ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6345/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2376 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanții K.I.D. și K.E., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timișoara. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâților la anularea parțială a dispoziției din 03 februarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Timișoara în privința mențiunilor prevăzute în art. 2, respectiv mențiunea referitoare la respingerea notificării în ce privește suprafața de 960 m.p. teren (2.180 m.p.-1.120 m.p.), cu obligarea la restituirea în natură a suprafeței de 960 m.p.

teren (2.180 m.p.-1.220 m.p.) din imobilul aparținător casei situată pe str. I.G., nr. 15, din Timișoara, teren înscris actualmente în C.F. A, C.F. B și C.F. C Timișoara. Instanța a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, pentru următoarele motive: Prin notificarea din 24 octombrie 2001, reclamanții K.I.D. și K.I.A. au solicitat restituirea în natură a întregului teren intravilan aparținător casei situată pe str. I.G., nr. 15, din Timișoara, teren înscris în C.F. A, C.F. B și C.F. C Timișoara, teren trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950. Reclamanții K.I.D. și K.I.A. sunt moștenitorii lui K.O.E., care a fost menajera testatoarei J.C., văduva lui C.H. – proprietarul tabular al imobilelor revendicate în prezenta cauză.

Conform testamentului întocmit de aceasta din urmă, autoarea reclamanților și reclamanții au fost instituiți legatari cu titlu particular în ceea ce privește punctul 1 din testament. Prin decizia atacată, reclamanților le-a fost restituit în natură terenul în cotă de 1220/180 părți din terenul liber de 2.180 m.p. cu nr. top. 2/2/1 înscris în C.F. D Timișoara, iar în ceea ce privește restul de teren, notificarea a fost respinsă pe considerentul că notificatorii nu sunt persoane îndreptățite asupra acestuia, întrucât restul de teren nu a fost testat în favoarea lor. Instanța a apreciat că, în mod corect, s-a constatat de către unitatea deținătoare că restul terenului revendicat nu a fost testat autoarei notificatorilor reclamanți, raportat la dispozițiile testamentare ce au identificat drept obiect al testamentului la punctul 1: „casa din Timișoara IV, str. I.G., nr. 15, înscris în C.F.

E a comunei Timișoara sub nr. parcelă 4/57, cu grădina aparținătoare ce se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela nr. 5/57 nr. casei 815”. Imobilul cu nr. top. 4/57 în suprafață de 456 stj., înscris în C.F. E Timișoara, transnotat în C.F. nr. 8055 Timișora, proprietatea văduvei lui C.H., născută I.C., a trecut în proprietatea statului, prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950. Reclamanților le-a fost restituit în baza Legii nr. 112/1995 imobilul situat în Timișoara, str. I.G., nr. 15,, înscris în C.F. A Timișoara, nr. top. 3/1, precum și terenul aferent în suprafață de 420 m.p., conform hotărârii nr. 1058 din 18 februarie 1998. Deoarece au primit casa și terenul în suprafață de 450 m.p., s-a apreciat că a mai rămas de restituit doar o diferență din totalul de 1.640 m.p.

(adică 456 stj.), teren de 1.220 m.p., ce a și fost retrocedat în natură, prin dispoziția atacată. Prin decizia civilă nr. 1087 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței de fond, pe care a schimbat-o în tot în sensul că admițând acțiunea, s-a dispus anularea parțială a dispoziției din 03 februarie 2009 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Timișoara și, pe cale de consecință, a fost obligată instituția pârâtă la restituirea în natură către reclamanți și a suprafeței de 960 m.p. înscrisă actualmente în C.F. B, nr. top. 2/2/1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanții sunt beneficiarii, prin succesiune, ai testamentului întocmit la 03 iunie 1968 de J.C.

(văduva lui C.H.) în favoarea mai multor persoane, printre care și autoarea reclamanților, K.O.E. Potrivit conținutului testamentului, autoarei reclamanților i-a fost testată acea porțiune din imobil „înscris în C.F. E Timișoara, nr. parcelă 4/57, cu grădina aparținătoare ce se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela nr. 5/57 (a). Din coroborarea datelor conținute atât de expertiza extrajudiciară, de expertiza judiciară din dosarul instanței de fond, cât și din suplimentul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni întocmite și necontestate de instituția pârâtă, ca urmare a schimbării în timp a numărului de carte funciară și cadastral al imobilului ce a fost testat, a rezultat că în prezent întregul fost imobil corespunde cu parcele topo 1 și 2, iar după dezmembrare parcela solicitată de reclamanți corespunde cu amplasamentul topo nr. 2/2/1 cu suprafața de 2.180 m.p.

înscris în C.F. B Timișoara. S-a menționat că parcelele nr. top. 1 și 2 corespund cu parcelele topo vecine, conform Planului Sarmes și că această corespondență între vechile nr. top. (nr. 5/17 și 4/57) și noile nr. top. (1 și 2) rezultă din însuși cuprinsul cărților funciare (în sensul că C.F. E și C.F. F Timișoara s-a transnotat în C.F. A, iar în același C.F. în urma dezlipirii nr. top. 1 și 2 s-au transnotat în C.F. B Timișoara, existente și la ora actuală). S-a concluzionat astfel că parcelele nr. top. 5/57 și nr. top. 4/57 menționate în testament corespund în teren cu actualele parcele 1 și 2, iar autoarei reclamanților i-a fost testată pe lângă parcela topo 4/57 și grădina aparținătoare nr. top.

