ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6345/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2376 din 28

septembrie 2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins contestația

formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanții K.I.D. și K.E., în

contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timișoara.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii îl constituie

obligarea pârâților la anularea parțială a dispoziției din 03 februarie 2009

emisă de Primarul Municipiului Timișoara în privința mențiunilor prevăzute în

art. 2, respectiv mențiunea referitoare la respingerea notificării în ce

privește suprafața de 960 m.p. teren (2.180 m.p.-1.120 m.p.), cu obligarea la

restituirea în natură a suprafeței de 960 m.p. teren (2.180 m.p.-1.220 m.p.)

din imobilul aparținător casei situată pe str. I.G., nr. 15, din Timișoara,

teren înscris actualmente în C.F. A, C.F. B și C.F. C Timișoara.

Instanța a constatat

că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Prin notificarea din

24 octombrie 2001, reclamanții K.I.D. și K.I.A. au solicitat restituirea în

natură a întregului teren intravilan aparținător casei situată pe str. I.G.,

nr. 15, din Timișoara, teren înscris în C.F. A, C.F. B și C.F. C Timișoara,

teren trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

Reclamanții K.I.D. și

K.I.A. sunt moștenitorii lui K.O.E., care a fost menajera testatoarei J.C.,

văduva lui C.H. – proprietarul tabular al imobilelor revendicate în prezenta

cauză. Conform testamentului întocmit de aceasta din urmă, autoarea

reclamanților și reclamanții au fost instituiți legatari cu titlu particular în

ceea ce privește punctul 1 din testament.

Prin decizia atacată,

reclamanților le-a fost restituit în natură terenul în cotă de 1220/180 părți

din terenul liber de 2.180 m.p. cu nr. top. 2/2/1 înscris în C.F. D Timișoara,

iar în ceea ce privește restul de teren, notificarea a fost respinsă pe

considerentul că notificatorii nu sunt persoane îndreptățite asupra acestuia,

întrucât restul de teren nu a fost testat în favoarea lor.

Instanța a apreciat

că, în mod corect, s-a constatat de către unitatea deținătoare că restul

terenului revendicat nu a fost testat autoarei notificatorilor reclamanți,

raportat la dispozițiile testamentare ce au identificat drept obiect al

testamentului la punctul 1: „casa din Timișoara IV, str. I.G., nr. 15, înscris

în C.F. E a comunei Timișoara sub nr. parcelă 4/57, cu grădina aparținătoare ce

se întinde până la casa din str. B., nr. 22, parcela nr. 5/57 nr. casei 815”.

Imobilul cu nr. top. 4/57

în suprafață de 456 stj., înscris în C.F. E Timișoara, transnotat în C.F. nr.

8055 Timișora, proprietatea văduvei lui C.H., născută I.C., a trecut în

proprietatea statului, prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950.

Reclamanților le-a

fost restituit în baza Legii nr. 112/1995 imobilul situat în Timișoara, str.

I.G., nr. 15,, înscris în C.F. A Timișoara, nr. top. 3/1, precum și terenul

aferent în suprafață de 420 m.p., conform hotărârii nr. 1058 din 18 februarie

că a mai rămas de restituit doar o diferență din totalul de 1.640 m.p. (adică

456 stj.), teren de 1.220 m.p., ce a și fost retrocedat în natură, prin

dispoziția atacată.

Prin decizia civilă

nr. 1087 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a

admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței de fond, pe care a

schimbat-o în tot în sensul că admițând acțiunea, s-a dispus anularea parțială

a dispoziției din 03 februarie 2009 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul

Municipiului Timișoara și, pe cale de consecință, a fost obligată instituția

pârâtă la restituirea în natură către reclamanți și a suprafeței de 960 m.p.

înscrisă actualmente în C.F. B, nr. top. 2/2/1.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanții sunt

beneficiarii, prin succesiune, ai testamentului întocmit la 03 iunie 1968 de J.C.

(văduva lui C.H.) în favoarea mai multor persoane, printre care și autoarea

reclamanților, K.O.E. Potrivit conținutului testamentului, autoarei

reclamanților i-a fost testată acea porțiune din imobil „înscris în C.F. E

Timișoara, nr. parcelă 4/57, cu grădina aparținătoare ce se întinde până la

casa din str. B., nr. 22, parcela nr. 5/57 (a).

Din coroborarea datelor

conținute atât de expertiza extrajudiciară, de expertiza judiciară din dosarul instanței

de fond, cât și din suplimentul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni întocmite

și necontestate de instituția pârâtă, ca urmare a schimbării în timp a numărului

de carte funciară și cadastral al imobilului ce a fost testat, a rezultat că în

prezent întregul fost imobil corespunde cu parcele topo 1 și 2, iar după dezmembrare

parcela solicitată de reclamanți corespunde cu amplasamentul topo nr. 2/2/1 cu suprafața

de 2.180 m.p. înscris în C.F. B Timișoara. S-a menționat că parcelele nr. top. 1

și 2 corespund cu parcelele topo vecine, conform Planului Sarmes și că această corespondență

între vechile nr. top. (nr. 5/17 și 4/57) și noile nr. top. (1 și 2) rezultă din

însuși cuprinsul cărților funciare (în sensul că C.F. E și C.F. F Timișoara s-a

transnotat în C.F. A, iar în același C.F. în urma dezlipirii nr. top. 1 și 2 s-au

transnotat în C.F. B Timișoara, existente și la ora actuală). S-a concluzionat astfel

că parcelele nr. top. 5/57 și nr. top. 4/57 menționate în testament corespund în

teren cu actualele parcele 1 și 2, iar autoarei reclamanților i-a fost testată pe

lângă parcela topo 4/57 și grădina aparținătoare nr. top. 5/57. Porțiunea solicitată

de reclamați este integrată în prezent în parcela din C.F. D, nr. top. 2/2/1, și

se află în continuarea parcelei 3/1 situată în str. I.G., nr. 15. Această parcelă

de 2.180 m.p. provine din dezmembrarea parcelei inițiale 2/2 de 3.850 m.p., din

care cealaltă porțiune de 1.670 m.p. de sub nr. top. 2/2/2 a fost atribuită și intabulată

în C.F. G Timișoara în favoarea SC E. SA.

La rândul său, parcela

de 3.850 m.p. cu nr. top. 2/2 provine din dezmembrarea parcelei 2 din care cealaltă

parte, nr. top. 2/1 de 1.100 m.p. a fost atribuită familiei P., proprietarii imobilului

de la nr. 15A. Parcela top. 1 (casă și curte de 1.843 m.p. în str. G.D. – fostă

D., fostă B. – nr. 22 este în continuarea parcelei 2 ce a fost supusă dezmembrărilor

succesive astfel cum se arată) și ea aparține altor proprietari.

Suprafața de 960 m.p.

pe care reclamanții o solicită în plus față de cei 1.220 m.p. retrocedați prin dispoziția

instituției pârâte face parte din imobilul transmis prin testamentul din 03

iunie 1968 autoarei lor în drepturi și nu aparține în prezent niciunuia din proprietarii

zonelor limitrofe, nici nu face obiectul vreunei revendicări sau contestări din

partea acestora sau a unor terți, fiind liberă de construcții sau utilități.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs pârâtul, alături de Primăria Municipiului Timișoara și

Consiliul Local al Municipiului Timișoara, indicând dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Consideră că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, făcând o interpretare greșită

a probatoriului administrat. Arată că nu s-a ținut cont de termenii testamentari,

iar expertul nu a probat că amplasamentul nr. top. 5/57 și 4/57 este identic

cu nr. 1 și 2, iar după dezmembrare, cu nr. top. 2/2/1, în suprafață de

3.180 m.p. Nu s-a realizat o suprapunere a amplasamentelor.

Reclamanților li

se poate restitui în natură doar imobilul în suprafață de 1.220 m.p., rezultat

în urma scăderii celor 420 m.p. primiți în baza Legii nr. 11/1995, din terenul

de 1.640 m.p. (456 stj.), iar în ce privește restul de teren, pârâtul susține

că acesta nu a fost testat în favoarea lor.

Solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți

și menținerea sentinței de fond.

Analizând recursul din

prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin testamentul din 03

iunie 1968 (punctul 1),

C.H.

– proprietarul tabular al imobilelor revendicate în prezenta cauză, s-a instituit

în favoarea reclamanților și a autoarei lor un legat cu titlu particular,

ce privea „casa din Timișoara IV, str. I.G., nr. 15, înscris în C.F. E a comunei

Timișoara sub nr. parcelă 4/57, cu grădina aparținătoare ce se întinde până la casa

din str. B., nr. 22, parcela 5/57”.

Punctul 2 al acestui testament

prevede că, grădina alăturată – loc de casă, parcela 5/57, C.F. F se testează în

favoarea unei alte persoane.

Întreg imobilul, testat

pe diferitele lui părți componente, a trecut în proprietatea statului, în baza

Decretului nr. 92/1950, devenind astfel obiect al Legii speciale de reparație

nr. 10/2001.

În procedura administrativă

de soluționare a notificării formulate, în mod constant, prin referatele efectuate,

pârâtul a considerat că terenul în suprafață totală de 2.180 m.p. poate fi

restituit în natură, nefiind afectat de utilități publice, însă, prin dispoziția

din 03 februarie 2009, s-a dispus retrocedarea doar a suprafeței de 1.220 m.p.,

considerându-se că diferența, respectiv suprafața de 960 m.p. a fost testată

în favoarea altei persoane.

Analizând dispozițiile

testamentare, Înalta Curte constată că acestea sunt clare, în favoarea reclamanților

și a autoarei acestora fiind testată, pe lângă casa cu parcela top. 4/57, și

o suprafață ce excede suprafeței de 1.640 m.p. înscrisă în parcela

nr. 4/57, respectiv grădina aparținătoare nr. top. 5/57 (care împreună cu curtea

parcelei nr. 4/57, se întind până la casa din str. G.D. – fostă la data testamentului,

str. B., nr. 22, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză întocmit

de expertul R.M.).

Din coroborarea probelor

administrate a rezultat că, în prezent, întregul fost imobil corespunde cu parcele

top. 1 și 2, iar după dezmembrare parcela solicitată de reclamanți corespunde cu

amplasamentul top. nr. 2/2/1, în suprafață de 2.180 m.p. înscris în C.F. B Timișoara.

Parcelele nr. top. 1 și 2 corespund cu parcelele topo vecine, iar această corespondență

între vechile nr. top. (nr. 5/57 și 4/57) și noile nr. top. (1 și 2) rezultă din

însuși cuprinsul cărților funciare (în sensul că C.F. E și C.F. F Timișoara s-a

transnotat în C.F. A, iar în același C.F. în urma dezlipirii nr. top. 1 și 2 s-au

transnotat în C.F. B Timișoara).

În privința parcelei

solicitate a fi restituită în natură, în suprafață de 960 m.p. a rezultat că aceasta

este liberă, nefiind afectată de construcții sau amenajări de utilitate publică,

că nu aparține în prezent niciunuia din proprietarii zonelor limitrofe și nici nu

face obiectul vreunei revendicări sau contestări din partea acestora sau a unor

terți.

Așadar, în speță,

contrar susținerilor recurenților, împrejurările de fapt ale cauzei au

fost pe deplin stabilite, în sensul că instanța a lămurit pe deplin coordonatele

de identificare ale imobilului solicitat de reclamanți, situația juridică a acestuia

și nu în ultimul rând, obiectul cererii de chemare în judecată. Instanța de

apel a clarificat toate împrejurările speței pentru înlăturarea inadvertențelor

rezultând din actele cauzei, cu privire la amplasamentul și/sau numerotarea imobilului

în litigiu, parcelarea acestuia, situația juridică și suprafața acestuia rezultată

din măsurători, concluzionând în mod just că reclamanții sunt îndreptățiți

la restituirea în natură a suprafeței de 960 m.p. înscrisă în C.F. B, nr. top.

2/2/1.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312

C. proc. civ., va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și de recurenții Primăria

Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara

împotriva deciziei civile nr. 1087 din 22 noiembrie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.