ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2018

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 martie 2015, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 22 mai 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a județului Buzău, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților:

- să măsoare, să analizeze și să certifice conformitatea activităților economice și al oricăror alte activități de interes public din imobilul în care domiciliază, precum și a activităților din proximitate - în cadrul autorizării și la orice sesizare - cu normele sanitare europene și naționale privind nivelele maxime admisibile de zgomot și vibrație din mediul de viață și locuit, la nivelele maxime/toate nivelele de muzică, antren și orice alt factor generator de zgomot și vibrație permise de lege pentru activitățile respective, în orice punct care ar putea fi vulnerabil în imobil și în situația cea mai defavorabilă privind poluarea fonică, pentru orice tip de sursă, utilaj și/sau echipament declarat și înregistrat, sau care ar putea fi folosit ocazional în cursul activității;

- să oblige pârâții la acreditarea Direcției de Sănătate Publică drept organism de evaluare a conformității și la acreditarea personalului tehnic și de control al autorității sanitare pentru determinări de zgomot și vibrație în mediul de viață al populației și în toate celelalte domenii legate de sănătatea publică, inclusiv prin înregistrarea la B., precum și la achiziția și menținerea în stare de funcționare a aparaturii necesare;

- să stabilească și să aplice o procedură unitară de control, măsurare și certificare a influenței activităților economice asupra condițiilor igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației, la nivelele maxime/toate nivelele de emisie și activitate permise de lege pentru activitățile respective, din fonduri publice sau pe costul agenților economici;

- să reglementeze, să coordoneze și să supravegheze toate verificările privind condițiile igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației, prin Direcția de Sănătate Publică și structurile sale de specialitate;

- să estimeze, să menționeze în documente și să verifice nivelul emisiei de zgomot și vibrație, precum și impactul asupra mediului de locuit, în toate zonele vulnerabile, al factorilor aleatori și/sau variabili - dansul, antrenul, zgomotele clienților și personalului etc. - la nivel de activitate maximă și în situația cea mai defavorabilă privind poluarea fonică;

- să stabilească, să verifice și să menționeze în documentele din procedura de certificare, de control și pentru fiecare verificare de conformitate privind zgomotul și vibrațiile, precum și în documentele oficiale de autorizare, parametrii de verificare și condițiile de control privind nivelele de zgomot și vibrație; fiecare factor generator de zgomot și vibrație verificat și autorizat - inclusiv cei variabili și/sau neprevăzuți cum sunt dansul, antrenul, zgomotele clienților și angajaților etc.; toate sursele, echipamentele și utilajele verificate și autorizate pentru fiecare activitate în parte; tipul, frecvențele și nivelele maxime de emisie autorizate pentru fiecare factor și sursă în parte, la nivele verificabile; modul de estimare a nivelelor maxime de emisie a factorilor variabili și/sau neprevăzuți; modificările pe care toate acestea le aduc, fiecare în parte și simultan, valorilor de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației, la nivel de activitate maximă, precum și zonele din spațiul de locuit în care s-au realizat măsurătorile.

- să dispună aplicarea integrată a operațiunilor de mai sus, ca procedură minimă în certificarea conformității activităților cu nivelele admisibile de zgomot și vibrație din mediul de locuit - în apărarea interesului legitim public;

- să interzică în imobilul cu locuințe, precum și în proximitate, orice activitate economică sau manifestare publică neconformă cu nivelele igienico-sanitare maxime de zgomot și vibrație din locuințele populației - la nivelele maxime/toate nivelele de emisie și activitate permise de lege - precum și orice activitate de natură a genera zgomot și/sau vibrație la nivele care nu sunt controlabile sau a căror nivel de emisie nu este limitat prin lege;

- să anuleze orice autorizație sanitară de funcționare și/sau orice alt document de conformitate privind nivelele de zgomot și vibrație - bazat pe măsurători care nu au fost efectuate sub organizarea, coordonarea și supravegherea directă a autorității sanitare de stat și/sau în alte condiții decât cele stabilite de Direcția de Sănătate Publică, în conformitate cu valorile maxime/toate nivelele de emisie permise de lege;

- să anunțe Oficiul Registrului Comerțului despre orice neconformitate a agenților economici, precum și a spațiilor în care își desfășoară activitatea, cu respectarea condițiilor igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației;

