Decizia nr. 2482/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 20.04.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, anularea integrala a Adresei nr. x/09.01.2015 emisa de Ministerul Economiei Comerțului și Turismului -Direcția Politici Industriale și Competitivitate cu consecința semnării contractului de finanțare aferent proiectului Creșterea eficientei energetice a S.C. A. S.R.L. din cadrul Programului Eficienta Energetica RO 05.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 24/CA/2016 - P.I. pronunțată la 12 februarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs și motivele de recurs invocate Împotriva sentinței nr. 24/CA/2016 - P.I. pronunțată la 12 februarie 2016 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând cauza să se admită integral acțiunea astfel cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, apreciind că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material. Recurenta-reclamantă a susținut în critica sentinței recurate că din lecturarea atenta și în detaliu a motivării hotărârii instanței de fond nu rezultă motivele care l-au determinat pe judecătorul fondului să respingă acțiunea. Aceasta mai arată că după ce judecătorul fondului face o enumerare a actelor depuse de intimate ajunge doar la concluzia că solicitarea subscrisei apare ca fiind neîntemeiată, fără să prezinte o argumentație logico-juridica trecută prin propriile filtre ale convingerii cu privire la motivele care conduc la respingerea cererii. În ce privește cel de-al doilea motiv de casare recurenta afirmă că intimata își invoca propria culpa prin susținerea că "personalul existent fac imposibilă continuarea implementării programului" culpa acceptată cu ușurință de către instanța de fond. Reclamanta în calitate de beneficiar al unui contract de finanțare susține că este prejudiciată prin aceasta, și critică modul în care se gestionează banii europeni/publici și implicit este nemulțumită de modul în care se derulează sau mai degrabă stagnează activitatea de semnare a contractelor în sistemul public, aspect care conduce la o nesiguranța a opiniei publice și a societăților implicate ofertante în încrederea pe care o oferă o instituție publică în circuitul civil. Aceasta apreciază că intimata are o conduită de neacceptat și care nu poate fi aprobată de instanță impunându-se concluzia că față de persoanele implicate în lăsarea și derularea acestor programe în numele insituției intimate trebuie luate măsuri de tragere la răspundere.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-pârât Ministerul Economiei a depus întâmpinare/note scrise la data de 13 mao 2019 prin care a solicitat respingerea recursului în principal pentru nulitatea acestuia, iar în subsidiar ca rămas fără obiect și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen pentru preschimbarea termenului de judecată la data de 31 octombrie 2018, dată la care prin încheiere s-a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 14 mai 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de Ministerul Economiei constată că recurenta-reclamantă a indicat în susținerea cererii sale motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a dezvoltat critici în cuprinsul recursului ce se circumscriu acestor motive de casare, considerente pentru care urmează a respinge această excepție. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin notele scrise, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că instanța de fond, în motivarea hotărârii pronunțate a reținut în esență că, în raport de corespondența derulată între părți și prevederile art. 12 din Schema de ajutor de stat regional privind eficiența energetică, aprobată prin Ordinul nr. 222 din 12.08.2014 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat regional pentru "Finanțarea proiectelor din Programul Eficiență Energetică din cadrul Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014, potrivit cărora "prezenta schemă se aplică până la data de 30.06.2014", depășirea termenului prevăzut expres pentru semnarea contractelor conduce la imposibilitatea semnării acestora la o dată ulterioară, respectiv la imposibilitatea implementării proiectului, astfel cum a menționat și Ministerul Fondurilor Europene. În ceea ce privește primul motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat, având în vedere că instanța de fond a prezentat, în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au condus la aprecierea sa, conform căreia în cauză nu există argumente temeinice pentru anularea adresei nr. x/09.01.2015 emisa de Ministerul Economiei. Totodată în cuprinsul sentinței nu există motive contradictorii, ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conținutul hotărârii. