribunalului Brașov numai după ce s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Printr-un alt motiv de recurs, recurenții pârâți susțin că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care doar ei au făcut notificare pentru restituirea imobilului nu și reclamanții, care nu au calitate procesuală activă în cauză.

Solicită, în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamanților cu excepția reclamantei R.A. și obligarea pârâtei Primăria Comunei Poiana Mărului, prin Primar să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu în favoarea lor și a reclamantei R.A. Recurenta pârâtă Comuna Poiana Mărului, prin Primar reproșează instanței de apel că în mod greșit nu a reținut în cauză excepția tardivității acțiunii reclamanților, susținând că, față de data comunicării Dispoziției nr. 50/2001, acțiunea reclamanților este tardivă.

Analizând criticile formulate din perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile pârâților M.I.V. și M.V. și cel al Comunei Poiana Mărului și să admită recursul declarat de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru următoarele considerente. În ce privește recursul pârâților M.I.V. și M.V. Din actul de la fila 108 din dosarul instanței de fond, rezultă că reclamanții B.M., D.E., R.A., B.V., N.V. și M.T. au împuternicit-o pe sora lor, R.A. să facă demersurile necesare, prevăzute de Legea nr. 10/2001, la Comuna Poiana Mărului pentru restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului lor M.T., înscris în C.F.

3175 Poiana Mărului nr. top 267,268. Din actul intitulat „împuternicire" rezultă fără posibilitate de tăgadă, manifestarea de voință a reclamanților în sensul mandatarii surorii lor, R.A. de a face, în numele lor și pentru ei, demersurile necesare pentru restituirea imobilului în condițiile Legii nr. 10/2001. Ca atare, această manifestare de voință trebuie interpretată în sensul că produce efecte juridice. De altfel, finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptățiți și potrivit principiului protejării și garantării dreptului de proprietate. Astfel, împuternicirea dată de reclamanți surorii lor, R.A.

în sensul efectuării și pentru ei și în numele lor a demersurilor necesare pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul ce a aparținut antecesorului lor reprezintă un act de conservare și nu de dispoziție și, ca urmare, nu implică cerința formei autentice a împuternicitului, fapt ce se justifică prin principiul coindivizării în sensul că aceștia se reprezintă unii pe ceilalți în privința acestor acte de conservare. Prin urmare, în mod corect, atât tribunalul cât și instanța de apel au reținut că împuternicirea din 10 august 2001, ca negotium, este un act juridic unilateral, exprimând manifestarea de voință a mandatarilor, iar ca instrumentum, această manifestare de voință s-a materializat în redactarea acelui înscris pentru ca terții să fie în măsură să verifice atribuțiile conferite mandatarului și actele pe care acesta le poate îndeplini în virtutea și limitele împuternicirii conferite.

Față de cele reținute susținerile recurenților sunt nefondate, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nefondat este și recursul declarat de pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar, în condițiile în care expertiza grafologică efectuată în cauză (filele 221-227 dos. tribunal) a clarificat aspectul legat de data comunicării Dispoziției nr. 50/2001, prin prisma împuternicirii date de reclamanți surorii lor, R.A. În ceea ce privește recursul pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente.

Este real că prin hotărârea instanței de fond s-a admis în parte acțiunea reclamanților, doar în ce privește anularea Dispozițiilor nr. 50 din 20 ianuarie 2008 și nr. 11 din 7 ianuarie 2009, emise de primarul Comunei Poiana Mărului și că au fost respinse celelalte petite ale acțiunii, inclusiv petitul doi ce viza obligarea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin despăgubiri. Așadar, în mod greșit instanța de apel a reținut că pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov justifică calitatea procesuală pasivă pentru petitul doi al acțiunii în condițiile în care acest petit a fost respins.

Or, în condițiile în care obligația de a emite o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a imobilului din litigiu revine, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, în exclusivitate Comunei Poiana Mărului, prin Primar, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov este incidență în speță.

În consecință, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite recursul declarat Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei nr. 116/ Ap din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de acest pârât împotriva Sentinței civile nr. 139 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei nr. 116/ Ap din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței civile nr. 139 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței și menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții M.I.V. și M.V., precum și de Comuna Poiana Mărului, prin Primar împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010. Procesat de GGC - DG