ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 martie 2015, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 22 mai 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a județului Buzău, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților: - să măsoare, să analizeze și să certifice conformitatea activităților economice și al oricăror alte activități de interes public din imobilul în care domiciliază, precum și a activităților din proximitate - în cadrul autorizării și la orice sesizare - cu normele sanitare europene și naționale privind nivelele maxime admisibile de zgomot și vibrație din mediul de viață și locuit, la nivelele maxime/toate nivelele de muzică, antren și orice alt factor generator de zgomot și vibrație permise de lege pentru activitățile respective, în orice punct care ar putea fi vulnerabil în imobil și în situația cea mai defavorabilă privind poluarea fonică, pentru orice tip de sursă, utilaj și/sau echipament declarat și înregistrat, sau care ar putea fi folosit ocazional în cursul activității; - să oblige pârâții la acreditarea Direcției de Sănătate Publică drept organism de evaluare a conformității și la acreditarea personalului tehnic și de control al autorității sanitare pentru determinări de zgomot și vibrație în mediul de viață al populației și în toate celelalte domenii legate de sănătatea publică, inclusiv prin înregistrarea la Asociația de Acreditare din România (RENAR), precum și la achiziția și menținerea în stare de funcționare a aparaturii necesare; - să stabilească și să aplice o procedură unitară de control, măsurare și certificare a influenței activităților economice asupra condițiilor igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației, la nivelele maxime/toate nivelele de emisie și activitate permise de lege pentru activitățile respective, din fonduri publice sau pe costul agenților economici; - să reglementeze, să coordoneze și să supravegheze toate verificările privind condițiile igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației, prin Direcția de Sănătate Publică și structurile sale de specialitate; - să estimeze, să menționeze în documente și să verifice nivelul emisiei de zgomot și vibrație, precum și impactul asupra mediului de locuit, în toate zonele vulnerabile, al factorilor aleatori și/sau variabili - dansul, antrenul, zgomotele clienților și personalului etc. - la nivel de activitate maximă și în situația cea mai defavorabilă privind poluarea fonică; - să stabilească, să verifice și să menționeze în documentele din procedura de certificare, de control și pentru fiecare verificare de conformitate privind zgomotul și vibrațiile, precum și în documentele oficiale de autorizare, parametrii de verificare și condițiile de control privind nivelele de zgomot și vibrație; fiecare factor generator de zgomot și vibrație verificat și autorizat - inclusiv cei variabili și/sau neprevăzuți cum sunt dansul, antrenul, zgomotele clienților și angajaților etc.; toate sursele, echipamentele și utilajele verificate și autorizate pentru fiecare activitate în parte; tipul, frecvențele și nivelele maxime de emisie autorizate pentru fiecare factor și sursă în parte, la nivele verificabile; modul de estimare a nivelelor maxime de emisie a factorilor variabili și/sau neprevăzuți; modificările pe care toate acestea le aduc, fiecare în parte și simultan, valorilor de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației, la nivel de activitate maximă, precum și zonele din spațiul de locuit în care s-au realizat măsurătorile. - să dispună aplicarea integrată a operațiunilor de mai sus, ca procedură minimă în certificarea conformității activităților cu nivelele admisibile de zgomot și vibrație din mediul de locuit - în apărarea interesului legitim public; - să interzică în imobilul cu locuințe, precum și în proximitate, orice activitate economică sau manifestare publică neconformă cu nivelele igienico-sanitare maxime de zgomot și vibrație din locuințele populației - la nivelele maxime/toate nivelele de emisie și activitate permise de lege - precum și orice activitate de natură a genera zgomot și/sau vibrație la nivele care nu sunt controlabile sau a căror nivel de emisie nu este limitat prin lege; - să anuleze orice autorizație sanitară de funcționare și/sau orice alt document de conformitate privind nivelele de zgomot și vibrație - bazat pe măsurători care nu au fost efectuate sub organizarea, coordonarea și supravegherea directă a autorității sanitare de stat și/sau în alte condiții decât cele stabilite de Direcția de Sănătate Publică, în conformitate cu valorile maxime/toate nivelele de emisie permise de lege; - să anunțe Oficiul Registrului Comerțului despre orice neconformitate a agenților economici, precum și a spațiilor în care își desfășoară activitatea, cu respectarea condițiilor igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației; - să dispună suspendarea activităților economice și manifestărilor publice generatoare de zgomot și vibrație din imobil și/sau din proximitate până la stabilirea conformității cu limitele maxime prevăzute de lege în mediul de viață al populației; - să stabilească un termen pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor de mai sus; - să constate că refuzul sau omisiunea autorităților sanitare de a analiza, măsura, controla și certifica respectarea de către activitățile economice și/sau manifestările publice a normelor igienico-sanitare de zgomot și vibrație din mediul de viață al populației - la toate nivelele de emisie permise de lege - reprezintă un act de malpraxis de sănătate publică al instituției, precum și al cadrelor medicale însărcinate cu inspecția și controlul. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 mai 2015, reclamantul A. a invocat excepția de nelegalitate a răspunsurilor nr. x/30.06.2014 și nr. x/26.08.2014, emise de Ministerul Sănătății.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2003 din 06 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a răspunsurilor nr. x/30.06.2014 și nr. x/26.08.2014 și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică a județului Buzău și Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății, astfel cum a fost modificată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2003 din 06 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 (astfel cum rezultă din concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată, în esență, pentru următoarele motive: Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând voința politică a puterii legislative și a celei executive, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., republicat. Sentința recurată a anulat, în fapt, atribuțiile executive de verificare a conformității privind condițiile igienico-sanitare din spațiile de locuit, stabilite de Ministerul Sănătății și cuprinse în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 824/2006, Anexa 1 art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. d) și art. 21 lit. d), precum și în art. 17 pct. VIII lit. B alin. (1) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1078/2010. Totodată, instanța de fond a încălcat voința politică a puterii legislative, absolvind autoritatea sanitară de atribuțiile de verificare a condițiilor igienico-sanitare ale activităților economice, menționate de art. 17 2 din Legea nr. 359/2004, precum și obligația de a comunica neconformitățile constatate către Oficiul Registrului Comerțului, prevăzută de art. 17 3 alin. (2) din Legea nr. 359/2004. De asemenea, hotărârea primei instanțe a încălcat autoritatea puterii legislative, anulând efectele art. 7 lit. (b) și (g) din Legea nr. 95/2006, care consacră principiile prevenției primare și precauției, drept fundamente ale activității de sănătate publică. Normele menționate se referă, fără a face distincție, la verificarea tuturor noxelor, prin sentința recurată anulându-se efectele normelor legale ce impun obligația de verificare a conformității, în mod distinct pentru zgomot și vibrație, pentru motive ce țin, în mod cert, de deficiențe administrative și nu de oportunitate. Ca urmare, în mod netemeinic instanța de fond a stabilit că petitele privind realizarea verificărilor de conformitate sunt accesorii petitului privind realizarea de măsurători, deși obiectul principal al acțiunii îl constituie realizarea prevenției și precauției, prin verificarea conformității. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază, iar motivele de fapt sunt contradictorii și străine de natura cauzei, ambele ipoteze încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat. În mod greșit instanța de fond a considerat refuzul sau neputința autorităților sanitare de a pune în practică atribuția de verificare a conformității, prin organizarea de măsurători, ca fiind o problema de oportunitate sau de voință politică în care au libertate de decizie. Pretenția privind acreditarea pentru măsurători este accesorie obiectului principal al acțiunii, ce vizează verificarea de conformitate, acest petit secundar având în vedere tocmai punerea la dispoziție a unui instrument tehnic pentru facilitarea realizării obiectivului principal al verificării de conformitate. Direcția de Sănătate Publică Buzău nu poate efectua operațiunile obligatorii de verificare sau certificare de conformitate privind zgomotul și vibrațiile, fără a efectua sau supraveghea, direct sau prin servicii contractate sau externalizate, măsurătorile de zgomot și vibrație, asupra cărora trebuie să-și extindă girul de legalitate prin actul de control prevăzut de art. 2 lit. b) din Anexa 1 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 824/2006 și nici nu poate prelua, pentru verificarea de conformitate, măsurători străine de actul de control. Direcția de Sănătate Publică Buzău este acreditată de Ministerul Sănătății, prin Certificatul de abilitare nr. 148, să efectueze determinări de zgomot și vibrație, ce în mod formal au fost incluse în rândul noxelor profesionale, iar în cazul unor limitări nejustificate, Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate centrală de reglementare, control și supraveghere a întregii activități de sănătate publică, este în măsură să efectueze toate îndreptările necesare, în vederea realizării politicii de sănătate publică. Absolvind autoritățile sanitare de sarcina verificărilor de conformitate, instanța de fond a încălcat autoritatea și voința politică a Ministerului Sănătății, precum și a puterii legislative, urmând a se constata că refuzul autorităților sanitare de a efectua verificările de conformitate pentru zgomot și vibrații, nu reprezintă o problemă de oportunitate și de voința politica, ci o încălcare a propriilor reglementări ale Ministerului Sănătății, precum și a voinței politice a legislativului. Verificările de conformitate pot fi efectuate numai de către autoritatea sanitară, prin actul de control desfășurat conform art. 2 lit. b) din Anexa 1 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 824/2006. În ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate, instanța de fond nu a cercetat motivul de drept pe care și-a întemeiat excepția, respectiv O.G. nr. 27/2002, care prevede obligativitatea existenței a două semnături, în speță, răspunsurile Ministerului Sănătății fiind semnate numai de șeful compartimentului care a soluționat petiția, lipsind semnătura conducătorului instituției. În mod nejustificat, instanța de fond a concluzionat că, în prezent, în spațiul respectiv nu se mai desfășoară nicio activitate, deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în acest spațiu s-a înființat o nouă activitate. Astfel, conform adresei nr. x/2015 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, petiției nr. 1447/30.03.2015 adresată Direcției de Sănătate Publică Buzău și a răspunsului nr. x, emis de această autoritate, activitatea respectivă s-a înființat fără respectarea verificărilor de zgomot și vibrație, impuse de normele privind prevenția primară. Petitul ce privește organizarea unei proceduri unitare de verificare a conformității, este întemeiat, întrucât rezultă că în cazul evenimentelor sau sesizărilor similare, Direcția de Sănătate Publică Buzău a aplicat recomandări diferite. Astfel, în unele cazuri a recomandat efectuarea măsurătorilor de către agenții economici, iar în cazul de față, a recomandat chiar persoanei periclitate, organizarea măsurătorilor.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Buzău a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță. 4.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac. II. Soluția instanței de recurs Examinând actele dosarului și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu prealabil, se constată că, deși a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, context în care, sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestor din urmă motive de casare. Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., republicat, este nefondat. Instanța de control judiciar constată că motivul de casare analizat are în vedere incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt reglementate de Constituție sau de legile organice, instanța judecătorească săvârșind în acest mod acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat. În cauză, aspectele invocate de recurentul-reclamant în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., republicat, nu pot fi primite, nefiind indicate argumente care să demonstreze modul în care instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Astfel, analizând conținutul sentinței recurate din perspectiva dispozițiilor legale menționate anterior, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat acțiunea dedusă judecății și s-a pronunțat în conformitate cu temeiul de drept invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, fără a depăși limitele și atribuțiile conferite de normele legale aplicabile. Criticile recurentului-reclamant A., subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate. Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți. Sentința recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamant în susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, reținându-se că motivul de casare mai sus- analizat nu are în vedere regăsirea literală în conținutul hotărârii a tuturor susținerilor prin care reclamantul a înțeles să convingă instanța de judecată. În aceste condiții, împrejurarea că prima instanță nu a răspuns fiecărei susțineri formulate de reclamant sau a grupat și a structurat aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinței. Motivarea clară și accesibilă a primei instanțe răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României). Instanța de control judiciar nu poate reține nici critica recurentului-reclamant potrivit căreia sentința atacată cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, aceste afirmații reflectând dezacordul recurentului în privința argumentelor care au stat la baza soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, fără a susține însă motivul de casare invocat, întrucât în considerentele sentinței au fost expuse, în mod clar și logic, argumentele care au fundamentat concluziile instanței de fond în privința problemelor de drept în discuție. În contextul arătat, faptul că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, sentința atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Critica recurentului-reclamant vizând soluția dată excepției de nelegalitate a adreselor de răspuns nr. x/30.06.2014 și nr. x/26.08.2014, emise de Inspecția Sanitară de Stat, este nefondată. În raport de motivul invocat de reclamant în susținerea excepției de nelegalitate, respectiv lipsa semnăturii emitentului adreselor sau a reprezentantului acestuia, în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate, având în vedere că răspunsurile comunicate reclamantului prezintă semnătura șefului compartimentului care a soluționat cele două sesizări formulate de reclamant, conform art. 13 din O.G. nr. 