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte îl apreciază de asemenea ca neântemeiat. Instanța de control constată că prima instanță a analizat în mod corect situiația de fapt și a subliniat toate etapele procedurale desfășurate între autoritatea intimată și reclamantă. În fapt, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că între cele două părți a existat o comunicare constată privitoare la termenele și procedurile care trebuie îndeplinite în vederea semnării contractului de finanțare aferent proiectului Creșterea eficientei energetice. Astfel: Prin Notificarea nr. x din 23.06.2014 comunicată către S.C. A. S.R.L., reclamanta a fost informată că propunerea de proiect a fost selectată pentru finanțare din fonduri nerambursabile. S-a mai arătat în această adresă că contractul de finanțare completat corespunzător va fi depus la registratura Ministerului Economiei cât mai curând posibil. Prin Notificarea nr. x/24.06.2014, pârâtul îi trimite reclamantei anexat Proiectul de Contract de finanțare ce trebuie încheiat pentru derularea proiectului, solicitându-i să dispună măsuri urgente pentru semnarea contractului și trimiterea la Ministerul Economiei prin curier rapid, menționând la final că până luni, 30 iunie 2014 contractul trebuie semnat de ambele părți. Prin adresa din 06.10.2014, reclamanta solicită pârâtei să i se comunice data la care îi va fi transmis contractul de finanțare, menționând că, în ultima perioadă a finalizat toate demersurile în vederea derulării procedurilor de achiziție, care vor fi lansate oficial după primirea contractului de finanțare. Prin adresa din 25.11.2014, reclamanta a revenit o nouă solicitare în acest sens. Prin adresa nr. x/9.01.2015, pârâtul a informat-o pe reclamantă că manifestarea acordului de voință a părților nu s-a produs, în sensul că acest contract nu a fost semnat, arătând că termenele stabilite în proiectul de contract și termenul de implementare impus de Regulament conduc la imposibilitatea respectării acestora. Înalta Curte are în vedere și adresele nr. x/15.04.2015 și nr. y/24.04.2015, care privesc comunicarea dintre Ministerul Economiei și Ministerul Fondurilor Europene prin care intimatul-pârât precizează dificultățile întâmpinate în derularea proiectului de finanțare, în contextul criticii invocate de recurenta-reclamantă privitoare la invocarea propriei culpe de către intimatul-pârât. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a acceptat invocarea propriei culpe în considerentele sentinței recurate, ci a dorit să arate că prin adresele sus-menționate, comunicate către Ministerul Fondurilor Europene, pârâtul invocând motive obiective, ce țin de organizarea internă a instituției intimate a urmărit, derogarea de la termenul stabilit pentru contractul de finanțare și implicit prelungirea sa. Această opinie este confirmată și de faptul că instanța de fond, reține că prin adresa nr. x/6.10.2014 transmisă Ministerului Fondurilor Europene, intimatul-pârât adresează rugămintea de a fi sprijinit cu un punct de vedere de specialitate privind evaluarea a două dintre proiectele depuse, după data de 30.06.2014, în speranța că se va putea primi o derogare de la data finala de semnare a contractelor. Având în vedere că răspunsul Ministerului Fondurilor Europene din data de 16.10.2014 preciza că termenul obligatoriu impus de Regulamentul ajutorului de stat aplicabil pentru semnarea contractelor a fost 30.06.2014, nesemnarea contractelor de finanțare în termenul impus atrage după sine imposibilitatea semnării acestora la o dată ulterioară, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt. Înalta Curte este așadar în acord cu soluția instanței de fond și apreciază că în raport de toate elementele de fapt arătate mai sus, precum și în raport de dispozițiile art. 12 din Schema de ajutor de stat regional privind eficiența energetică, aprobată prin Ordinul nr. 222 din 12.08.2014 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat regional pentru "Finanțarea proiectelor din Programul Eficiență Energetică din cadrul Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014, potrivit cărora "prezenta schemă se aplică până la data de 30.06.2014", în mod corect s-a reținut în considernetele sentinței recurate că, depășirea termenului prevăzut expres pentru semnarea contractelor conduce la imposibilitatea semnării acestora la o dată ulterioară, respectiv la imposibilitatea implementării proiectului, astfel cum a menționat și Ministerul Fondurilor Europene. Așa fiind, instanța de fond a pronunțat o soluție corectă apreciind că cererea de anulare a adresei nr. x/09.01.2015 emisa de MECT cu consecința semnării contractului de finanțare aferent proiectului Creșterea eficientei Energetice a S.C. A. S.R.L. din cadrul Programului Eficienta energetica RO 05 este neîntemeiată. 2. Temeiul juridic al soluției adoptate În concluzie, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.