- să dispună suspendarea activităților economice și manifestărilor publice generatoare de zgomot și vibrație din imobil și/sau din proximitate până la stabilirea conformității cu limitele maxime prevăzute de lege în mediul de viață al populației;

- să stabilească un termen pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor de mai sus;

- să constate că refuzul sau omisiunea autorităților sanitare de a analiza, măsura, controla și certifica respectarea de către activitățile economice și/sau manifestările publice a normelor igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației - la toate nivelele de emisie permise de lege - reprezintă un act de malpraxis de sănătate publică al instituției, precum și al cadrelor medicale însărcinate cu inspecția și controlul.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 mai 2015, reclamantul A. a invocat excepția de nelegalitate a răspunsurilor nr. x din 30 iunie 2014 și nr. y din 26 august 2014, emise de Ministerul Sănătății.

Prin Sentința civilă nr. 2003 din 6 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a răspunsurilor nr. x din 30 iunie 2014 și nr. y din 26 august 2014 și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică a județului Buzău și Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății, astfel cum a fost modificată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2003 din 6 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată.

Prin Decizia nr. 1087 din 14 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2003 din data de 6 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Instanța de recurs a apreciat că motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant se circumscriu în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

În considerentele deciziei de recurs s-a reținut în esență că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. este nefondat, având în vedere că recurentul-reclamant nu a demonstrat modul în care instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar pe de altă parte, prima instanță a analizat acțiunea dedusă judecății și s-a pronunțat în conformitate cu temeiul de drept invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, fără a depăși limitele și atribuțiile conferite de normele legale aplicabile.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a reținut că acesta este neîntemeiat, hotărârea primei instanțe satisfăcând cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar împrejurarea că prima instanță nu a răspuns fiecărei susțineri formulate de reclamant sau că a grupat și a structurat aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinței.

S-a mai reținut că hotărârea recurată nu cuprinde nici motive contradictorii și nici străine de natura cauzei.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a apreciat că sunt neîntemeiate criticile recurentului, sentința atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Astfel, s-a reținut că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate, având în vedere că răspunsurile comunicate reclamantului și față de care a fost invocată această excepție, prezintă semnătura șefului compartimentului care a soluționat cele două sesizări formulate de reclamant, conform art. 13 din O.G. nr. 27/2002, iar lipsa semnăturii conducătorului autorității publice sau a persoanei împuternicite de acesta, constituie un viciu de formă, ce nu este sancționat în mod expres de textul de lege și care nu poate conduce la constatarea nelegalității respectivelor adrese.

Pe fondul cauzei s-a reținut că Direcția de Sănătate Publică Buzău funcționează și își desfășoară activitatea în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, iar potrivit art. 17 pct. VIII lit. D) din acest ordin, efectuarea determinărilor cu privire la nivelele de zgomot și vibrație în mediul de viață și de locuit nu intră în aria de competență a laboratoarelor de toxicologie din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene. De asemenea, conform certificatul de acreditare nr. LI 637, laboratorul de toxicologie din cadrul Direcției de Sănătate Publică Buzău nu este acreditat B. să efectueze determinări de zgomot și vibrație în mediul de habitat, ci numai în mediul de muncă, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1093/2004.

Astfel, instanța de recurs a apreciat că nu există temei legal pentru a se dispune obligarea Direcției de Sănătate Publică Buzău să efectueze determinările solicitate de reclamant.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Sănătății la acreditarea Direcției de Sănătate Publică Buzău drept organism de evaluare în scopul menționat anterior, s-a constatat că potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, această solicitare constituie o activitate de legiferare, în privința căreia autoritatea publică centrală deține întreaga autonomie de decizie și cum Direcția de Sănătate Publică Buzău nu are competența de a efectua determinări de zgomot și vibrație în mediul de viață și de locuit, această instituție nu are nici abilitatea legală de a constata și certifica conformitatea activităților economice din imobilul în care domiciliază recurentul-reclamant.

Mai mult, conform art. 17 alin. (1) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1030/2009, certificarea conformității cu normele de igienă și sănătate publică se aplică la cererea titularului activității și nu din oficiu sau la solicitarea altei persoane, indiferent de motivele invocate, iar pe de altă parte, în temeiul prevederilor aceluiași ordin, activitățile enumerate de recurent nu fac obiectul autorizării sanitare de funcționare de către intimata Direcția de Sănătate Publică Buzău, aceasta neavând competența de a anula un certificator constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului.

