ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2013

HOTĂRÂRE
22.01.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 6409/2/2011,

precizată la data de 9 septembrie 2011, reclamantul T.C.V. a chemat în judecată

pârâții I.G.P.R. și I.P.J.P., solicitând obligarea acestora să oprească

producerea zgomotelor în incinta imobilului situat în Câmpina, ce depășesc

nivelul maxim admis prevăzut de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, să

asigure și să mențină starea de legalitate în acest imobil.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că imobilul situat în Câmpina, este deținut de S.C. A.T.

S.A., aflându-se într-o zonă rezidențială cu destinația de hotel și restaurant și

că, începând din anul 2010, în incinta acestui complex, au fost organizate evenimente

festive, ce se desfășoară cu precădere noaptea, de natură a tulbura liniștea

vecinilor a căror nemulțumiri și atenționări au fost ignorate de persoanele ce

dețin complexul.

Mai mult, în cadrul A.I.

a fost desființat un teren de tenis și a fost ridicat un cort festiv, cu o

suprafață de 600 m.p. și capacitate de 250 de persoane, cu fundație de beton și

structură metalică, fără nicio autorizație. Evenimentele organizate în incinta

complexului lezează drepturile vecinilor, respectiv dreptul la ocrotirea sănătății,

la un mediu sănătos, dreptul la respectarea vieții private, dreptul de

proprietate și la respectarea bunurilor și încalcă obligațiile de vecinătate și

sarcinile de mediu.

Reclamantul a arătat

că organele de poliție sesizate cu privire la această stare de fapt nu au înțeles

să aplice sancțiunile adecvate pentru încălcările sesizate și nici să sesizeze și

să acorde sprijinul necesar autorităților competente pentru soluționarea plângerilor

vecinilor nemulțumiți, respectiv D.S.P.P., A.P.M.P. și G.N.M..

Reclamantul s-a

prevalat de dispozițiile Legii nr. 218/2002 și ale Legii nr. 554/2004.

În cererea

precizatoare, acesta a arătat că, față de starea de pasivitate în care se află

poliția, intervenția instanței de judecată este necesară pentru a o obliga pe

aceasta să oprească desfășurarea faptelor ilicite ce lezează drepturile sale la

un mediu sănătos, la ocrotirea sănătății și respectarea vieții private.

2.Hotărârea Curții de

Apel București

Prin sentința civilă nr.

5316 din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII -a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5

București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii reclamantului -

obligarea pârâților la efectuarea nu a unor operațiuni administrative, ci a unor

operațiuni tehnico-materiale prin luarea măsurilor de asigurare a liniștii

publice, nu intră în sfera controlului judecătoresc pe calea contenciosului

administrativ.

Judecătoriei Sector 5 București

Prin sentința civilă nr.

3122 din 6 aprilie 2012, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a

acțiunii în favoarea

Curții

de Apel București,

secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

pronunța această soluție, Judecătoria Sector 5 București s-a raportat la

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și la obiectul

litigiului care vizează

obligarea

pârâților să efectueze o operațiune administrativă, ce ar avea drept consecință

oprirea săvârșirii unor presupuse fapte ilicite, nefiind, deci, vorba de o

obligație de a face, născută în baza unui raport juridic de drept civil, care

să atragă competența generală a judecătoriei.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

II.

Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul

cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că, în speță, obiectul acțiunii formulate de reclamant, astfel cum a

fost precizată, îl constituie obligarea pârâților la efectuarea unor operațiuni

tehnico-materiale și nu a unor operațiuni administrative.

Distincția între cele

două categorii de operațiuni, al căror conținut nu este definit în Legea nr. 554/2004,

se realizează prin urmărirea scopului pentru care sunt înfăptuite și are drept

consecință departajarea competenței de soluționare a cererilor având ca obiect

obligarea autorității la îndeplinirea unei atari operațiuni.

Operațiunea

administrativă constituie o formă procedurală prealabilă emiterii unui act

administrativ și, în privința refuzului îndeplinirii unei astfel de operațiuni ce

conduce implicit la imposibilitatea emiterii actului administrativ, legiuitorul

a prevăzut prin dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 accesul la

instanța de contencios administrativ.

În prezenta cauză,

însă, fiind vorba de luarea unor masuri de asigurare a ordinii și liniștii

publice, reprezentând operațiuni tehnico-materiale, acestea exced competenței

instanței de contencios administrativ.

Pentru aceste

considerente, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., conform

cărora judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în

afară de cele date în competența altor instanțe și având în vedere natura

obiectului cererii, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind reclamantul T.C.V. și pârâții I.G.P.R. și I.J.P.P.

în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-17
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3459 din 22 octombrie 2009 a respins acțiunea formu
ÎCCJ 2013-05-08
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual, Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
ÎCCJ 2013-10-29
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6973/2013
ei sector 6 București prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Numiții P.Ș., N.M., S.D., V.G. și R.G., P.E. și M.D. au formulat cereri de intervenții în interes propriu și în interesul reclamantului S.T. Pârâta Prim
ÎCCJ 2015-09-25
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2015
și Control a Municipiului București - Serviciul de Control Disciplină în Construcții, precum și nr. 947689 din 6 decembrie 2012 emisă de MAI - Poliția Sectorului 1, Secția 3 Poliție, rezultă că litigiile dintre părți sunt determinate de mod
ÎCCJ 2013-04-11
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4954/2013
așterea unui drept de retenție asupra construcției până la achitarea sumelor cheltuite cu edificarea acesteia. În drept au fost invocate prevederile art. 111, 112 - 115, art. 114 alin. (2) și (4) C. proc. civ., art. 7 alin. (7) din Legea nr
Sursă