5/57. Porțiunea solicitată de reclamați este integrată în prezent în parcela din C.F. D, nr. top. 2/2/1, și se află în continuarea parcelei 3/1 situată în str. I.G., nr. 15. Această parcelă de 2.180 m.p. provine din dezmembrarea parcelei inițiale 2/2 de 3.850 m.p., din care cealaltă porțiune de 1.670 m.p. de sub nr. top. 2/2/2 a fost atribuită și intabulată în C.F. G Timișoara în favoarea SC E. SA. La rândul său, parcela de 3.850 m.p. cu nr. top. 2/2 provine din dezmembrarea parcelei 2 din care cealaltă parte, nr. top. 2/1 de 1.100 m.p. a fost atribuită familiei P., proprietarii imobilului de la nr. 15A. Parcela top. 1 (casă și curte de 1.843 m.p. în str. G.D. – fostă D., fostă B. – nr. 22 este în continuarea parcelei 2 ce a fost supusă dezmembrărilor succesive astfel cum se arată) și ea aparține altor proprietari.

Suprafața de 960 m.p. pe care reclamanții o solicită în plus față de cei 1.220 m.p. retrocedați prin dispoziția instituției pârâte face parte din imobilul transmis prin testamentul din 03 iunie 1968 autoarei lor în drepturi și nu aparține în prezent niciunuia din proprietarii zonelor limitrofe, nici nu face obiectul vreunei revendicări sau contestări din partea acestora sau a unor terți, fiind liberă de construcții sau utilități. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul, alături de Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, indicând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, făcând o interpretare greșită a probatoriului administrat.

Arată că nu s-a ținut cont de termenii testamentari, iar expertul nu a probat că amplasamentul nr. top. 5/57 și 4/57 este identic cu nr. 1 și 2, iar după dezmembrare, cu nr. top. 2/2/1, în suprafață de 3.180 m.p. Nu s-a realizat o suprapunere a amplasamentelor. Reclamanților li se poate restitui în natură doar imobilul în suprafață de 1.220 m.p., rezultat în urma scăderii celor 420 m.p. primiți în baza Legii nr. 11/1995, din terenul de 1.640 m.p. (456 stj.), iar în ce privește restul de teren, pârâtul susține că acesta nu a fost testat în favoarea lor. Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți și menținerea sentinței de fond.

Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Prin testamentul din 03 iunie 1968 (punctul 1), C.H. – proprietarul tabular al imobilelor revendicate în prezenta cauză, s-a instituit în favoarea reclamanților și a autoarei lor un legat cu titlu particular, ce privea „casa din Timișoara IV, str. I.G., nr. 15, înscris în C.F. E a comunei Timișoara sub nr. parcelă 4/57, cu grădina aparținătoare ce se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela 5/57”. Punctul 2 al acestui testament prevede că, grădina alăturată – loc de casă, parcela 5/57, C.F. F se testează în favoarea unei alte persoane. Întreg imobilul, testat pe diferitele lui părți componente, a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, devenind astfel obiect al Legii speciale de reparație nr. 10/2001.

În procedura administrativă de soluționare a notificării formulate, în mod constant, prin referatele efectuate, pârâtul a considerat că terenul în suprafață totală de 2.180 m.p. poate fi restituit în natură, nefiind afectat de utilități publice, însă, prin dispoziția din 03 februarie 2009, s-a dispus retrocedarea doar a suprafeței de 1.220 m.p., considerându-se că diferența, respectiv suprafața de 960 m.p. a fost testată în favoarea altei persoane. Analizând dispozițiile testamentare, Înalta Curte constată că acestea sunt clare, în favoarea reclamanților și a autoarei acestora fiind testată, pe lângă casa cu parcela top. 4/57, și o suprafață ce excede suprafeței de 1.640 m.p. înscrisă în parcela nr. 4/57, respectiv grădina aparținătoare nr. top.

5/57 (care împreună cu curtea parcelei nr. 4/57, se întind până la casa din str. G.D. – fostă la data testamentului, str. B., nr. 22, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul R.M.). Din coroborarea probelor administrate a rezultat că, în prezent, întregul fost imobil corespunde cu parcele top. 1 și 2, iar după dezmembrare parcela solicitată de reclamanți corespunde cu amplasamentul top. nr. 2/2/1, în suprafață de 2.180 m.p. înscris în C.F. B Timișoara. Parcelele nr. top. 1 și 2 corespund cu parcelele topo vecine, iar această corespondență între vechile nr. top. (nr. 5/57 și 4/57) și noile nr. top. (1 și 2) rezultă din însuși cuprinsul cărților funciare (în sensul că C.F.

E și C.F. F Timișoara s-a transnotat în C.F. A, iar în același C.F. în urma dezlipirii nr. top. 1 și 2 s-au transnotat în C.F. B Timișoara). În privința parcelei solicitate a fi restituită în natură, în suprafață de 960 m.p. a rezultat că aceasta este liberă, nefiind afectată de construcții sau amenajări de utilitate publică, că nu aparține în prezent niciunuia din proprietarii zonelor limitrofe și nici nu face obiectul vreunei revendicări sau contestări din partea acestora sau a unor terți. Așadar, în speță, contrar susținerilor recurenților, împrejurările de fapt ale cauzei au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanța a lămurit pe deplin coordonatele de identificare ale imobilului solicitat de reclamanți, situația juridică a acestuia și nu în ultimul rând, obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel a clarificat toate împrejurările speței pentru înlăturarea inadvertențelor rezultând din actele cauzei, cu privire la amplasamentul și/sau numerotarea imobilului în litigiu, parcelarea acestuia, situația juridică și suprafața acestuia rezultată din măsurători, concluzionând în mod just că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de 960 m.p. înscrisă în C.F. B, nr. top. 2/2/1. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și de recurenții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1087 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.