27/2002. În aceste condiții, lipsa semnăturii conducătorului autorității publice sau a persoanei împuternicite de acesta, constituie un viciu de formă al adreselor contestate, nesancționat în mod expres de textul de lege enunțat anterior și care nu este de natură a conduce la constatarea nelegalității acestor adrese. În ceea ce privește criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, se reține că intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Buzău funcționează și își desfășoară activitatea în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, iar potrivit art. 17 pct. VIII lit. D din acest ordin, efectuarea determinărilor cu privire la nivelele de zgomot și vibrație în mediul de viață și de locuit nu intră în aria de competență a laboratoarelor de toxicologie din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene. Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei (certificatul de acreditare nr. LI 637), laboratorul de toxicologie din cadrul Direcției de Sănătate Publică Buzău nu este acreditat RENAR să efectueze determinări de zgomot și vibrație în mediul de habitat, Direcția de Sănătate Publică Buzău fiind abilitată să efectueze determinări de noxe numai în mediul de muncă, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1093/2004 privind abilitarea laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinărilor de noxe profesionale, cu modificările și completările ulterioare. În contextul arătat, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că în lipsa unei abilitări legale a intimatei Direcția de Sănătate Publică Buzău de a efectua determinări cu privire la nivelele de zgomot și vibrație în mediul de habitat, nu există temei legal pentru a se dispune obligarea acestei pârâte la efectuarea determinărilor solicitate de recurentul-reclamant. În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Sănătății la acreditarea Direcției de Sănătate Publică Buzău drept organism de evaluare în scopul menționat anterior, se constată că, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, această solicitare constituie o activitate de legiferare care reprezintă principala modalitate de implementare a politicii de sănătate publică, în privința căreia autoritatea publică centrală deține întreaga autonomie de decizie. Pe cale de consecință, în condițiile în care intimata Direcția de Sănătate Publică Buzău nu are competența de a efectua determinări de zgomot și vibrație în mediul de viață și de locuit, această instituție nu are abilitatea legală de a constata și certifica conformitatea activităților economice din imobilul în care domiciliază recurentul-reclamant. Mai mult, conform art. 17 alin. (1) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației, cu modificările și completările ulterioare, certificarea conformității cu normele de igienă și sănătate publică se aplică la cererea titularului activității și nu din oficiu sau la solicitarea altei persoane, indiferent de motivele invocate. În temeiul prevederilor aceluiași ordin, activitățile enumerate de recurentul-reclamant nu fac obiectul autorizării sanitare de funcționare de către intimata Direcția de Sănătate Publică Buzău. Această instituție verifică declarația pe proprie răspundere în baza căreia o societate se înregistrează la Oficiul Registrului Comerțului, numai din punct de vedere al aspectelor igienico-sanitare din obiectul declarat, neavând competența de a anula un certificator constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului. De asemenea, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 824/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și funcționarea Inspecției Sanitare de Stat, cu modificările și completările ulterioare, personalul cu atribuții de control în exercitarea atribuțiilor de serviciu, recomandă măsuri remediere a deficiențelor constatate în limita competențelor legale și dispun măsuri legale, în cazul în care situația o impune, numai în baza rezultatelor unor buletine de analiză emise de instituții acreditate RENAR. În raport de soluția dată acestor solicitări ale recurentului-reclamant, în mod corect prima instanță a reținut și caracterul neîntemeiat al celorlalte obligații accesorii solicitate a fi reținute în sarcina pârâților, și care privesc direct sau conex, nivelul de zgomot și vibrație, precum și aspecte igienico-sanitare din mediul de habitat. Instanța de control judiciar apreciază neîntemeiată și critica recurentului-reclamant vizând susținerea primei instanțe, potrivit căreia în spațiul reclamat nu își mai desfășoară activitatea nicio societate comercială, conform adreselor nr. x și nr. x/06.05.2014, emise de Poliția Municipiului Buzău. Prin adresa nr. x/2015 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, invocată de recurent în combaterea celor reținute de prima instanță, se menționează că nu figurează nicio societate cu sediul social/secundar la subsolul blocului în care domiciliază recurentul. În cuprinsul aceleiași adrese se arată că, din verificările efectuate în baza de date a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, rezultă că o singură societate comercială își desfășoară activitatea la adresa din Buzău, Bulevardul x județul Buzău, adresă ce este însă diferită de cea la care domiciliază recurentul-reclamant. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.