ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința nr. 129 din 16 septembrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, să se constate depășirea termenului legal de soluționare a cererii nr. x/23.07.2014 formulate de reclamantă și să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului în sensul prelungirii perioadei de implementare a proiectului până la data de 30.12.2015 și modificarea soluției tehnice.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3451 din 21 decembrie 2015, a respins excepțiile prescripției și inadmisibilității capetelor unu și doi de cerere, și, totodată, acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță, deși a fost învestită să constate depășirea termenului legal de soluționare a cererii nr. x/23.07.2014, ulterior revenind la autoritatea intimată cu o nouă cerere cu același conținut, la data de 06.05.2015, prin care a fost notificat Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie, solicitându-i-se acordul pentru modificarea contractului, nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Potrivit recurentei, în speță au fost create premisele privind prelungirea perioadei de implementare a proiectului și modificarea soluției tehnice, având în vedere Adresa nr. x/3.11.2014, prin care evaluatorii independenți au transmis rezultatul analizei efectuate asupra notificării emise de către Municipiul Oradea, cu recomandarea aprobării notificării de către Organismul Intermediar pentru Energie.
Totodată, a apreciat că rezultatul analizei experților independenți se impune a fi coroborat cu poziția exprimată de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial, prin Adresa nr. x/5.02.2015, în sensul că au fost create toate premisele pentru încheierea unui act adițional la contract, prin acordul părților.
Recurenta a făcut trimitere și la prevederile art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, arătând, în ceea ce privește existența unui interes public, că acesta rezidă din însuși obiectul proiectului pe care Municipiul Oradea dorește să-l implementeze, proiect ce formează obiectul contractului de finanțare încheiat.
În fine, recurenta a apreciat că, deși în contractul de finanțare s-a menționat faptul că perioada de implementare a proiectului nu poate depăși data de 31.07.2015, termenul de implementare a proiectului poate fi modificat, având în vedere și Instrucțiunile comunicate de către Ministerul Fondurilor Europene.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței atacate și admiterea acțiunii.
Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Energiei (înființat prin O.U.G. nr. 55/2015) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, susținând, în esență, imposibilitatea legală de prelungire a contractului, un act adițional în afara contractului fiind evident că nu mai poate fi încheiat, precizând că durata contractului a încetat de drept la data de 05.11.2014, iar în perioada de implementare a proiectului, beneficiarul trebuie sa finalizeze toate activitățile proiectului.
Cât privește invocarea prevederilor art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că instanța de contencios administrativ și fiscal poate fi legal investită pentru "a suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere", a susținut că nu sunt incidente, având în vedere că Primăria Oradea solicită "suplinirea consimțământului pentru modificarea" unui contract încetat.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând constatarea depășirii termenului legal de soluționare a cererii nr. x/23.07.2014 formulate și să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului, în sensul prelungirii perioadei de implementare a Proiectului până la data de 30.12.2015 și modificarea soluției tehnice.
Se reține că între părți s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/06.08.2012 pentru implementarea proiectului "Valorificarea energiei geotermale în asociație cu pompe de căldură și gaze naturale, pentru producerea agentului termic de încălzire și preparare a apei calde de consum la consumatorii cartierului Nufărul I Oradea" iar, ulterior, prin Notificarea nr. 5 din 23.07.2014, reclamanta a solicitat modificarea soluției tehnice și prelungirea perioadei de implementare a contractului până la data de 30.12.2015, revenind cu o nouă cerere în același sens, la data de 06.05.2015.
Curtea de Apel București a respins excepțiile prescripției acțiunii și inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere și, totodată, acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiate.
Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.
Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât, pe de o parte, prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de acțiune privind depășirea termenului legal de soluționare a cererii reclamantei nr. x/23.07.2014 iar, pe de altă parte, refuzul de prelungire a contractului și de modificare a soluției tehnice nu este legal, ținând cont de rezultatul analizei experților independenți și poziția exprimată de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial.
Or, contrar susținerilor recurentei, judecătorul fondului a reținut, în privința respectivului capăt de cerere, că nu este inadmisibil, pentru că este vorba mai degrabă de o formulare defectuoasă a petitului acțiunii, constatarea depășirii termenului legal de soluționare a unei cereri fiind, în fapt, o premisă pentru obligarea autorității să soluționeze cererea formulată de un petent.
Prin urmare, motivul invocat privind depășirea termenului legal de soluționare a cererii reclamantei a fost analizat în ansamblul acțiunii, capătul de cerere propriu-zis fiind cel referitor la obligarea autorității publice pârâte la prelungirea termenului de implementare a contractului și modificarea soluției tehnice și din această perspectivă a fost examinat.
Se observă că la art. 17 din Contractul de finanțare nr. x/06.08.2012 se prevede posibilitatea modificării mutuale a contractului, iar la alin. (3) se precizează că Actul adițional la contract nu poate să vizeze o modificare substanțială a Proiectului așa cum este definită de art. 9 lit. i) alin. (27).
Totodată, la alin. (4) teza finală din același articol se prevede că este posibilă prelungirea perioadei de implementare a proiectului, dar noua perioadă nu poate depăși data de 31.07.2015.
Or, în cauză, recurenta a propus o soluție tehnică diferită de cea cuprinsă în studiul de fezabilitate și de natură să modifice indicatorii de realizare și de rezultat, în condițiile în care acest studiu a stat la baza cererii de finanțare și în raport cu care s-a făcut analiza eligibilității proiectului.
În opinia recurentei, termenul de implementare a proiectului poate fi modificat, chiar dacă în contractul de finanțare s-a menționat faptul că perioada de implementare a proiectului nu poate depăși data de 31.07.2015, ceea nu poate fi primit, peste acest termen nu era posibilă prelungirea.
Prevederile contractului de finanțare asumat de recurentă și cele ale cererii de finanțare, parte integrantă din contract, sunt de strictă interpretare în ceea ce privește modalitatea în care pot fi aduse modificări contractului de finanțare.
Totodată, punctul de vedere al experților independenți și poziția exprimată de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial, invocate de parte, nu pot conduce la o altă soluție, cum corect a sesizat și judecătorul fondului.
Astfel, experții nu au posibilitatea să se pronunțe în ceea ce privește aspectele de ordin juridic analizate și care fac imposibilă modificarea contractului în sensul solicitat, aceștia și-au spus părerea legată de o modificare ce ignoră studiul de fezabilitate care a stat la baza aprobării inițiale, ignorând și faptul că noua soluție tehnică presupune depășirea termenului limită de implementare a contractului, iar adresa ce conține poziția exprimată de Autoritate nu poate fi considerată ca având forță obligatorie pentru pârâtă, în condițiile în care ar conduce la ignorarea unor acte normative cu forță juridică superioară.
În egală măsură, nu pot fi avute în vedere nici Instrucțiunile Ministerului Fondurilor Europene invocate, acestea având caracterul unor recomandări, iar prevederile art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, cum corect a apreciat autoritatea intimată.
Așa fiind, se constată că nu există temei legal sau contractual pentru prelungirea termenului de implementare a contractului și modificarea soluției tehnice.
Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea prin Primar împotriva Sentinței nr. 3451 din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.