ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4536/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 66 din 08 februarie 2012, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială în soluționarea acțiunii formulată de reclamanta SC M.R.G. SRL București privind obligarea pârâtului Spitalul Municipal Câmpina la plata sumei de 13 . 579,06 RON reprezentând penalități de întârziere, a sumei de 74,97 RON reprezentând contravaloare factură și a sumei de 39.802,38 RON reprezentând penalități de întârziere nefacturate, declinând competența în favoarea Judecătoriei Câmpina. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., în condițiile în care sumele solicitate se situează sub pragul de 500.000 RON prevăzut de legiuitor pentru a atrage competența Tribunalului Prahova. Judecătoria Câmpina, prin sentința nr. 2007 din 08 iunie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova și constatând ivit conflictul negativ de competență l-a trimis spre soluționare Curții de Apel Ploiești, apreciind că obiectul litigiului îl constituie pretenții izvorâte dintr-un contract de furnizare, iar potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de tribunalul din circumscripția autorității contractante.

Prin sentința nr. 47CC din 08 august 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare litigiului în favoarea Judecătoriei Câmpina, constatând că obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unor sume de bani cu titlu de contravaloare facturi fiscale, capătul de cerere neraportându-se la art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 și mai mult decât atât, temeiul de drept al acțiunii este art. 1270 C. civ., iar valoarea pretențiilor este sub pragul de competență materială a tribunalului. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs motivat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Prahova, arătând că pretențiile din acțiune sunt izvorâte din contractul de furnizare încheiate în baza O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cererea introductivă de instanță are ca obiect principal pretenții rezultate din contractele de furnizare din 27 februarie 2008 și din 22 septembrie 2008, încheiate între pârâta autoritatea contractantă Spitalul Municipal Câmpina în calitate de achizitor și reclamanta SC M.R.G. SRL București în calitate de furnizor, în preambulul contractelor fiind menționat temeiul de drept care a fundamentat contractele, respectiv O.U.G. nr. 34/2006. Ca urmare pretențiile reclamantei sunt rezultate dintr-un contract supus reglementării speciale din O.U.G.

nr. 34/2006, astfel că acțiunea se va soluționa conform dispozițiilor acestui act normativ. Conform art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 „procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului din circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”. Cum sediul autorității contractante, respectiv al pârâtei Spitalul Municipal Câmpina se află în municipiul Câmpina, iar pretențiile reclamantei sunt rezultate din contracte de furnizare și vizează executarea acestor contracte, competența de soluționare a litigiului revine, conform textului de lege mai sus menționat, Tribunalului Prahova, context în care conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va admite recursul, urmând a fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.R.G. SRL București împotriva sentinței nr. 47CC din 08 august 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că stabilește competența în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.