Totodată, instanța de recurs a apreciat, în acord cu prima instanță, ca fiind neîntemeiate și celelalte solicitări ale recurentului-reclamant.

Împotriva Deciziei nr. 1087 din 14 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ., solicitând revizuirea acestei hotărâri și desființarea în totalitate a considerentelor instanței de control judiciar, precum și a soluției pronunțate și să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și completată.

Subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arată că reprezentanții intimaților nu au apărat puterile executive de control cu care autoritățile sanitare au fost investite, în aplicarea dreptului inalienabil de protecție a populației, conferit de art. 12 din Constituția României prin O.M.S. nr. 824/2006 Anexa 1 art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. d) și art. 21, precum și în art. 17 pct. VIII lit. B) alin. (1) din O.M.S. nr. 1078/2010, art. 7 lit. b) și g) din Legea nr. 95/2006 și art. 17 și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 359/2004.

Consideră că decizia atacată desființează în parte autoritatea executivă a Statului în domeniul sănătății publice și că prin acțiunea formulată a sprijinit afirmarea puterii de control a statului.

Mai arată că Normele O.M.S. nr. 824/2006 nu au fost aduse la cunoștința instanței de fond de apărătorii autorităților sanitare și nu au fost aduse în discuție în fața instanței de control judiciar și că decizia a cărei revizuire se solicită împiedică punerea în practică a normelor incidente și protecția cetățenilor, respectiv încalcă drepturile prevăzute de art. 5, 8 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 3, 5, 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arată că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, respectiv nu s-a pronunțat asupra pretențiilor referitoare la verificarea, analiza și controlul conformității activităților cu normele igienico-sanitare de zgomot și vibrație, atribuții esențiale de control specifice numai autorităților sanitare publice, reglementate prin Anexa 1 art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. d) și art. 21 din O.M.S. nr. 824/2006, art. 17 pct. VIII lit. B) alin. (1) din O.M.S. nr. 1078/2010, art. 7 lit. b) și g) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, susține că instanța a omis să se pronunțe asupra anumitor aspecte din petitele ce formează acțiunea introductivă și care vizează obligații legale ale autorităților sanitare publice, independente de actul administrativ al certificării, precum și de actul tehnic al efectuării de măsurători.

4.1. Intimatul Ministerul Sănătății a formulat note scrise, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

4.2. Intimata Direcția de Sănătate Publică a Județului Buzău a formulat întâmpinare, prin care invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care impune condiția ca hotărârea supusă revizuirii să fi fost dată asupra fondului cauzei sau să evoce fondul.

Consideră că hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 și 7 C. proc. civ., consideră că revizuientul nu justifică un interes legitim pentru a invoca acest motiv de revizuire.

Pe fond, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată.

II. Cu privire la cererea de revizuire

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent, pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Acest articol reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 11.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ., potrivită cărora "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (...) 7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere."

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că în privința acestuia legiuitorul a instituit condiția de admisibilitate ce se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, care trebuie să fie pronunțate asupra fondului sau să evoce fondul.

Alin. (2) al art. 509 prevede că sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, pct. 4 și pct. 7 - 10, nu și la pct. 1, invocat în cauza de față.

Evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

O hotărâre a instanței de recurs evocă fondul și atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reținere sau când, în recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi care au fost determinante în pronunțarea soluției.

Prin urmare, nu pot forma obiectul revizuirii întemeiate pe pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs, prin care s-a respins recursul.

Or, Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 1087 din 14 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., hotărâre care nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul C. proc. civ.

Hotărârea a cărei revizuire se cere nu evocă fondul, nefiind pronunțată după casarea cu reținere ori pe baza unor înscrisuri noi administrate în recurs și care să fi fost determinante în pronunțarea soluției, astfel că cerințele art. 509 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut la pct. 7 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici în privința acestuia nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 C. proc. civ.

Astfel, deși pentru acest caz de revizuire se prevede la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., că acesta poate fi invocat și pentru hotărârile care nu evocă fondul, revizuientul nu face parte din categoriile subiectelor de drept menționate de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru a se putea prevala de acest text de lege. Altfel spus, revizuentul nu poate invoca în favoarea sa un motiv de revizuire destinat să protejeze interesele statului sau a altor persoane de drept public.

Prin urmare, Înalta Curte constată inadmisibilă cererii de revizuire întemeiate pe ambele motive și, în temeiul art. 513 C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ., o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1087 din 14 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM